O Senhor fala de novo a Salomão
(2 Cr 7.11-22)
1Quando Salomão terminou a construção do templo do Senhor, do palácio real e de tudo quanto se propusera fazer, 2o Senhor apareceu-lhe uma segunda vez, a primeira tinha sido em Gibeão, 3e disse-lhe:
“Ouvi a tua oração. Santifiquei este templo que construíste e nele coloquei o meu nome para sempre. Vigiarei sobre ele e o meu coração ali estará constantemente. 4Quanto a ti mesmo, se andares perante mim como o teu pai David, em honestidade e integridade de coração, se respeitares os meus mandamentos e guardares a minha palavra como te ordenei, 5farei com que os teus descendentes sejam reis de Israel para sempre, tal como prometi a David, teu pai, quando lhe disse: ‘Não te faltará descendente para reinar sobre o trono de Israel.’
6Contudo, se tu ou os teus filhos se afastarem de mim, se deixarem de seguir as leis e mandamentos que vos dei, para servirem e adorarem outros deuses, 7então arrancarei o povo de Israel da sua terra, da terra que lhes dei. Tirá-lo-ei deste templo, que santifiquei por causa do meu nome, e afastá-lo-ei da minha vista. Israel tornar-se-á motivo de desprezo e de escárnio para todas as nações, uma desgraça que toda a gente receia que venha a acontecer-lhes. 8Este templo ficará num montão de ruínas e qualquer pessoa que por aqui passar ficará espantada e abanará a cabeça dizendo: ‘Porque é que o Senhor fez tais coisas a esta terra e a este templo?’ 9E a resposta será: ‘Porque este povo abandonou o Senhor, seu Deus, que tirou da terra do Egito os seus antepassados, e agora adora outros deuses. Foi por essa razão que o Senhor trouxe sobre ele este grande mal.’ ”
Outros feitos de Salomão
(2 Cr 8.1-18)
10Tinham-se passado 20 anos desde que Salomão se tornara rei e os seus grandes projetos de construção, como o templo e o palácio real, estavam concretizados. 11O soberano deu vinte cidades da Galileia ao rei Hirão de Tiro em pagamento de toda a madeira de cedro e de faia e de todo o ouro que este lhe tinha fornecido para as referidas construções. 12Hirão deslocou-se desde Tiro para visitar as cidades e não ficou nada contente com elas. 13“Que negócio é este, meu irmão?”, perguntou ele. “Estas povoações não passam de montes de areia seca!” Por isso, ainda hoje são conhecidas por Terra de Cabul (sem valor). 14É que Hirão tinha enviado a Salomão 4000 quilos de ouro.
15Salomão tinha imposto o trabalho obrigatório para construir o templo, o seu palácio, a fortaleza de Milo, a muralha de Jerusalém e as cidades de Hazor, Megido e Gezer. 16Esta última, a cidade de Gezer, tinha sido conquistada e incendiada pelo rei do Egito que matou toda a sua população de cananeus; mais tarde deu-a em dote à sua filha, quando ela se casou com Salomão. 17Assim, Salomão reconstruiu Gezer, ao mesmo tempo que povoações como Bete-Horom de Baixo, 18Baalate e Tadmor, a cidade do deserto. 19Construiu igualmente povoações para depósito de abastecimentos e outras onde os seus carros de combate e os cavalos eram guardados. Construiu tudo quanto desejou em Jerusalém, no Líbano e por todo o seu reino.
20O povo recrutado para tributo de trabalho obrigatório foi o que sobreviveu dos países conquistados: amorreus, hititas, perizeus, heveus e jebuseus, gente que não era do povo de Israel. 21Porque o povo de Israel não tinha sido capaz de os expulsar completamente, quando da conquista da terra de Israel, e por isso se mantem ainda hoje a prática de obrigar o tributo de trabalho obrigatório. 22Salomão não recrutou nenhum israelita para esta obra; estes foram chamados como soldados, oficiais do exército, comandantes de companhias de carros de combate e de cavalaria. 23Além disso, havia 550 homens de Israel com a função de fiscais dos trabalhos.
24O soberano fez a filha do Faraó mudar os seus aposentos da Cidade de David, o sector antigo de Jerusalém, para o novo palácio que lhe construíra. Depois mandou construir a fortaleza de Milo.
25Após a conclusão do templo, Salomão oferecia holocaustos e ofertas de paz três vezes por ano no altar que construíra. Também queimava incenso sobre ele.
26O soberano tinha também um estaleiro naval em Eziom-Geber, perto de Elote, no mar Vermelho na terra de Edom, onde mandou construir uma armada de navios. 27O rei Hirão forneceu marinheiros experimentados para acompanharem as tripulações de Salomão. 28Estas fizeram viagens a Ofir, trazendo 14 toneladas de ouro para o rei Salomão.
