O Livro

Deuteronômio 1

Ordem para deixar Horebe

1Este livro regista as palavras que Moisés comunicou ao povo de Israel, quando estavam acampados no vale de Arabá, no deserto de Moabe, do lado nascente do rio Jordão; e que era a região das cidades de Sufe, Parã, Tofel, Labã, Hazerote e Di­Zaabe. 2/3 Estas falas foram­lhes dirigidas no dia 15 de Fevereiro, quarenta anos após terem deixado o Monte Horebe — ainda que haja apenas onze dias de viagem a pé do Monte Horebe até Cades­Barneia, indo pelo monte Seir! Na altura em que estas palavras foram ditas, já o rei Siom dos amorreus tinha sido derrotado em Hesbom, e o rei Ogue de Basã também já fora vencido em Astarote, perto de Edrei.

Esta é pois a fala que Moisés fez a Israel, expondo todas as leis que Deus lhe mandara comunicar­lhes: 6/8 “Foi há quarenta anos, no Monte Horebe, que Jeová o nosso Deus nos disse: ‘Ficaram aqui já bastante tempo. Agora vão e ocupem as colinas dos amorreus, o vale de Arabá, o Negueve e toda a terra de Canaã e do Líbano — toda a área que vai do Mediterrâneo até ao rio Eufrates. Dou­vos todo este território. Possuam­na, pois que se trata da terra que o Senhor prometeu aos vossos antepassados Abraão, Isaque e Jacob, e a todos os seus descendentes.’

Moisés nomeia auxiliares

9/13 Por essa altura eu disse ao povo: ‘Preciso de ajuda. Vocês são um fardo grande demais para eu levar sozinho, porque o Senhor vos multiplicou como as estrelas. E que ele possa multiplicar­vos mil vezes ainda mais, e abençoar­vos tal como vos prometeu. Mas que pode um só homem fazer perante todas as vossas disputas e os vossos problemas? Por isso escolham alguns homens de cada tribo que sejam pessoas de bom senso, compreensivas e com experiência da vida, e nomeá­los­ei como vossos chefes.’

14/17 Eles concordaram com isso; tomei os homens que seleccionaram, alguns de cada tribo, e designei­os para assistentes administrativos por escalões de mil, de cem, de cinquenta e de dez pessoas, para deliberarem quanto às questões que lhes fossem apresentadas, e para prestarem assistência em geral cada dia. Instruiu­os para que fossem sempre perfeitamente justos, mesmo para os estrangeiros. ‘Quando tomarem decisões’, disse­lhes, ‘nunca favoreçam um indivíduo porque ele é rico, por exemplo; sejam justos, tanto para os grandes como para os pequenos. Não temam o desagrado das pessoas, pois que estão a julgar em nome de Deus. Tragam­me cada caso cuja dificuldade vos ultrapassar, e eu o resolverei.’ 18 Aliás, dei­lhes até mais outras instruções nessa altura.

19/20 Deixámos então o Monte Horebe e atravessámos o grande e terrível deserto, tendo finalmente chegado às colinas dos amorreus, para onde o Senhor nos tinha dirigido. Estávamos em Cades­Barneia e disse ao povo: 21 ‘O Senhor Deus deu­nos esta terra. Vão e conquistem­na. Nada receiem e não duvidem!’

22 Mas eles replicaram: ‘Primeiramente, enviemos espias para descobrirem o melhor caminho para lá entrar, e para escolherem as cidades que devemos capturar primeiro.’ 23 Isto pareceu ser uma boa ideia. Por isso escolhi doze espias, um de cada tribo. 24/25 Atravessaram as colinas e vieram até ao vale de Escol, tendo regressado com amostras dos frutos da terra. Bastava vê­los para nos convencermos de que se tratava na verdade de uma óptima terra, essa que o Senhor nosso Deus nos dera!

Rebelião contra o Senhor

26/28 Mas o povo recusou ir conquistá­la, e rebelaram­se contra a ordem do Senhor. Lamentaram­se e murmuraram nas suas tendas: ‘O Senhor deve odiar­nos, trazendo­nos do Egipto até aqui para sermos assassinados por estes amorreus. Porque é que precisamos de ir para lá? Os nossos irmãos que foram observar a terra aterrorizaram­nos com o seu relato; dizem que o povo da terra é forte e de alta estatura, e que tem cidades fortificadas com muralhas altíssimas até ao céu! Até viram lá gigantes, dos descendentes de Anaquim!’

