Oseias, último rei de Israel
1-2O novo rei de Israel foi Oseias. O seu pai foi Elá. O seu reinado durou 9 anos em Samaria. Fez o que era mau aos olhos do Senhor, mas não tanto como os reis de Israel que o antecederam. Em Judá, nessa altura, o rei Acaz estava no trono havia 12 anos.
3Salmaneser, rei da Assíria, atacou e derrotou o rei Oseias, obrigando Israel a pagar pesados impostos anuais à Assíria. 4Oseias conspirou contra o rei assírio, pedindo auxílio ao rei Sô, do Egito, para atingir o seu fim. No entanto, esta conjura foi descoberta. Ao mesmo tempo, Oseias deixou de pagar as taxas anuais de tributo à Assíria. Por isso, o soberano assírio o colocou-o na prisão, encarcerando-o por causa dessa rebelião.
5A terra de Israel estava cheia de tropas assírias que cercaram Samaria, a capital de Israel, durante três anos. 6Finalmente, no nono ano do reinado de Oseias, Samaria foi conquistada e o povo de Israel exilado para a Assíria. Foram instalados em colónias na cidade de Hala e ao longo das margens do rio Habor em Gozã, e nas cidades dos medos.
Israel exilado por causa de pecado
7Este desastre caiu sobre a nação de Israel, porque o povo prestava culto a outros deuses, pecando contra o Senhor, seu Deus, que os tinha libertado da opressão do Faraó, rei do Egito. 8Seguiram os maus costumes das nações que o Senhor tinha expulsado da sua frente, assim como as práticas que os reis de Israel tinham introduzido. 9O povo de Israel fez ainda secretamente muitas outras coisas erradas, contra o Senhor, seu Deus; construíram também santuários pagãos sobre as colinas, dedicados a outros deuses, em toda a terra. 10Colocaram obeliscos e imagens de postes ídolos de Achera no cimo de todas as colinas e sob a copa das árvores verdes. 11-12Queimaram incenso aos deuses das outras nações que o Senhor lançara fora daquela terra, quando Israel ali se instalara. O povo fez muitas coisas más que provocaram a ira do Senhor. Praticaram cultos idólatras, a despeito dos avisos repetidos e específicos do Senhor. 13Constantemente o Senhor enviou profetas e videntes para avisar, tanto Israel como Judá, de que deviam converter-se dos seus maus caminhos; incitou-os a obedecerem aos seus mandamentos que tinham sido dados aos antepassados através desses profetas.
14Contudo, Israel não lhe quis prestar ouvidos. O povo era duro de coração, tal como seus pais, que também recusaram crer no Senhor, seu Deus. 15Rejeitaram os seus preceitos, não cumpriram a aliança que fizera com os seus pais e desprezaram todas as suas advertências. Na sua loucura puseram-se a prestar adoração aos ídolos dos povos pagãos, apesar dos avisos do Senhor.
16Desprezaram todos os mandamentos do Senhor, seu Deus, e fizeram dois bezerros com ouro derretido. Fabricaram imagens de postes ídolos de Achera; adoraram Baal, o Sol, a Lua e as estrelas. 17Até queimaram os seus próprios filhos e filhas, matando-os sobre os altares do deus Moloque; consultaram bruxas, praticaram o ocultismo e venderam-se ao pecado.
18Por isso, o Senhor muito se irou contra eles. Varreu-os da sua presença de tal forma que apenas ficou a tribo de Judá na terra. 19Judá também recusou obedecer aos mandamentos do Senhor, seu Deus; também se meteram nos mesmos maus caminhos de Israel. 20Foi por essa razão que o Senhor rejeitou todos os descendentes de Israel. Castigou-os, entregando-os aos seus adversários, até que foram totalmente destruídos.
21Porque Israel se separou do reino de David e escolheu como rei Jeroboão I, filho de Nebate. Este rei levou Israel para longe dos caminhos do Senhor. Fê-los pecar com gravidade. 22O povo de Israel nunca mais parou de pecar, depois de Jeroboão os ter levado para o mal. 23Até que finalmente o Senhor os afastou para longe da sua presença, tal como os seus profetas tinham avisado que haveria de acontecer. Eis a razão por que Israel foi transportado para a Assíria onde permanece até ao dia de hoje.
Samaria é colonizada
24O rei da Assíria levou contingentes de colonos, vindos da Babilónia, Cuta, Ava, Hamate e Sefarvaim, a estabelecerem-se nas cidades de Samaria, substituindo o povo de Israel. Dessa forma, os assírios ocuparam a Samaria e as outras povoações de Israel. 25Como esses povos não temeram o Senhor, quando ali chegaram, Deus enviou-lhes leões que mataram uns quantos entre eles. 26Então mandaram uma mensagem ao seu rei na Assíria: “Nós, colonos aqui em Israel, não conhecemos as leis do Deus da terra; por isso, mandou leões que nos destroem, visto que não lhe prestamos culto.”