Domnul i Se arată din nou lui Solomon
(2 Cron. 7:11-22)
1După ce Solomon a terminat de zidit Casa Domnului, palatul regelui și tot ceea ce‑și dorise să facă, 2Domnul i S‑a arătat a doua oară, tot așa cum i Se arătase la Ghivon. 3Domnul i‑a zis:
„Ți‑am ascultat rugăciunea și cererea prin care ai căutat bunăvoință înaintea Mea. Am sfințit această Casă pe care ai zidit‑o, punându‑Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii și inima Mea vor fi acolo în toate zilele.
4Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea, așa cum a umblat tatăl tău, David, în curăție de inimă și în dreptate, împlinind tot ce ți‑am poruncit și păzind hotărârile și judecățile Mele, 5voi întări pe vecie tronul domniei tale peste Israel, așa cum i‑am promis tatălui tău, David, zicând: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.» 6Dar dacă voi sau urmașii voștri vă veți întoarce de la Mine, dacă nu veți păzi poruncile și hotărârile pe care vi le‑am dat, dacă vă veți depărta, dacă veți sluji altor dumnezei și vă veți închina înaintea lor, 7atunci îl voi îndepărta pe Israel din țara pe care i‑am dat‑o și voi lepăda dinaintea Mea Casa pe care am sfințit‑o pentru Numele Meu, iar Israel va ajunge o pildă și o batjocură printre toate popoarele. 8Și oricine va trece pe lângă Casa aceasta care este acum impunătoare, se va îngrozi, va fluiera și va întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei țări și acestei Case?» 9Atunci ei vor răspunde: «Pentru că L‑au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Care i‑a scos pe părinții lor din țara Egiptului, și pentru că s‑au alipit de alți dumnezei, s‑au închinat înaintea lor și le‑au slujit, de aceea a adus Domnul peste ei toată această nenorocire.»“
Alte realizări ale lui Solomon
(2 Cron. 8:1-18)
10La sfârșitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise cele două case – Casa Domnului și palatul regelui – 11(Hiram, regele Tyrului, îi dăduse lui Solomon lemne de cedru și de chiparos și aur cât a dorit), regele Solomon i‑a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileei. 12Hiram a ieșit din Tyr să vadă cetățile pe care i le‑a dat Solomon, dar nu i‑au plăcut. 13Atunci a zis: „Ce fel de cetăți mi‑ai dat, frate?“ Și le‑a numit țara Cabul13 Cabul sună asemănător cu expresia ebraică pentru bun‑de‑nimic., nume care le‑a rămas până în ziua aceasta. 14Hiram îi trimisese regelui Solomon o sută douăzeci de talanți14 Aproximativ 3,6 t. de aur.
15Aceasta este relatarea cu privire la oamenii de corvoadă pe care i‑a folosit regele Solomon pentru a zidi Casa Domnului, palatul său, Milo15, 24 Milo înseamnă plin și se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci și susținute de ziduri., zidul Ierusalimului și cetățile Hațor, Meghido și Ghezer. 16Faraonul Egiptului se suise, capturase Ghezerul și‑i dăduse foc. Îi omorâse pe canaaniții din cetate și i‑o dăduse ca zestre fiicei sale, soția lui Solomon. 17Solomon a rezidit cetățile Ghezer, Bet‑Horonul de Jos, 18Baalat și Tadmor18 Sau: Tamar. în pustie, în interiorul țării, 19precum și toate cetățile-hambare, care erau ale lui Solomon, cetățile pentru care și cetățile pentru cavalerie19 Sau: cai., și tot ceea ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban și în toată țara aflată sub stăpânirea sa.
20Iar pe tot poporul care mai rămăsese dintre amoriți, hitiți, periziți, hiviți și iebusiți, – care nu erau dintre fiii lui Israel, – 21adică pe urmașii acestora, care rămăseseră după ei în țară și pe care fiii lui Israel nu‑i putuseră da de tot spre nimicire21 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan., Solomon i‑a folosit la muncă de corvoadă și așa au rămas până în ziua aceasta. 22Dar Solomon nu i‑a folosit pe fiii lui Israel ca robi, căci aceștia erau războinici, slujitori, demnitari, ofițeri și conducători de care și de cavalerie. 23Conducătorii puși să supravegheze lucrarea lui Solomon, – cei ce conduceau poporul, cei ce făceau lucrarea, – erau în număr de cinci sute cincizeci.
24Fiica lui Faraon s‑a suit din Cetatea lui David la palatul pe care Solomon îl zidise pentru ea. Atunci a zidit el Milo.
25De trei ori pe an, Solomon aducea arderi‑de‑tot și jertfe de pace25 Vezi nota de la 3:15. pe altarul pe care‑l zidise pentru Domnul și ardea tămâie înaintea Domnului împreună cu jertfele. Astfel, el a terminat Casa.
26Regele Solomon a construit și niște corăbii la Ețion-Gheber, care se află lângă Elat, în țara Edomului, pe țărmul Mării Roșii26 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf.. 27Hiram i‑a trimis, cu aceste corăbii, pe slujitorii săi, marinari care cunoșteau marea, împreună cu slujitorii lui Solomon. 28Ei s‑au dus la Ofir și au luat de acolo patru sute douăzeci de talanți28 Aproximativ 12,5 t. de aur, pe care i‑au adus apoi regelui Solomon.
