Acaz rei de Judá
(2 Rs 16.1-20)
1Acaz tinha 20 anos de idade quando se tornou rei. Reinou durante 16 anos em Jerusalém. Ao contrário do seu antepassado David, Acaz não fez o que era reto aos olhos do Senhor. 2Como os reis de Israel, prestou culto aos ídolos de Baal. 3Chegou ao ponto de se deslocar ao vale de Ben-Hinom. E não foi só para queimar incenso aos ídolos, pois chegou a sacrificar os seus próprios filhos no fogo, à semelhança do que faziam os povos pagãos que o Senhor expulsara da terra que deu a Israel. 4Fez sacrifícios e queimou incenso nos santuários pagãos sobre as colinas, e debaixo de cada árvore verde.
5Por isso, o Senhor, seu Deus, permitiu que fosse vencido pelo rei de Aram, que o derrotou e expatriou para Damasco um grande número da sua população. Os exércitos de Israel também mataram muitas das suas tropas. 6Num só dia, Peca, filho de Remalias, matou 120 000 dos seus melhores soldados. Tudo por terem deixado o Senhor, o Deus dos seus antepassados. 7Foi igualmente nesse tempo que Zicri, um grande guerreiro de Efraim, matou o príncipe Maaseia, filho do rei, assim como Azricão, administrador-geral do palácio, e o comandante-geral do exército, Elcana, o segundo depois do rei. 8Israel também levou cativas 200 000 mulheres e crianças de Judá, levando de igual modo uma enorme quantidade de despojos para Israel.
9Havia em Samaria um profeta do Senhor, chamado Odede, que foi ao encontro do exército quando este regressava. “Vejam!”, exclamou ele. “O Senhor, o Deus dos vossos pais, irou-se contra Judá e permitiu que os conquistassem; mas vocês mataram-nos sem misericórdia e todo o céu ficou perturbado. 10Irão agora fazer dessa gente de Judá e de Jerusalém escravos? Não têm vocês mesmos pecado tanto contra o Senhor, vosso Deus? 11Prestem atenção às minhas palavras e mandem embora estes vossos irmãos; que regressem às suas casas, porque é convosco que o Senhor agora está irado!”
12Alguns dos principais líderes de Efraim apoiaram as palavras do profeta; eram eles Azarias, filho de Jeoanã, Berequias, filho de Mesilemote, Ezequias, filho de Salum, e Amasa, filho de Hadlai, e fizeram a seguinte declaração: 13“Não podem trazer para aqui esses prisioneiros! Se o fizerem, provocam a ira do Senhor. Não agravem ainda mais a nossa culpa, pois já é bastante o que fizemos para irritar a Deus.”
14Os oficiais do exército entregaram os prisioneiros e o despojo aos líderes políticos do povo, para que decidissem sobre o que fazer. 15Os quatro homens mencionados distribuíram pelas mulheres e meninos mais necessitados as roupas trazidas com o despojo; deram-lhes também calçado, alimento e bebidas. Puseram os doentes e os velhos sobre jumentos e mandaram-nos de volta para as suas famílias em Jericó, a cidade das Palmeiras. Depois voltaram para Samaria.
16Por essa altura, o rei Acaz de Judá pediu ao rei da Assíria que fosse seu aliado na luta contra as tropas de Edom. 17Estes estavam a invadir Judá e a levar muita gente cativa. 18Entretanto, os filisteus tinham ocupado as povoações das planícies costeiras e do Negueve, nomeadamente as cidades de Bete-Semes, Aijalom, Gederote, Socó, Timna e Ginzo, assim como as localidades em redor. Instalaram lá alguma da sua gente, que ali passou a viver. 19O Senhor humilhava Judá, por causa dos pecados de Acaz, pois levara o povo a pecar de modo desenfreado, e assim, entregou-se à transgressão contra o Senhor. 20Contudo, quando Tiglate-Pileser, o rei da Assíria, chegou, foi muito mais o incómodo do que a ajuda que trouxe. 21De nada serviu todo o ouro do templo e dos tesouros do palácio que Acaz lhe ofereceu.
22Nessa ocasião de grande aperto, foi ainda maior a sua degradação espiritual. 23Pôs-se a prestar culto e a oferecer sacrifícios aos deuses de Damasco, que o tinham derrotado, afirmando que, se esses ídolos tinham ajudado os reis de Aram, então haveriam de o ajudar a ele, se os adorasse. Mas foi o contrário, pois trouxeram a ruína, a ele e a todo o seu povo.
24O próprio rei tirou os vasos do templo e fê-los em pedaços; mandou fechar a casa do Senhor e edificou altares aos ídolos em cada canto da cidade de Jerusalém. 25Mandou igualmente erguer santuários pagãos em cada cidade de Judá, para oferecer incenso a outros deuses, acendendo assim a ira do Senhor, Deus dos seus antepassados.
26O resto dos acontecimentos e outros factos referentes à sua vida estão relatados no Livro dos Reis de Judá e de Israel. 27Quando Acaz morreu, foi enterrado em Jerusalém, mas não junto aos túmulos dos outros reis. O seu filho Ezequias reinou em seu lugar.