27O rei da Assíria decretou, em razão disso, que um dos sacerdotes exilados de Samaria voltasse para Israel e ensinasse aos novos residentes as leis do Deus da terra. 28Um deles regressou a Betel e ensinou aqueles colonos da Babilónia a temer o Senhor.
29No entanto, esses estrangeiros continuavam a adorar os seus próprios deuses. Colocaram as suas imagens em santuários pagãos nas proximidades das povoações. 30Aqueles que eram originários da Babilónia adoravam os ídolos do seu deus Sucote-Benote; os que vinham de Cuta, prestavam culto ao deus Nergal; e a gente vinda de Hamate adorava Asima. 31Os deuses Nibaz e Tartaque eram adorados pelos aveus, e o povo de Sefarvaim chegava a queimar os seus próprios filhos sobre os altares dos seus deuses Adrameleque e Anameleque. 32Simultaneamente adoravam o Senhor e designaram alguns, entre eles, para serem sacerdotes que oferecessem sacrifícios a favor deles, nos santuários pagãos. 33Adoravam o Senhor, mas continuavam a seguir os costumes religiosos das nações donde vinham.
34Isto acontece ainda hoje; seguem as suas antigas práticas religiosas, em vez de adorarem verdadeiramente o Senhor e obedecerem às leis que deu aos descendentes de Jacob, cujo nome mudou mais tarde para Israel. 35Porque o Senhor fizera uma aliança com eles, que nunca deveriam prestar culto ou fazer sacrifícios a qualquer deus pagão. 36Tinham de temer somente o Senhor que os tirara da terra do Egito com espantosos milagres e tão grande manifestação do seu forte braço. 37Os descendentes de Jacob deveriam obedecer a toda a Lei de Deus e nunca mais adorar outros deuses. 38Pois Deus dissera: “Não deverão esquecer nunca a aliança que fiz convosco; nunca adorarão outros deuses. 39Devem adorar apenas o Senhor, vosso Deus. Só ele vos salvará dos vossos inimigos.”
40Israel recusou-se a aceitá-lo e o povo prosseguiu na adoração dos ídolos. 41Estes colonos da Babilónia adoravam o Senhor, é certo, mas adoravam igualmente os seus ídolos. Até hoje, os seus descendentes fazem o mesmo.
Domnia lui Osea peste Israel
1Osea, fiul lui Ela, a început să domnească peste Israel, la Samaria, în al doisprezecelea an al lui Ahaz, regele lui Iuda, și a domnit timp de nouă ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, însă nu ca regii lui Israel de dinaintea lui.
3Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a ridicat împotriva lui și astfel Osea a devenit vasalul lui și i‑a plătit tribut. 4Împăratul Asiriei a descoperit însă o uneltire de‑a lui Osea, care îi trimisese mesageri lui So, regele Egiptului4 Cel mai probabil: la So, la regele Egiptului, So (Sais) fiind capitala Dinastiei XXIV în Egipt., și nu‑i mai aducea tributul anual împăratului Asiriei. Prin urmare, împăratul Asiriei l‑a prins și l‑a aruncat în temniță. 5Împăratul Asiriei a străbătut toată țara și s‑a suit împotriva Samariei, pe care a asediat‑o timp de trei ani. 6În al nouălea an al lui Osea,6 722 î.Cr. împăratul Asiriei a cucerit Samaria și l‑a dus pe Israel în captivitate în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor.
Cauzele desființării regatului lui Israel
7Acestea s‑au întâmplat din cauză că fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lor, Care i‑a scos din țara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, regele Egiptului. Ei s‑au temut de alți dumnezei 8și au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel, și obiceiurile făcute de regii lui Israel. 9Fiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeul lor, fapte care nu erau drepte. Ei și‑au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile străjerilor până la cetățile fortificate. 10Și‑au ridicat stâlpi sacri și așere10 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre. pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 11Au ars tămâie pe toate înălțimile, la fel ca neamurile pe care le‑a izgonit Domnul dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu‑L pe Domnul. 12Ei au slujit idolilor, deși Domnul le spusese: „Să nu faceți lucrul acesta!“12 Vezi Ex. 20:4-5. 13Domnul le‑a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți profeții Săi și prin toți văzătorii, zicând: „Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele și păziți poruncile și hotărârile Mele, potrivit cu toată Legea pe care am poruncit‑o părinților voștri și pe care v‑am trimis‑o prin robii Mei, profeții!“
14Dar ei n‑au ascultat. Și‑au înțepenit ceafa și ea a devenit precum ceafa părinților lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. 15Ei I‑au respins hotărârile, legământul încheiat cu părinții lor și mărturiile pe care li le‑a dat El. Au umblat după deșertăciune15 Cu referire la idoli. și au devenit ei înșiși deșertăciune. S‑au luat după neamurile care erau în jurul lor, cu toate că Domnul le poruncise să nu facă asemenea lor. 16Ei au renunțat la toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, și și‑au turnat ca idoli doi viței și un stâlp al Așerei16 Vezi nota de la 13:6.. S‑au închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑au slujit lui Baal. 17Și‑au trecut prin foc17 Sau: Au sacrificat în foc. fiii și fiicele, s‑au ocupat cu divinația17 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. și cu interpretarea semnelor17 Vezi notele de la Gen. 44:5, 15; Deut. 18:10. și s‑au vândut ca să facă ce este rău în ochii Domnului, mâniindu‑L.
