O Livro

1 Timóteo 6:1-21

1Todos os servos que estiverem sob jugo devem respeitar os seus superiores, para que o nome de Deus e a sua doutrina não sejam desprezados. 2Aqueles cujos superiores são crentes, não devem, por essa razão, ter menos consideração por eles. Pelo contrário, devem até trabalhar melhor ainda, porque aqueles que recebem o benefício do vosso trabalho são crentes a quem Deus e vocês amam. São estas coisas que deves ensinar e encorajar a fazer.

A verdadeira riqueza

3Se alguém vier ensinar qualquer doutrina falsa e não seguir este ensino, baseado nas salutares palavras de nosso Senhor Jesus Cristo e na doutrina que é o alicerce de uma vida de piedade, 4então é porque é soberbo. São pessoas vítimas da ignorância; não fazem mais do que delirar sobre questões inúteis, provocando guerras de palavras, que provocam invejas, discórdias, difamações e calúnias. 5São disputas entre pessoas de entendimento corrompido, fugindo à verdade, pensando que a piedade poderia ser um meio de obter lucros.

6Contudo, a devoção, acompanhada de satisfação, traz grande enriquecimento. 7Porque nada trouxemos para este mundo e é evidente que nada levaremos dele. 8Por isso, estejamos satisfeitos se tivermos alimento e com o que nos resguardarmos. 9Mas aqueles que querem a todo o custo enriquecer, sujeitam-se às armadilhas do pecado e às tentações para o mal. Tornam-se vítimas de paixões tão loucas como prejudiciais e que sempre precipitam as pessoas na ruína e perdição. 10O amor ao dinheiro é a raiz de todos os males e por causa disso já muitos se desviaram do caminho da fé, trazendo às suas vidas muitas aflições e sofrimentos.

Paulo exorta Timóteo

11Mas tu, que és um homem de Deus, foge destas coisas, e segue a justiça, a piedade, a vida da fé, o amor cristão; aprende a ser perseverante e bondoso. 12Empenha-te a fundo no combate pela fé, vive plenamente a posse da vida eterna. É para isso que Deus te convoca e isso já o confessaste claramente. Muitos foram os que tiveram ocasião de o testemunhar. 13Seriamente te recomendo, diante de Deus, fonte universal de toda a vida, e diante de Jesus Cristo que deu aquele tão bom testemunho perante Pôncio Pilatos, 14que obedeças aos seus mandamentos, de forma que nunca ninguém te ache em falta ou possa criticar-te, até à vinda de nosso Senhor Jesus Cristo. 15Esse momento nos dará a revelação final de Deus, fonte de felicidade, que tem ele só todo o poder, Rei dos reis e Senhor dos senhores. 16O único que possui a imortalidade e que vive numa glória a que nenhuma criatura mortal tem acesso. Esse Deus nunca ninguém viu, nem pode ver. Que toda a honra e todo o poder lhe sejam dedicados eternamente, é o nosso intenso desejo. Amém!

17Diz aos ricos deste mundo que não sejam altivos, que não ponham a sua esperança nas riquezas, que são coisas instáveis, mas que ponham a sua confiança no Deus vivo, que tudo nos dá generosamente para nossa satisfação. 18Que pratiquem antes o bem! Que enriqueçam, mas em obras de justiça! Que aceitem de boa vontade repartir com os necessitados os ganhos de que beneficiam! Que sejam generosos! 19Ao fazer isto, estarão a armazenar o seu tesouro como uma boa garantia para o futuro, a fim de poderem alcançar a vida real.

20Ó Timóteo, guarda a fortuna espiritual que te foi confiada! Foge decididamente das discussões inúteis e sem conteúdo. Evita a contestação daquilo a que se chama falsamente ciência. 21Alguns, por se terem deixado levar por ela, desinteressaram-se da vida cristã.

Que a graça de Deus seja com todos!

Nouă Traducere În Limba Română

1 Timotei 6:1-21

1Toți cei ce sunt sub jug, ca sclavi, să‑și considere proprii stăpâni vrednici de toată cinstea, pentru ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie vorbite de rău. 2Cei care au stăpâni credincioși să nu‑i desconsidere pe motiv că sunt frați, ci să le slujească și mai mult, pentru că cei ce beneficiază de lucrarea lor bună sunt credincioși și preaiubiți.

Iubirea de bani

Învață‑i și îndeamnă‑i cu privire la aceste lucruri! 3Dacă cineva învață pe alții o altă doctrină și nu se apropie de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos și de învățătura care duce la evlavie, 4este plin de mândrie și nu înțelege nimic, ci are boala controverselor și a certurilor de cuvinte, din care apar invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele 5și ciorovăielile permanente dintre oamenii cu mintea pervertită și lipsiți de adevăr, care cred că evlavia este un mijloc de îmbogățire.

6Evlavia este, într-adevăr, un mare câștig, dacă este însoțită de mulțumire. 7Căci noi n‑am adus nimic în lume, astfel că nu putem lua nimic din ea. 8Dacă avem deci hrană8 Sau: alimente, mijloace de trai. și îmbrăcăminte8 Lit.: învelitori. Termenul poate avea și sensul de adăpost., acestea ne vor fi de ajuns. 9Cei care vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în capcană și în multe pofte nesăbuite și dăunătoare, care‑i afundă pe oameni în ruină și pierzare. 10Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, s‑au rătăcit, îndepărtându‑se de credință și s‑au străpuns singuri cu multe dureri.

Îndemnuri pentru Timotei

11Însă tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri! Urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea11 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții., blândețea! 12Luptă‑te lupta cea bună a credinței! Apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai depus o bună mărturie înaintea multor martori! 13Îți poruncesc, înaintea lui Dumnezeu, Care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea lui Cristos Isus, Care a depus acea bună mărturie înaintea lui Ponțiu Pilat13 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane. Vezi și In. 18:33-37; 19:10-11 vizavi de buna mărturie a Domnului Isus., 14să păzești fără pată și fără reproș această poruncă până la venirea Domnului nostru Isus Cristos, 15pe care fericitul și singurul Suveran, Împăratul împăraților și Domnul domnilor o va descoperi la vremea ei, 16El, singurul Care are nemurirea, Care locuiește într‑o lumină de care nimeni nu se poate apropia și pe Care niciun om nu L‑a văzut și nici nu‑L poate vedea. A Lui să fie cinstea și puterea veșnică! Amin.

17Poruncește‑le bogaților din veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu‑și pună speranța în bogățiile nesigure, ci în Dumnezeu, Care ne oferă din belșug toate lucrurile, ca să ne bucurăm. 18Poruncește‑le să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie generoși, gata să împartă cu alții, 19adunându‑și astfel drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce ceea ce este într-adevăr viață.

20Timotei, păzește ce ți s‑a încredințat! Evită flecărelile lumești și contradicțiile așa‑zisei „cunoașteri“20 Sau: flecărelile lumești și absurditățile așa‑numitei „cunoașteri“. Cu referire, probabil, la o formă timpurie de gnosticism, curent filozofico-religios care învăța în principal că omul poate fi mântuit numai prin „cunoaștere“, la care puteau ajunge doar cei inițiați. Se poate traduce și prin gnoză, cu referire la tendințele care au dus mai târziu la conturarea unui curent gnostic foarte puternic în Biserică., 21pe care unii au împărtășit‑o și astfel s‑au abătut de la credință.

Harul să fie cu voi! Amin.