Ezequias rei de Judá
(2 Rs 18.1–20.21)
1Ezequias tinha 25 anos quando se tornou rei de Judá. Reinou 29 anos em Jerusalém. A sua mãe chamava-se Abia e era filha de Zacarias. 2Ezequias fez o que era reto aos olhos do Senhor, conforme tudo o que fizera David, seu antepassado.
As reformas de Ezequias
3Logo no primeiro mês do primeiro ano do seu reinado, tratou de abrir as portas do templo, mandando-as reparar. 4Convocou os sacerdotes e os levitas, reunindo-os na praça a oriente do templo, 5e dirigiu-lhes a palavra nestes termos: “Ouçam-me, levitas. Santifiquem-se e santifiquem o templo do Senhor, o Deus dos vossos antepassados. Retirem do santuário tudo o que seja impuro. 6Porque os nossos pais cometeram grandes pecados contra o Senhor, nosso Deus; abandonaram-no, assim como à sua casa, deixaram-no e pecaram contra ele. 7Trancaram as portas deste templo e deixaram apagar-se a chama perpétua dos candelabros. Nunca mais houve incenso queimado, nem holocaustos oferecidos como culto ao Deus de Israel. 8Por isso, a ira do Senhor caiu sobre Judá e sobre Jerusalém. Tornámo-nos objeto de horror, espanto e desprezo, como hoje se pode ver. 9Os nossos pais morreram na guerra; os nossos filhos, filhas e esposas são escravos dos nossos inimigos, por causa disso. 10Agora, contudo, no meu coração tenho a firme intenção de renovar a aliança com o Senhor, o Deus de Israel; a sua ira há de desviar-se de nós. 11Meus filhos, não sejam mais descuidados no cumprimento dos vossos deveres, a partir de agora, pois o Senhor vos escolheu para o servirem e lhe oferecerem incenso.”
12Então os seguintes levitas entraram em ação:
do clã de Coate:
Maate, filho de Amasai, e Joel, filho de Azarias
do clã de Merari:
Cis, filho de Abdi, e Azarias, filho de Jealelel
do clã de Gerson:
Joá, filho de Zima, e Éden, filho de Joá
13do clã de Elizafã:
Simri e Jeiel
do clã de Asafe:
Zacarias e Matanias
14do clã de Hemã:
Jeuel e Simei
do clã de Jedutun:
Semaías e Uziel.
15Estes convocaram, por sua vez, os seus companheiros, santificaram-se e começaram a limpar e a santificar o templo, de acordo com as ordens do rei, que correspondiam à palavra do Senhor. 16Os sacerdotes limparam o interior do templo e trouxeram para o pátio exterior a imundície que ali se encontrava; os levitas levaram todo esse lixo para o ribeiro de Cedron. 17Começaram esse trabalho no primeiro dia do primeiro mês29.17 Mês de Abibe ou Nisan. Entre a lua nova do mês de março e o mês de abril.; ao fim de oito dias tinham chegado ao pátio exterior, e dezasseis dias depois estava tudo limpo e a casa do Senhor santificada.
18Depois pediram uma audiência ao rei Ezequias, no palácio, e relataram-lhe o serviço executado: “Acabámos de purificar o templo, o altar dos holocaustos e todos os utensílios, assim como a mesa dos pães da Presença e os seus acessórios. 19Mais ainda, conseguimos recuperar e santificar todos os recipientes que o rei Acaz tinha deitado fora, na sua transgressão, quando mandou encerrar o templo; encontram-se junto do altar do Senhor.”
20Na manhã seguinte, muito cedo, o soberano Ezequias dirigiu-se ao templo do Senhor, acompanhado dos membros da administração da cidade. 21Mandou sacrificar sete novilhos, sete carneiros, sete ovelhas e sete bodes e ofereceu-os pela nação e pelo templo. Ordenou especificamente aos sacerdotes que os imolassem em holocaustos sobre o altar do Senhor. 22Os novilhos foram mortos e os sacerdotes aspergiram o sangue sobre o altar; fizeram o mesmo com o sangue dos carneiros e dos cordeiros; os bodes foram oferecidos pelo pecado. 23Estes foram levados à presença do rei e dos membros da administração local que o acompanhavam, os quais puseram as mãos sobre os animais. 24Os sacerdotes mataram-nos e ofereceram-nos sobre o altar, como expiação pelo pecado de toda a nação, porque tinha sido uma indicação expressa do rei que os holocaustos fossem oferecidos para expiação do pecado de todo o Israel.
