Jerusalém, cidade de abominações
1Veio até mim outra mensagem do Senhor. 2“Homem mortal, podes aplicar a Jerusalém o nome de cidade sanguinária; denuncia publicamente as suas abominações. 3Mostra à cidade que o Senhor Deus diz: És cidade de assassínios, condenada e amaldiçoada, porque mataste tanta gente do teu povo e te contaminaste na adoração de ídolos. Chega agora o dia da tua condenação. 4És culpada dessas mortes e estás contaminada pelos ídolos que fizeste. Atingiste o limite da tolerância e fizeste aproximar-se o dia do teu julgamento; o teu fim está para breve; por isso permiti que sejas objeto de riso e de censura da parte de toda a gente do mundo. 5De perto e de longe, as nações se rirão de ti, ó cidade de confusão e discórdia!
6Cada chefe de Israel que vive dentro das tuas muralhas usa o seu poder e autoridade para cometer assassínios. 7Pais e mães são desdenhosamente desprezados; estrangeiros e visitantes são obrigados a pagar pela proteção que vocês lhes dão; órfãos e viúvas são explorados. 8Profanam-se as coisas sagradas; os meus sábados são disso um exemplo. 9Há gente denunciada falsamente e, nessa única base, condenada à morte. Cada cimo de montanha está coberto de ídolos. Só se vê lascívia por toda a parte. 10Há homens cometendo adultério com a mulher do seu próprio pai e que se deitam com mulheres durante o período da menstruação. 11O adultério com a mulher do próximo, com a nora, com a irmã de leite, isso então é coisa comum. 12Há por toda a parte gente que é paga para matar, gente que extorque e vigariza seja quem for, para obter dinheiro. Mas em mim, e nos meus mandamentos, ninguém pensa, diz o Senhor Deus.
13Chegou a altura de levantar a mão e impor uma paragem à vossa desonestidade e aos vossos crimes. 14Agora se verá verdadeiramente a coragem e a afoiteza que têm, quando for o dia de prestar contas. Eu, o Senhor, falei e cumprirei tudo quanto prometi. 15Espalhar-vos-ei por toda a parte; colocarei um ponto final às vossas práticas indecentes. 16Hão de ser desprezados no meio das outras nações e, então, saberão que eu sou o Senhor.”
17A palavra do Senhor tornou a mim nos seguintes termos: 18“Homem mortal, o povo de Israel é como a escória, sem valor nenhum, que fica no fundo do forno quando se derrete a prata. São como uma liga, que não presta para nada, feita de estanho, bronze, ferro e chumbo. 19Contudo, o Senhor Deus diz: Visto que são como uma escória que não vale nada, irei trazer-vos para o meio de Jerusalém. 20Pois da mesma maneira que a prata, o cobre, o ferro, o chumbo e o estanho se amontoam num forno, para serem purificados, com o calor ardente da minha ira os farei derreter como o fogo derrete o metal. 21Sim, eu mesmo vos reunirei e soprarei sobre vocês o fogo da minha ira, e derreter-se-ão no meio de Jerusalém. 22Como prata num forno ardente, assim serão derretidos dentro da vossa cidade; então dar-se-ão conta de que eu, o Senhor, derramei a minha ira sobre vocês.”
23A palavra do Senhor veio novamente a mim, dizendo: 24“Homem mortal, diz ao povo de Israel: No dia da minha indignação vocês serão como uma terra desértica e selvagem, ou como um deserto que nunca sabe o que é chuva. 25Os seus profetas conspiram contra o povo como leões preparando o salto sobre a presa. Devoram almas, apoderam-se de fortunas, extorquem tudo que é bom. Multiplicam as viúvas na terra. 26Os sacerdotes violam a minha Lei, profanam as minhas coisas santas; não fazem diferença entre o que é santo e o que é profano. As coisas de Deus não passam, para eles, de vulgares tarefas diárias. Não sabem discernir entre o que é cerimonialmente limpo e o que não é. Desprezam os meus sábados. 27E dessa forma o meu santo nome é profanado no meio deles. Os seus líderes são como lobos que arrebatam as vítimas; são capazes de destruir vidas só para conseguirem determinados lucros. 28Os seus pretensos profetas descrevem visões que nunca tiveram e pregam falsas mensagens que afirmam ter recebido do Senhor Deus, quando o Senhor, afinal, nunca lhes comunicou uma só palavra que fosse. 29É como se se pusessem a reparar um muro que está a cair, caiando-o! Oprimem mesmo os pobres e roubam os necessitados; exploram cruelmente os estrangeiros.
30Em vão procurei alguém que estivesse a tapar e a reconstruir o muro da justiça, que proteja a terra, que estivesse nas brechas, prevenindo-os das minhas justas intenções de os destruir, mas não encontrei ninguém! 31Por isso, diz o Senhor Deus: Derramarei a minha ira sobre eles; consumi-los-ei com o fogo da minha ira. Sobre eles recai o castigo completo de todos os seus pecados.”
