Memória das bênçãos do Senhor
1Obedeçam a todos os mandamentos que vos dou hoje. Se o fizerem, não só serão mantidos com vida, como até se hão de multiplicar e poderão entrar na terra que o Senhor prometeu aos vossos antepassados e conquistá-la. 2Lembrem-se como o Senhor, vosso Deus, vos conduziu através do deserto durante estes 40 anos, humilhando-vos e experimentando-vos para saber o que estava no vosso coração, se guardariam ou não os seus mandamentos. 3Sim, ele humilhou-vos, deixando-vos ter fome e depois alimentando-vos com o maná, essa comida que nem vocês nem os vossos pais tinham conhecido antes. Fez isso para vos dar a entender que:
Nem só de pão viverá o homem,
mas de toda a palavra que sai da boca de Deus.
4Durante estes 40 anos o vosso vestuário não se estragou nem envelheceu; os vossos pés não empolaram nem incharam. 5Por isso, terão de reconhecer que, tal como um homem castiga o seu filho, assim o Senhor, vosso Deus, vos castiga, para vosso bem.
6Obedeçam às leis do Senhor, vosso Deus. Andem nos seus caminhos e temam-no. 7Porque o Senhor, vosso Deus, vos traz para uma boa terra, com ribeiros, fontes e poços profundos, com vales e colinas. 8Uma terra de trigo e de cevada, de vinhas, de figueiras, de romãzeiras, de oliveiras e de mel. 9É uma terra de fartura onde não haverá escassez de coisa nenhuma; onde o ferro é tão abundante como a pedra e onde se encontra cobre nas colinas.
10Quando tiverem comido até fartar, agradeçam e louvem o Senhor, vosso Deus, pela boa terra que vos deu.
11No entanto, é nessas alturas que deverão estar mais atentos! Tenham cuidado que a vossa abundância não vos faça esquecerem-se do Senhor, vosso Deus, para virem a desobedecer-lhe. 12Porque quando começarem a ficar cheios e prósperos, e se puserem a construir belas casas para habitarem, 13quando os vossos rebanhos e manadas se tiverem tornado muito grandes, quando tiverem abundância de prata e de ouro, 14então é tempo de ter muito cuidado, para não se tornarem orgulhosos e não se esquecerem do Senhor, vosso Deus, que vos arrancou da servidão da terra do Egito. 15Ele vos levou através do terrível deserto, cheio de perigosas serpentes e de escorpiões, onde o calor ardia e a secura era tão grande que teve de tirar-vos água de uma rocha! 16Alimentou-vos com o maná no deserto, o qual era uma espécie de pão que nunca antes tinham conhecido; e isso para que aprendessem a humildade, para vos pôr à prova e para que Deus vos fizesse prosperar no futuro. 17Portanto, não digam no vosso íntimo: “Eu é que consegui fazer esta enorme riqueza, com a minha força, com as minhas próprias mãos.” 18Lembrem-se de que foi o Senhor, vosso Deus, que vos deu a possibilidade de enriquecerem, e que se o fez foi para confirmar a aliança que fizera aos vossos antepassados.
19Contudo, se se esquecerem do Senhor, vosso Deus, e adorarem outros deuses, seguindo os vossos maus caminhos, então com toda a certeza hão de perecer 20tal como fez com outras nações no passado. Esse será também o vosso destino, se não obedecerem ao Senhor, vosso Deus.
Israel nu trebuie să‑L uite pe Domnul
1Să păziți și să împliniți toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiți, să vă înmulțiți și să intrați în stăpânirea țării pe care Domnul a promis‑o părinților voștri. 2Adu‑ți aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te‑a condus prin pustie în acești patruzeci de ani, ca să te smerească, să te pună la încercare, să cunoască ce este în inima ta și să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. 3Astfel El te‑a smerit, te‑a lăsat înfometat și te‑a hrănit cu mana despre care nu știai nimic nici tu, nici părinții tăi, ca să te învețe că omul nu trăiește doar cu pâine, ci omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura Domnului. 4Hainele nu ți s‑au învechit pe tine, iar picioarele nu ți s‑au umflat în acești patruzeci de ani. 5Să știi deci în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te disciplinează asemenea unui om care își disciplinează fiul.
6Să păzești poruncile Domnului, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și temându‑te de El. 7Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va duce într‑o țară bună, o țară cu râuri de apă, izvoare și pâraie ce izvorăsc din văi și din munți, 8o țară cu grâu și cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii, cu măslini și cu miere, 9o țară unde nu vei duce lipsă de pâine și nu vei duce lipsă de nimic, o țară unde stâncile sunt de fier și din munții căreia vei extrage cuprul.
10Când vei mânca și te vei sătura, să‑L binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru țara cea bună pe care ți‑a dat‑o. 11Ai grijă ca nu cumva să‑L uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, astfel încât să nu mai păzești poruncile, legile și hotărârile pe care ți le dau astăzi. 12Când vei mânca și te vei sătura, când vei construi și vei locui în case frumoase 13și când cirezile și turmele ți se vor înmulți, argintul și aurul îți vor spori și tot ce ai se va mări, 14atunci să nu te mândrești în inima ta și să nu uiți de Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑a scos din țara Egiptului, din casa robilor. 15El te‑a condus prin pustia cea mare și de temut, cu ținuturi secetoase, cu șerpi veninoși și scorpioni. El a făcut să izvorască apă dintr‑o stâncă de cremene. 16El ți‑a dat să mănânci în pustie mana pe care n‑au cunoscut‑o părinții tăi, ca să te smerească și să te pună la încercare, iar la urmă să‑ți facă bine. 17Să nu zici în inima ta: «Tăria mea și forța mâinii mele au făcut pentru mine această avere!» 18Să‑ți aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El este Cel Ce‑ți dă putere să faci avere, ca să întărească astfel legământul pe care l‑a jurat părinților tăi, așa cum se poate vedea în ziua aceasta.
19Dar dacă vei uita de Domnul, Dumnezeul tău, și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei închina înaintea lor, depun mărturie împotriva voastră astăzi că sigur veți pieri. 20Veți pieri la fel ca neamurile pe care Domnul le‑a nimicit dinaintea voastră, pentru că nu veți asculta de glasul Domnului, Dumnezeul vostru.