25Seguidamente, o rei organizou os levitas no templo do Senhor, num grupo orquestral com acompanhamento de címbalos, alaúdes e harpas, conforme as diretivas dadas por David e por Gad, o vidente, e pelo profeta Natã, que eles próprios receberam do Senhor. 26Os levitas estavam de pé, com os instrumentos de David, e os sacerdotes formavam um conjunto com cornetas.
27Ezequias deu então ordem para que oferecessem o holocausto sobre o altar. Ao mesmo tempo que começavam os sacrifícios, os instrumentos de música começaram a tocar cânticos ao Senhor, acompanhados pelas cornetas, ao som dos instrumentos de David, rei de Israel. 28Durante toda a cerimónia, todos adoravam o Senhor, enquanto os cantores cantavam e os instrumentos tocavam, isto até terminar a oferta do holocausto.
29Acabados os sacrifícios, o rei e a sua comitiva inclinaram-se perante o Senhor em adoração. 30O rei ainda ordenou que os levitas cantassem, na presença do Senhor, alguns dos salmos de David e do vidente Asafe, o que fizeram com alegria, inclinando-se e adorando.
31“Terminou esta cerimónia de consagração”, disse Ezequias. “Agora, tragam aqui à casa do Senhor os vossos próprios holocaustos e ofertas de louvor.” O povo, de todas as partes da nação, trouxe os seus holocaustos e ofertas de gratidão; aqueles que quiseram trouxeram também holocaustos.
32No total sacrificaram 70 novilhos, 100 carneiros e 200 cordeiros. 33Trouxeram ainda 600 bois e 3000 ovelhas como ofertas santas. 34Verificou-se, aliás, que eram poucos os sacerdotes para preparar tantos holocaustos; por isso, os seus irmãos levitas puseram-se a ajudá-los, até que outros sacerdotes decidissem santificar-se e participar naquele serviço; porque os levitas foram muito mais prestes na sua dedicação que os sacerdotes. 35Houve pois uma grande abundância de holocaustos, ofertas de vinho e ofertas de paz.
Dessa forma, foi restaurado o culto no templo do Senhor e retomados os sacrifícios. 36Ezequias e todo o povo estavam felizes com a prontidão com que o culto foi restabelecido.
Domnia lui Ezechia peste Iuda – purificarea Casei Domnului
(2 Regi 18:1-3)
1Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia. 2El a făcut ce este drept în ochii Domnului, tot așa cum făcuse David, tatăl său.
3În cel dintâi an al domniei sale, în prima lună, el a deschis ușile Casei Domnului și le‑a reparat. 4I‑a adus pe preoți și pe leviți, i‑a strâns în Piața de Răsărit 5și le‑a zis:
„Leviților, ascultați‑mă! Sfințiți‑vă5 Vezi nota de la 7:7., sfințiți Casa Domnului, Dumnezeul părinților voștri, și scoateți necurăția din Lăcaș. 6Căci strămoșii noștri au fost necredincioși, au făcut ce este rău în ochii Domnului, Dumnezeul nostru, și L‑au părăsit. Ei și‑au întors fața de la Lăcașul Domnului, și‑au arătat ceafa. 7Mai mult, au închis porțile porticului, au stins candelele, nu au mai adus tămâie și nu au mai adus în Lăcaș arderi‑de‑tot Dumnezeului lui Israel. 8De aceea mânia Domnului este peste Iuda și peste Ierusalim și i‑a făcut o pricină de groază, de spaimă și de fluierat, așa cum vedeți cu ochii voștri. 9Iată, din cauza aceasta, părinții noștri au căzut loviți de sabie, iar fiii noștri, fiicele noastre și soțiile noastre sunt în captivitate. 10Acum, am pe inimă să încheiem un legământ cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui cea aprigă să se abată de la noi. 11Fiii mei, nu fiți nepăsători, căci pe voi v‑a ales Domnul ca să‑I stați înainte pentru slujire, să‑I slujiți și să‑I aduceți tămâie.“ 12Atunci s‑au ridicat următorii leviți:
dintre chehatiți –
Mahat, fiul lui Amasai, și Ioel, fiul lui Azaria;
dintre merariți –
Chiș, fiul lui Abdi, și Azaria, fiul lui Iehalel‑El;
dintre gherșoniți –
Ioah, fiul lui Zima, și Eden, fiul Ioah;
13dintre urmașii lui Elițafan –
Șimri și Ieiel;
dintre urmașii lui Asaf –
Zaharia și Matania;
14dintre urmașii lui Heman –
Iehiel și Șimei,
iar dintre urmașii lui Iedutun –
Șemaia și Uziel.