18De aceea Domnul S‑a mâniat foarte tare pe Israel și l‑a îndepărtat din prezența Lui, astfel încât n‑a mai rămas decât seminția lui Iuda. 19Însă nici Iuda nu a păzit poruncile Domnului, Dumnezeul lui, ci a urmat obiceiurile făcute de Israel. 20Atunci Domnul i‑a respins pe toți urmașii lui Israel, i‑a smerit20 Sau: i‑a chinuit., i‑a dat pe mâna jefuitorilor și, în cele din urmă, i‑a izgonit din prezența Lui.
21Căci atunci când El îl despărțise pe Israel de Casa lui David, ei îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a înstrăinat pe Israel de Domnul și l‑a făcut să săvârșească un mare păcat. 22Fiii lui Israel au continuat să săvârșească toate păcatele pe care le‑a făcut Ieroboam și nu s‑au depărtat de ele, 23până ce Domnul l‑a îndepărtat pe Israel din prezența Sa, așa cum vestise prin toți robii Săi, profeții. Și astfel Israel a fost luat de pe teritoriul său și dus în captivitate, în Asiria, unde a rămas până în ziua aceasta.
Colonizarea Samariei
24Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvayim și i‑a așezat în cetățile Samariei, în locul fiilor lui Israel. Ei au luat în stăpânire Samaria și au locuit în cetățile ei. 25Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul și, prin urmare, Domnul a trimis împotriva lor niște lei care au ucis câțiva dintre ei. 26Atunci i‑au zis împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le‑ai exilat și le‑ai pus să locuiască în cetățile Samariei, nu cunosc cerințele Dumnezeului țării. El a trimis împotriva lor niște lei, iar acestea au fost omorâte de ei pentru că nu cunosc cerințele Dumnezeului țării!“
27Atunci împăratul Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteți‑l pe unul din preoții care au fost luați captivi de acolo. Acesta să meargă și să locuiască acolo, ca să‑i învețe cerințele Dumnezeului țării.“ 28Unul din preoții care fusese luat captiv din Samaria s‑a întors, a locuit la Betel și i‑a învățat cum să se teamă de Domnul. 29Dar fiecare neam și‑a făcut proprii lui dumnezei în cetățile în care locuiau și i‑au pus în temple, pe înălțimile zidite de samariteni. 30Oamenii din Babilon l‑au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cuta l‑au făcut pe Nergal, oamenii din Hamat l‑au făcut pe Așima, 31iar cei din Ava i‑au făcut pe Nibhaz și pe Tartak. Cei din Sefarvayim își ardeau fiii în foc, ca jertfă pentru Adra-Melek și Ana‑Melek, dumnezeii din Sefarvayim. 32Ei erau temători de Domnul, dar totodată și‑au numit pentru ei înșiși tot felul de preoți ai înălțimilor, care aduceau pentru ei jertfe în templele de pe înălțimi. 33Astfel, ei se temeau de Domnul, dar slujeau și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor din care au fost aduși.
34Până în ziua aceasta, ei au aceleași obiceiuri vechi. Ei nu se închină Domnului. Nu păzesc nici hotărârile și judecățile lor și nici Legea și poruncile pe care le‑a dat Domnul urmașilor lui Iacov, căruia i‑a pus numele Israel. 35Domnul încheiase cu ei un legământ și le poruncise, zicând: „Să nu vă temeți de alți dumnezei, să nu vă închinați lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe, 36ci să vă temeți de Domnul, Care v‑a scos din țara Egiptului cu mare putere și cu braț întins. Lui să vă închinați și Lui să‑I aduceți jertfe! 37Vegheați întotdeauna să păziți hotărârile, judecățile, Legea și poruncile pe care le‑a scris pentru voi și să nu vă temeți de alți dumnezei. 38Să nu uitați legământul pe care Eu l‑am încheiat cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei, 39ci să vă temeți de Domnul, Dumnezeul vostru, și El vă va elibera din mâna tuturor dușmanilor voștri.“
40Ei însă n‑au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri. 41Așadar, aceste neamuri se temeau de Domnul, dar slujeau și chipurilor lor cioplite. Până în ziua aceasta, copiii lor și copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut și părinții lor.
