Os israelitas querem um rei
1Sendo já muito idoso, Samuel constituiu os seus filhos como juízes sobre Israel. 2Joel, que era o mais velho, e Abias estabeleceram os seus postos de juízo em Berseba. 3Porém, não andavam nos mesmos caminhos do seu pai, antes se deixaram levar pela cobiça, e vendiam-se a troco de presentes, pervertendo a administração da justiça.
4Finalmente, os chefes de Israel reuniram-se em Ramá para debater o assunto com Samuel. 5Disseram-lhe que estando já velho, as coisas não corriam da mesma maneira, pois os seus filhos não se conduziam retamente. “É melhor que nos dês um rei, como acontece com todas as outras nações”, pediram.
6Contudo, este pedido pareceu muito mal a Samuel que foi aconselhar-se com o Senhor em oração. 7“Faz como eles dizem”, respondeu-lhe o Senhor, “porque é a mim que estão a rejeitar e não a ti. Não querem que seja mais eu a reinar sobre eles. 8Já desde o tempo em que os tirei do Egito que me têm constantemente esquecido e seguido outros deuses. E agora fazem contigo o mesmo. 9Faz pois como dizem, mas avisa-os de como se passarão as coisas quando tiverem um rei!”
10Então Samuel comunicou ao povo o que o Senhor lhe dissera: 11“Se insistem em ter um rei, saibam que este recrutará os vossos filhos e os porá a correr diante dos seus carros. 12Outros serão tomados para fazerem as guerras como soldados e oficiais, enquanto outros ainda irão trabalhar para os campos; forçá-los-ão a lavrar as terras da coroa e a ir para as ceifas sem remuneração; terão também de fazer as armas de guerra e os apetrechos dos carros de combate. 13Levará as vossas filhas, obrigando-as a trabalhar como cozinheiras, pasteleiras e perfumistas na sua corte. 14Tomará para si as vossas melhores terras, vinhas e olivais, dando-as aos seus amigos. 15Levará igualmente o dízimo das vossas colheitas e o distribuirá pelos seus favoritos. 16Tirar-vos-á também os vossos criados e o melhor da vossa juventude; usará os vossos animais para seu proveito pessoal. 17Pedir-vos-á a décima parte dos vossos rebanhos e vocês mesmo deverão ser seus escravos. 18Haverão de derramar lágrimas amargas por causa desse rei que agora estão a pedir, mas nessa altura o Senhor não vos há de ajudar.”
19O povo, contudo, recusou dar seguimento aos avisos de Samuel. “Mesmo assim, queremos um rei!”, responderam. 20“Queremos ser iguais às outras nações à nossa volta. Será ele quem nos há de governar e conduzir nas batalhas.”
21Então Samuel expôs ao Senhor aquilo que o povo lhe respondera. 22E o Senhor voltou a replicar: “Faz como pretendem; dá-lhes um rei.” Samuel acabou por aceder e mandou todos regressarem aos seus lares.
Israel cere un rege
1Când a îmbătrânit, Samuel i‑a pus pe fiii săi drept judecători1-2 Cu sensul de conducători. peste Israel. 2Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de‑al doilea era Abia. Ei erau judecători la Beer-Șeba. 3Fiii săi însă nu călcau pe urmele lui, ci umblau după câștig nedrept, luau mită și perverteau dreptatea.
4Toți bătrânii lui Israel s‑au adunat și au venit la Samuel, la Rama, 5zicându‑i: „Iată că tu ești bătrân, iar fiii tăi nu‑ți calcă pe urme. Acum deci, pune un rege care să domnească peste noi, așa cum au toate neamurile!“
6Samuel a văzut ca pe un lucru rău faptul că ei au zis: „Dă‑ne un rege să domnească peste noi!“ și s‑a rugat Domnului. 7Domnul însă i‑a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului cu privire la tot ce‑ți va spune, pentru că nu pe tine te‑au respins, ci pe Mine M‑au respins să fiu Împărat peste ei. 8Așa au făcut din ziua în care i‑am scos din Egipt și până în ziua aceasta: M‑au părăsit și au slujit altor dumnezei. Tot astfel îți fac și ție. 9Ascultă‑le deci glasul, însă avertizează‑i și fă‑le cunoscute drepturile regelui care va domni peste ei.“
Drepturile regelui
10Samuel a spus poporului, care ceruse de la el un rege, toate cuvintele Domnului.
11El a zis:
– Acestea vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voștri și îi va folosi la carele lui. Ei vor fi călăreții lui și vor alerga înaintea carelor sale. 12Îi va folosi pentru sine drept căpetenii peste mii și căpetenii peste cincizeci. Îi va folosi pentru a‑i ara ogorul și pentru a‑i culege recolta, pentru a‑i face echipament de război și echipament pentru carele lui. 13Le va lua pe fiicele voastre pentru a‑i face miresme, pentru a‑i pregăti mâncare și pentru a‑i coace. 14Va lua partea cea mai bună din ogoarele voastre, din viile voastre și din smochinii voștri și o va da slujitorilor săi. 15Va lua a zecea parte din rodul semințelor voastre și din viile voastre și o va da demnitarilor15 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale. și slujitorilor săi. 16Îi va lua pe robii voștri, pe roabele voastre, pe cei mai buni dintre tinerii voștri, și pe măgarii voștri și îi va folosi pentru lucrările lui. 17Îi veți da a zecea parte din turmele voastre și îi veți fi slujitori. 18În ziua aceea, veți striga din cauza regelui pe care vi l‑ați ales, dar Domnul nu vă va răspunde în ziua aceea.
19Dar poporul n‑a vrut să asculte de glasul lui Samuel și a zis:
– Nu, ci să fie un rege peste noi! 20Vom fi și noi ca toate neamurile: regele nostru ne va judeca, va ieși înaintea noastră și va purta războaiele noastre.
21Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le‑a spus în auzul Domnului. 22Atunci Domnul i‑a zis lui Samuel: „Ascultă de glasul lor și pune un rege peste ei.“ Samuel le‑a zis bărbaților lui Israel:
– Întoarceți‑vă fiecare în cetatea lui!
