Ai dos despreocupados
1Ai dos que vivem tranquilos em Sião e seguros na região montanhosa da Samaria, que gozam de tanta popularidade entre o povo de Israel. 2Vão até Calné e vejam o que lá aconteceu; depois vão até à grande cidade de Hamate e desçam, por fim, a Gate dos filisteus. Porventura são melhores que estas nações? Ou a terra deles é maior do que a vossa? 3Vocês afastam todo o pensamento de castigo que possa esperar-vos, mas é pelas vossas ações que fazem aproximar-se o dia do julgamento.
4Vocês repousam em camas de marfim, estendem-se em belos sofás, comendo tenra carne de cordeiro e dos melhores bezerros. 5Cantam canções vãs ao som da harpa, imaginam que são grandes músicos, como era o rei David. 6Bebem vinho em várias taças e perfumam-se com inebriantes essências, sem se preocuparem minimamente com o facto de que Israel será arruinado. 7Essa é a razão por que hão de ser os primeiros levados para o cativeiro; dum momento para o outro cessarão os banquetes dos que vivem folgadamente.
O Senhor detesta o orgulho de Israel
8O Senhor, o Deus dos exércitos, jurou pela honra do seu próprio nome: “Abomino a soberba e a jactância de Jacob, desprezo as suas fortalezas! Entregarei esta cidade, e o que ela contém, aos seus inimigos!”
9Ainda que tenham restado dez homens e uma só casa, também esses perecerão. 10O parente de um homem será o único que há de ficar, para o enterrar e, quando for a levar o corpo para fora de casa, perguntará ao outro que ficou sozinho lá dentro com vida: “Há mais algum corpo aí dentro?” A resposta será: “Não!” E acrescentará: “Cuidado, não chamem a atenção do Senhor, mencionando o seu nome!” 11Porque o Senhor deu a seguinte ordem: “Serão destruídas todas as casas, tanto as grandes como as pequenas!”
12Os cavalos podem correr sobre as rochas? Os bois podem lavrar o mar? São situações absurdas. Mas é semelhante ao que vocês fizeram, que transformaram a justiça em atos desprezíveis; de tudo o que era bom e reto fizeram uma bebida amarga. 13Igualmente estúpida é a vossa satisfação, ao dizerem: “Não foi pelas nossas forças que nós conquistámos Carnaim?”
14“Ó Israel, hei de trazer contra ti uma nação que te oprimirá amargamente, de norte a sul do país, desde Hamate até ao ribeiro de Arabá”, diz o Senhor, o Deus dos exércitos.
Vai de cei ce trăiesc fără grijă
1Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion,
de cei ce se încred în muntele Samariei,
oameni distinși ai celui mai de seamă dintre neamuri,
la care apelează Casa lui Israel!
2Treceți la Calne și priviți!
Mergeți de acolo la marele Hamat
și coborâți apoi la Gatul filistenilor!
Sunt ele mai bune decât cele două regate ale voastre?
Sunt teritoriile lor mai mari decât ale voastre?
3Ați îndepărtat ziua cea rea3 În sensul că nu vor să se gândească la o asemenea zi.
și ați adus aproape tronul violenței!
4Ei se culcă pe paturi de fildeș,
lenevesc în așternuturile lor,
mănâncă miei din turmă
și viței din mijlocul grajdului.
5Petrec5 Sensul termenului ebraic este nesigur. în sunetul harfei5 Sau: Cântă cu îndemânare la harfă.,
și, asemenea lui David, improvizează la instrumentele muzicale!
6Beau vin din cupe mari
și se ung cu cele mai bune uleiuri,
dar nu sunt mâhniți din cauza dezastrului lui Iosif!
7De aceea, ei vor merge acum în captivitate în fruntea captivilor,
și vor înceta astfel strigătele de veselie ale celor ce leneveau!
Domnul detestă mândria lui Israel
8Stăpânul Domn a jurat pe Sine Însuși. Astfel zice Domnul, Dumnezeul Oștirilor:
„Mi‑e scârbă de mândria lui Iacov
și îi urăsc fortărețele;
voi da pe mâna dușmanului cetatea
și tot ce este în ea!“
9Dacă vor mai fi lăsați zece bărbați într‑o casă și aceia vor muri! 10Iar când ruda vreunuia va veni să‑i scoată trupul10 Lit.: oasele. din casă, ca să‑l ardă,10 Probabil un foc comemorativ, practica incinerării nefiind răspândită la israeliți (vezi Ier. 34:5). și‑l va întreba pe cel care încă mai este ascuns în nișa casei: „Mai este cineva cu tine?“, i se va răspunde: „Nu!“ Atunci ruda va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să amintim Numele Domnului!“
11Căci iată că Domnul poruncește,
și casa cea mare va fi prefăcută în fărâme,
iar casa cea mică11 Casa cea mare și casa cea mică fac referire probabil la casa de vară și la casa de iarnă (cf. 3:15). – în bucățele!
12Pot caii să alerge pe stâncă
sau poate cineva să are acolo cu boii12 Sau: sau poate cineva să are marea cu boii.?
Totuși, voi ați prefăcut judecata în fiere,
iar rodul dreptății – în pelin.
13Voi vă bucurați de ceea ce s‑a întâmplat la Lo‑Debar13 Lo‑Debar înseamnă Nimic.
și ziceți: „Oare nu prin puterea noastră am cucerit noi Karnaimul13 Karnaim înseamnă Două cornuri.?“
14„Dar iată că voi ridica împotriva ta, Casă a lui Israel,
zice Domnul, Dumnezeul Oștirilor,
un neam care te va asupri
de la Lebo Hamat14 Sau: intrarea în Hamat. până la Valea Arabei14 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului..“