Domnia lui Ahaz peste Iuda
(2 Regi 16:1-20)
1Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească și a domnit la Ierusalim timp de șaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept în ochii Domnului, precum făcuse tatăl său David, 2ci a umblat pe căile regilor lui Israel. El a făcut chipuri turnate pentru baali, 3a adus tămâie în valea Ben‑Hinom și și‑a trecut fiii prin foc3 Sau: și‑a sacrificat fiii în foc., potrivit urâciunilor neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. 4De asemenea, a adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde.
5Domnul, Dumnezeul său, l‑a dat pe mâna regelui Aramului. Arameii l‑au învins și i‑au luat o mulțime de captivi pe care i‑au adus la Damasc. Apoi Domnul l‑a dat și pe mâna regelui lui Israel, care i‑a provocat o mare înfrângere. 6Pekah, fiul lui Remalia, a ucis într‑o singură zi, în Iuda, o sută douăzeci de mii de războinici, pentru că Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. 7Zicri, un viteaz din Efraim, l‑a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azrikam, conducătorul palatului, precum și pe Elkana, al doilea om după rege. 8Fiii lui Israel au luat de la frații lor două sute de mii de captivi: femei, fii și fiice. De asemenea, au mai capturat de la ei multă pradă și au adus prada în Samaria.
9Acolo era un profet al Domnului, cu numele de Oded. El a ieșit înaintea oștirii care sosea în Samaria și a zis: „Iată, în mânia Sa față de cei din Iuda, Domnul, Dumnezeul părinților voștri, i‑a dat în mâinile voastre, dar voi i‑ați ucis cu o furie care a ajuns până la ceruri. 10Iar acum vă gândiți10 Lit.: spuneți. să‑i supuneți pe fiii lui Iuda și ai Ierusalimului, că să vă fie robi și roabe. Dar oare voi nu sunteți vinovați față de Domnul, Dumnezeul vostru? 11Acum, ascultați‑mă și dați drumul captivilor luați dintre frații voștri, căci mânia cea aprigă a Domnului este peste voi!“
12Totodată niște bărbați dintre căpeteniile lui Efraim, și anume Azaria, fiul lui Iehohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, Ezechia, fiul lui Șalum și Amasa, fiul lui Hadlai, s‑au ridicat împotriva celor ce veneau de la război. 13Ei le‑au zis: „Nu‑i aduceți aici pe prizonierii aceștia, căci altfel Domnul ne va învinui! Vreți să adăugăm și mai mult la păcatele și greșelile noastre, când vina noastră este deja atât de mare, iar apriga Lui mânie este peste Israel?“
14Războinicii au lăsat prizonierii și prada înaintea căpeteniilor și a întregii adunări. 15Apoi, oamenii care au fost desemnați pe nume s‑au ridicat și i‑au sprijinit pe prizonieri. Din prada luată, i‑au îmbrăcat pe toți cei goi. I‑au îmbrăcat, i‑au încălțat, i‑au hrănit, le‑au dat să bea, i‑au uns, i‑au purtat pe măgari pe toți cei obosiți și i‑au adus la Ierihon, Cetatea Palmierilor, la frații lor. După aceea ei s‑au întors în Samaria.
16În vremea aceea, regele Ahaz a trimis după ajutor la împărații Asiriei. 17Edomiții au venit iarăși, au învins pe Iuda și au luat captivi. 18Filistenii au năvălit în cetățile lui Iuda din zona deluroasă18 Vezi nota de la 1:15. și din Neghev18 Ținutul pustiu din sudul Palestinei, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea., au cucerit Bet‑Șemeș, Aialon, Ghederot, Soco cu satele dimprejurul ei, Timna cu satele dimprejurul ei, precum și Ghimzo cu satele dimprejurul ei și s‑au așezat în ele. 19Domnul a umilit Iuda din cauza lui Ahaz, regele lui Israel19 Adică Iuda; în multe locuri din 2 Cron., pentru că acesta a lăsat fără frâu nelegiuirea în Iuda și a fost necredincios fără măsură față de Domnul. 20Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, a venit la el, însă i‑a adus mai mult necaz decât să‑l sprijine. 21Ahaz a luat cu forța obiecte din Casa Domnului, din palatul său și din casele conducătorilor săi și le‑a dat împăratului Asiriei, însă aceasta nu i‑a fost de niciun folos.
22În vremea strâmtorării sale, a fost și mai necredincios față de Domnul. Acesta a fost regele Ahaz! 23A jertfit dumnezeilor Damascului, cei care l‑au înfrânt, deoarece el spusese: „Dumnezeii regilor Aramului i‑au ajutat pe aceștia, deci le voi jertfi și eu ca să mă ajute și pe mine!“ Însă tocmai acești dumnezei au fost cauza pierzării lui și a întregului Israel. 24Ahaz a strâns obiectele din Casa lui Dumnezeu, a înlăturat obiectele din Casa lui Dumnezeu, a închis ușile Casei lui Dumnezeu și a zidit altare în toate ungherele Ierusalimului. 25A zidit înălțimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie dumnezeilor, și L‑a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul părinților lui.
26Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“. 27Ahaz a adormit alături de părinții săi și l‑au înmormântat în cetatea Ierusalimului, căci nu l‑au pus în mormântul regilor lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Ezechia.
