O rei do Egito ataca Jerusalém
(1 Rs 14.25-28)
1Quando Roboão atingiu o auge da sua popularidade e poder, abandonou a Lei do Senhor, e o povo seguiu-o nesse pecado. 2Como resultado, o rei Sisaque do Egito atacou Jerusalém; era o quinto ano do reinado de Roboão. 3O rei egípcio atacou-o com 1200 carros de guerra, 60 000 cavaleiros e um número incalculável de tropas de infantaria: egípcios, líbios, suquitas e cuchitas. 4Sem dificuldade, conquistou as cidades fortificadas de Judá e logo se aproximou de Jerusalém.
5O profeta Semaías foi ter com Roboão e com os líderes de Judá, que se tinham concentrado em Jerusalém, fugindo de Sisaque. Disse-lhe: “Assim diz o Senhor: ‘Vocês abandonaram-me; por isso, vos abandonei e entreguei nas mãos de Sisaque.’ ”
6O rei e os líderes de Judá confessaram então os seus pecados e exclamaram: “O Senhor tem razão em fazer-nos isto!”
7Quando o Senhor viu que se humilhavam, falou novamente a Semaías dizendo-lhe: “Visto que se humilharam, não os destruirei completamente. Alguns escaparão. Não usarei Sisaque para derramar a minha ira sobre Jerusalém. 8Contudo, deverão ficar a pagar-lhe tributo. Assim dar-se-ão conta de como é muito melhor servir-me a mim do que a ele!”
9O rei Sisaque do Egito conquistou realmente Jerusalém e levou os tesouros do templo do Senhor e do palácio real, assim como os escudos de ouro que Salomão mandara fazer. 10O rei Roboão mandou fazer escudos de bronze para substituir os outros, e os guardas do palácio passaram a usá-los. 11Sempre que o rei ia ao templo, os guardas formavam em parada, com os escudos, e depois punham-nos novamente na casa da guarda. 12Sendo que o rei se humilhou, a ira do Senhor desviou-se dele e não permitiu a destruição total; de facto, mesmo após a invasão de Sisaque, ainda havia boas condições de vida em Judá.
Fim do reinado de Roboão
(1 Rs 14.21-24, 29-31)
13O rei Roboão reinou 17 anos em Jerusalém, a cidade que o Senhor escolhera de entre todas as outras cidades de Israel para ali estar presente. Tornara-se rei com a idade de 41 anos; a sua mãe chamava-se Naamá, uma mulher amonita. 14Foi um mau rei, pois nunca decidiu, no seu coração, agradar ao Senhor.
15Os outros acontecimentos do reinado de Roboão estão registados nas crónicas escritas por Semaías, o profeta, e por Ido, o vidente, e também no Registo de Genealogias. Houve constantemente guerras entre Roboão e Jeroboão. 16Quando Roboão faleceu, foi enterrado em Jerusalém, e o seu filho Abias ascendeu ao trono.
Invazia egipteană
(1 Regi 14:25-28)
1Când domnia lui Roboam s‑a statornicit și s‑a întărit, el a părăsit Legea Domnului și tot Israelul1 Adică Iuda (în multe locuri din carte). a părăsit‑o împreună cu el. 2În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului, căci israeliții fuseseră necredincioși Domnului. 3El era însoțit de o mie două sute de care și de șaizeci de mii de călăreți. Împreună cu aceștia a venit din Egipt și un popor fără număr, dintre libieni, suchiți3 Mercenari străini de origine libiană. și cușiți3 Popor din regiunea Nilului Superior; etiopieni sau nubieni.. 4El a capturat cetățile fortificate ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.
5Atunci profetul Șemaia s‑a înfățișat înaintea lui Roboam și a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Șișak, și le‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Voi M‑ați părăsit! De aceea și Eu vă părăsesc lăsându‑vă în mâna lui Șișak!“
6Atunci căpeteniile lui Israel și regele s‑au smerit și au zis:
– Domnul este drept!
7Când a văzut Domnul că s‑au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit lui Șemaia, zicând: „Pentru că s‑au smerit, nu‑i voi distruge, ci le voi da puțină eliberare și nu‑Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Șișak. 8Totuși, vor fi robii lui Șișak și vor afla ce deosebire este între a‑Mi sluji Mie și a sluji regilor8 Lit.: regatelor. altor țări.“
9Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului și a luat comorile Casei Domnului și comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și scuturile de aur făcute de Solomon. 10În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor10-11 Lit.: căpeteniilor alergătorilor., cei care păzeau intrarea palatului regelui. 11De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, căpeteniile gărzilor veneau și le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor. 12Pentru că s‑a smerit, mânia Domnului s‑a abătut de la el și El nu a adus o distrugere deplină. Încă mai erau în Iuda unele lucruri bune.
(1 Regi 14:21-24, 29-31)
13Regele Roboam și‑a întărit conducerea la Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales‑o dintre toate semințiile lui Israel ca să‑Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita. 14El a făcut ce este rău, pentru că nu și‑a îndemnat inima să‑L caute pe Domnul. 15Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Șemaia și ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul. 16Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.