15Aceștia și‑au adunat frații, s‑au sfințit și au venit pentru a curăți Casa Domnului, după porunca regelui, potrivit cuvintelor Domnului. 16Preoții au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s‑o curățească și au scos afară, în curtea Templului16 Vezi nota de la 3:17. Domnului, toate necurățiile pe care le‑au găsit în Casa Domnului. Leviții le‑au luat și le‑au dus afară, lângă uedul16 Vezi nota de la 15:16. Chidron. 17Au început să‑l sfințească în prima zi a lunii întâi. În a opta zi a lunii au intrat în porticul Domnului. Au sfințit apoi Casa Domnului timp de opt zile, și au încheiat în a șaisprezecea zi a lunii întâi.
18Ei s‑au dus înăuntru la regele Ezechia și au zis: „Am curățit Casa Domnului în întregime, altarul arderilor‑de‑tot și toate uneltele lui, masa pentru pâinea prezentării și toate obiectele ei, 19precum și toate obiectele care au fost spurcate de regele Ahaz în timpul domniei lui, din cauza necredincioșiei lui. Le‑am pregătit, le‑am sfințit și iată că acum sunt în fața altarului Domnului.“
20Regele Ezechia s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a adunat conducătorii cetății și s‑au suit la Casa Domnului. 21Au luat cu ei șapte tauri, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi ca să‑i aducă drept jertfă pentru păcat, pentru regat, pentru Sfântul Lăcaș și pentru Iuda. Regele le‑a zis urmașilor lui Aaron, preoții, să aducă arderile‑de‑tot pe altarul Domnului. 22Au înjunghiat vitele, iar preoții au luat sângele și au stropit altarul; apoi au înjunghiat berbecii și au stropit cu sânge altarul, după care au înjunghiat mieii și au stropit cu sânge altarul. 23Apoi au luat țapii pentru jertfa pentru păcat și i‑au adus înaintea regelui și a adunării. Aceștia și‑au pus mâinile peste ei, 24iar preoții au înjunghiat țapii și au făcut ispășire cu sângele acestora pentru tot Israelul, căci regele poruncise ca arderea‑de‑tot și jertfa pentru păcat să fie aduse pentru tot Israelul.
25El îi pusese pe leviți să stea în Casa Domnului cu chimvale, cu harfe și cu lire, așa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, și profetul Natan, căci porunca fusese dată de Domnul prin profeții Săi. 26Deci leviții stăteau acolo cu instrumentele lui David, iar preoții cu trâmbițele.
27Când Ezechia a poruncit să aducă arderea‑de‑tot pe altar, chiar în clipa în care a început arderea‑de‑tot, a început și cântarea Domnului în sunetul trâmbițelor și al instrumentelor lui David, regele lui Israel. 28Toată adunarea s‑a închinat; cântăreții au cântat cântarea și au sunat trâmbițele până s‑a terminat arderea‑de‑tot.
29Când s‑a terminat arderea‑de‑tot, regele împreună cu toți cei prezenți au îngenuncheat și s‑au închinat. 30Regele Ezechia și conducătorii i‑au îndemnat pe leviți să‑L laude pe Domnul prin cuvintele lui David și ale văzătorului Asaf. Ei L‑au lăudat cu bucurie, s‑au plecat și s‑au închinat. 31Văzând acestea, Ezechia a zis: „Acum că v‑ați dedicat Domnului, apropiați‑vă și aduceți jertfe și daruri de mulțumire la Casa Domnului!“
Astfel, adunarea a adus jertfe și daruri de mulțumire, iar toți aceia care aveau o inimă generoasă au adus arderi‑de‑tot. 32Numărul arderilor‑de‑tot aduse de către adunare a fost de șaptezeci de viței, o sută de berbeci și două sute de miei. Toate aceste vite au fost aduse Domnului ca ardere‑de‑tot. 33Au închinat33 Lit.: au sfințit. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Domnului șase sute de boi și trei mii de oi. 34Preoții au fost însă prea puțini, astfel încât nu au putut să jupuiască toate arderile‑de‑tot. Prin urmare, frații lor, leviții, i‑au ajutat până au terminat slujba și până ce s‑au sfințit și ceilalți preoți, căci leviții se sfințiseră cu mai multă râvnă. 35Au fost multe arderi‑de‑tot, în afară de grăsimea jertfelor de pace35 Vezi nota de la 7:7. și de jertfele de băutură care însoțeau arderea‑de‑tot.
Și astfel a fost restabilită slujba la Casa Domnului. 36Ezechia și tot poporul s‑au bucurat pentru că Dumnezeu a purtat de grijă poporului, căci aceasta s‑a întâmplat pe neașteptate.