29/31 Mas disse­lhes: ‘Não estejam com medo! O Senhor Deus é o vosso chefe, e lutará por vós com o seu poder divino, tal como o viram fazer no Egipto. E vocês sabem como ele cuidou de vocês dia após dia aqui no deserto, e que foi como um pai para cada um!’ 32/33 Mas de nada serviu tudo o que eu disse. Recusaram crer no Senhor nosso Deus que os tinha conduzido momento após momento, seleccionando­lhes os melhores lugares para acamparem, guiando­os clara e seguramente por meio duma nuvem de fogo durante a noite e duma nuvem branca de dia.

34/36 O Senhor ouviu os lamentos deles e ficou muito irado. Garantiu então que nem uma só pessoa de toda aquela geração viveria tempo bastante para poder ver a boa terra que prometera aos seus antepassados, com excepção de Calebe filho de Jefoné, o qual, pelo facto de ter seguido inteiramente o Senhor, haveria de receber como sua herança pessoal uma parte da terra na qual já tinha penetrado.

37/40 Mesmo comigo o Senhor ficou também zangado, por causa de vocês, e disse­me: ‘Não entrarás na terra prometida! Será antes o teu assistente, Josué filho de Num, quem lá fará entrar o povo. Anima­o a preparar­se para tomar a liderança. A terra será dada às crianças de quem eles agora dizem ter medo que venham a morrer no deserto. Mas quanto a vocês, os mais velhos, voltem para trás, e tornem a atravessar o deserto em direcção do Mar Vermelho.’

41 Então confessaram: ‘Pecámos! Estamos agora decididos a entrar na terra e a lutar por ela, tal como o Senhor nosso Deus nos disse.’ Pegaram nas armas e pensaram que seria fácil conquistar o território.

42 Mas o Senhor ordenou­me: ‘Diz­lhes para não fazerem isso, porque não irei com eles; serão vencidos pelos seus inimigos.’ 43/46 Comuniquei­lhes esse aviso, mas não quiseram ouvir. Desobedeceram novamente às ordens do Senhor e insistiram em penetrar na terra para lutar. Os amorreus, que lá viviam, vieram ao encontro deles, perseguiram­nos como se fossem um bando de abelhas e feriram­nos; isto passou­se entre Seir e Horma. Regressaram então e choraram perante o Senhor, sem que este contudo os escutasse. Ficaram assim naquele sítio, em Cades, durante muito tempo.”

Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 1

Recapitularea istoriei în Transiordania. Porunca de a părăsi Horebul

1Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea lui Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba[a], faţă în faţă cu Suf, între Paran şi Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. Distanţa de la Horeb până la Kadeş-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea[b], Moise le-a spus israeliţilor ceea ce Domnul i-a poruncit să le spună. Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amorit, care locuia la Heşbon şi pe Og, regele Başanului, care locuia la Aştarot, în Edrei.

Dincolo de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb şi ne-a zis: «Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta. Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi înspre regiunea muntoasă a amoriţilor şi înspre toţi locuitorii dimprejurul ei – din Araba, din regiunea muntoasă[c] şi din zona deluroasă[d], din Neghev[e] şi de pe ţărmul mării – înspre ţara canaaniţilor şi înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. Priviţi, v-am pus ţara înainte! Intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţei[f] lor.»

Desemnarea liderilor

V-am spus atunci: «Nu sunt în stare să vă port singur.» 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit şi iată că astăzi sunteţi la fel de numeroşi ca stelele cerului. 11 Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze după cum a promis. 12 Deci cum puteam eu să port de unul singur povara voastră, problemele voastre şi certurile voastre? 13 De aceea v-am spus: «Alegeţi din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» 14 Voi mi-aţi răspuns atunci că porunca pe care v-am dat-o este un lucru bun.