Păcatul poporului a ajuns la culme
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
2„Fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea cea setoasă de sânge? Atunci fă‑i cunoscute toate urâciunile! 3Spune‑i că așa vorbește Stăpânul Domn: «Cetate care verși sânge în mijlocul tău ca să‑ți grăbești ceasul și care‑ți faci idoli ca să te spurci, 4te‑ai făcut vinovată din cauza sângelui pe care l‑ai vărsat și a idolilor pe care ți i‑ai făcut ca să te spurci! Ți‑ai apropiat astfel ziua și ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te voi face de dispreț printre neamuri și de râsul tuturor țărilor. 5Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca necurată și plină de tulburări!
6Iată că în tine fiecare dintre prinții lui Israel se folosește de puterea lui ca să verse sânge. 7În tine, tatăl și mama sunt necinstiți, străinul din mijlocul tău este jecmănit, iar orfanul și văduva sunt nedreptățiți. 8Ai disprețuit lucrurile Mele sfinte și Mi‑ai profanat Sabatele. 9În tine sunt cei ce defaimă ca să verse sânge, în tine sunt cei ce mănâncă pe munți și cei ce se desfrânează în mijlocul tău. 10În tine se descoperă goliciunea tatălui10 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. și în tine este necinstită femeia în perioada necurăției ei. 11În tine, fiecare se dedă la urâciuni cu soția semenului său, fiecare își pângărește prin desfrânare nora și fiecare își necinstește sora, fiica tatălui său. 12În tine, se ia mită ca să se verse sânge; tu iei dobândă și camătă, câștigi de pe urma prietenului tău, jecmănindu‑l, iar pe Mine M‑ai uitat, zice Stăpânul Domn.
13Iată, bat din palme din cauza câștigului nedrept pe care l‑ai făcut și din cauza sângelui care a fost vărsat în mijlocul tău. 14Îți va rezista oare inima sau îți vor fi mâinile destul de tari în ziua în care Mă voi ocupa de tine? Eu, Domnul, am vorbit și voi face întocmai. 15Te voi împrăștia printre neamuri, te voi risipi în țări străine și voi pune astfel capăt necurăției din mijlocul tău. 16Când te vei fi întinat înaintea ochilor neamurilor, vei ști că Eu sunt Domnul.»“
17Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 18„Fiul omului, cei din Casa lui Israel au ajuns pentru Mine ca zgura de metal: toți sunt bronz, cositor, fier și plumb, în mijlocul furnalului; au ajuns ca zgura de argint. 19De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că toți ați devenit zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. 20Așa cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul în mijlocul furnalului și se suflă în foc ca să se topească, tot așa vă voi strânge și Eu în mânia și furia Mea, vă voi lăsa în mijlocul Ierusalimului și vă voi topi. 21Da, vă voi strânge și voi sufla peste voi cu focul înverșunării Mele, astfel că veți fi topiți în mijlocul Ierusalimului. 22Așa cum se topește argintul în mijlocul furnalului, tot așa veți fi și voi topiți în mijlocul Ierusalimului și veți ști că Eu, Domnul, Mi‑am revărsat furia peste voi.»“
23Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 24„Fiul omului, spune‑i țării astfel: «Tu ești o țară necurățită, neudată de ploaie în ziua indignării!» 25Uneltirea profeților este în mijlocul ei25 TM. LXX: a cărei prinți sunt în mijlocul ei precum leul care răcnește când își sfâșie prada. Ei devorează suflete și își însușesc bogății și lucruri scumpe, astfel că numărul văduvelor sporește în mijlocul țării. 26Preoții ei încalcă Legea Mea și întinează lucrurile Mele sfinte. Ei nu fac diferență între ce este sfânt și ce este obișnuit, nici nu‑i învață pe alții să facă diferență între ce este necurat și ce este curat. Își ascund ochii de Sabatele Mele și astfel Eu sunt necinstit în mijlocul lor. 27Conducătorii săi sunt în mijlocul ei asemenea lupilor care‑și sfâșie prada. Ei varsă sânge și pierd suflete ca să obțină un câștig nedrept. 28Profeții din mijlocul ei au pentru aceștia o tencuială din ipsos28 Vezi v. 30. – viziuni deșarte și preziceri28 Sau: practicarea divinației. Vezi nota de la Deut. 18:10. mincinoase. Ei zic: «Așa vorbește Stăpânul Domn!» Dar Domnul n‑a vorbit. 29Poporul țării se dedă la asuprire, se ocupă cu jaful, nedreptățește pe sărac și pe nevoiaș și asuprește străinul, ignorând dreptatea.29 Sau: și prin nedreptate îl jecmănește pe străin.
30Am căutat printre ei un om care să zidească zidul și să stea în spărtură înaintea Mea pentru țară, ca să n‑o distrug, dar nu am găsit niciunul. 31Prin urmare, Îmi voi revărsa peste ei indignarea, îi voi mistui cu focul înverșunării Mele și voi face ca umbletele lor să cadă asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“