15 Prin urmare, am luat căpetenii din seminţiile voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni; i-am rânduit ca dregători în seminţiile voastre. 16 Le-am dat porunci, în acelaşi timp, şi judecătorilor voştri şi le-am zis: «Să ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul. 17 Să nu fiţi părtinitori în judecată, ci să-l ascultaţi pe cel mic la fel ca şi pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceţi la mine ca să le ascult.» 18 La vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.

Trimiterea iscoadelor

19 Am plecat din Horeb, aşa cum Domnul, Dumnezeul nostru, ne poruncise, am călătorit prin toată pustia cea mare şi înfricoşătoare, pe care aţi văzut-o, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriţilor şi am ajuns la Kadeş-Barnea. 20 Atunci eu v-am spus: «Aţi ajuns în regiunea muntoasă a amoriţilor, pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus ţara înainte. Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire, aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nu vă fie frică şi să nu vă înspăimântaţi.»

22 Atunci v-aţi apropiat de mine şi mi-aţi zis: «Să trimitem câţiva bărbaţi înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm şi la cetăţile în care vom intra.» 23 Propunerea voastră mi s-a părut bună, astfel că am luat doisprezece bărbaţi dintre voi, câte un om din fiecare seminţie. 24 Ei au plecat, au trecut muntele, au ajuns în valea Eşcol şi au început să iscodească ţara. 25 Au luat cu ei din roadele ţării, ni le-au adus şi s-au întors cu următorul mesaj: «Ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă este bună.»

Răzvrătirea poporului

26 Dar voi n-aţi vrut să mergeţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: «Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriţilor ca să fim nimiciţi. 28 Unde să mergem? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii ţării sunt mai puternici şi mai înalţi decât noi. Cetăţile lor sunt mari, fortificate până la cer; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi[g]!’»

29 Dar eu v-am zis să nu vă temeţi şi să nu vă fie frică de ei, 30 fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră şi El se va lupta pentru voi, tot aşa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voştri. 31 Apoi, în pustie aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, s-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijeşte de fiul său, pe toată perioada călătoriei, până când aţi ajuns în acest loc.

32 Cu toate acestea, nu v-aţi încrezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33 Care mergea înaintea voastră pe drum,

într-un stâlp de foc noaptea şi într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas şi să vă arate drumul pe care să mergeţi.

34 Când Domnul a auzit ceea ce aţi vorbit, El s-a mâniat şi a jurat zicând: 35 «Nici un bărbat din generaţia aceasta rea nu va vedea ţara aceea bună pe care le-am promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea şi Eu îi voi da lui şi fiilor lui ţara în care merge, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul.»

37 Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea, 38 însă Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea. Încurajează-l, căci el îl va pune pe Israel s-o ia în stăpânire. 39 Cu privire la copilaşii voştri, despre care aţi spus că vor fi pradă şi la fiii voştri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în ţară; Eu le-o voi da şi ei o vor stăpâni. 40 Cât despre voi, întoarceţi-vă şi mergeţi în pustie, pe drumul către Marea Roşie[h]

41 Voi însă aţi început să-mi spuneţi: «Am păcătuit împotriva Domnului! Ne vom duce să ne luptăm, aşa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!» Şi astfel v-aţi luat armele şi aţi îndrăznit să vă urcaţi pe vârful muntelui. 42 Dar Domnul mi-a poruncit să vă spun astfel: «Să nu vă urcaţi şi să nu vă luptaţi pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri.»

43 V-am vorbit, dar nu m-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi, încrezători, v-aţi urcat pe munte. 44 Atunci amoriţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele şi v-au zdrobit din Seir până la Horma. 45 Când v-aţi întors, aţi plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat plânsetul şi nu v-a luat în seamă. 46 Şi aşa aţi rămas la Kadeş, unde aţi locuit multe zile.

Notas al pie

  1. Deuteronom 1:1 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  2. Deuteronom 1:3 Luna Şebat (ianuarie-februarie), în al patruzecilea an de la ieşirea din Egipt
  3. Deuteronom 1:7 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă
  4. Deuteronom 1:7 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  5. Deuteronom 1:7 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  6. Deuteronom 1:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  7. Deuteronom 1:28 Locuitori străvechi ai Canaanului, descrişi ca fiind uriaşi (Num. 13:33)
  8. Deuteronom 1:40 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26