1Meus filhinhos, digo-vos isto para que se mantenham longe do pecado. Mas se pecarem, existe um advogado a nosso favor junto do Pai. É Jesus Cristo, o justo. 2Ele tornou possível a nossa relação com Deus, pois por ele foram expiados não só os nossos pecados, mas os de todo o mundo.
3E saberemos que conhecemos a Deus se guardarmos os seus mandamentos. 4Se alguém disser: “Eu conheço a Deus”, mas não segue os seus mandamentos, é um mentiroso; nele não habita a verdade. 5-6Mas aquele que guarda a sua palavra mostra que o amor de Deus está perfeito nele. Esta é a maneira de constatarmos que estamos nele: viver como ele viveu.
O novo mandamento
7Queridos irmãos, ao escrever-vos isto não estou a dar-vos um novo mandamento. Estou antes a repetir o que desde o princípio ouviram. E este é o mandamento que sempre vos foi anunciado. 8E contudo, é sempre como que um novo mandamento que já provou ser verdadeiro tanto em Cristo como em vocês. Porque vão desaparecendo as trevas, começando a brilhar a verdadeira luz.
9Aquele que diz que vive na luz e aborrece o seu irmão na fé continua ainda em trevas. 10Mas quem ama o seu irmão está na luz e não é tropeço para ninguém. 11Mas aquele que detesta o seu irmão é como se andasse em trevas, sem saber para onde vai, pois a própria escuridão o cega.
12Estou a escrever-vos estas coisas, meus queridos filhos,
porque os vossos pecados vos são perdoados pelo nome de Jesus.
13Também vos escrevo, pais,
porque conhecem aquele que existia desde o princípio.
Escrevo-vos, jovens,
porque venceram o Maligno.
14Enfim, meus filhos, se vos escrevi
é porque têm conhecido a Deus, o Pai.
Por isso, escrevi aos pais,
que conhecem aquele que existia desde o princípio.
E aos jovens, fortes com são,
que a palavra de Deus está em vocês,
e venceram o Maligno.
15Deixem de amar este mundo mau e tudo quanto ele vos oferece. Porque se amamos o mundo mostramos que não temos o amor do Pai em nós. 16Porque tudo isto que existe no mundo, os desejos corruptos da natureza carnal, a sede de ter o que atrai o olhar, assim como o orgulho da posse e do poder, não vêm de Deus, mas faz parte da própria vida no mundo. 17E este mundo passará, com toda a sua corrupção, mas aquele que faz a vontade de Deus permanece para sempre.
Aviso contra o Anticristo
18Queridos filhos, estamos no fim da história deste mundo. Ouviram que se aproxima o Anticristo e já muitos como ele têm aparecido. E assim conhecemos que se aproxima a última hora 19Estes viviam no nosso meio, mas não eram dos nossos, porque se não teriam ficado connosco. Ao deixarem-nos, provou-se que não pertenciam aos nossos.
20Mas vocês não são assim, porque receberam o Espírito Santo e têm conhecimento da verdade. 21Não estou a escrever-vos como a alguém que precisa de conhecer a verdade. No entanto, deixo o aviso porque, sabendo a verdade, devem ser capazes de discernir a diferença entre a verdade e a mentira. 22E quem é o mentiroso? É aquele que nega que Jesus é o Cristo. Toda a pessoa que não crê em Deus, o Pai, e no seu Filho, é um anticristo. 23Porque uma pessoa que não crê em Cristo, o Filho de Deus, rejeita igualmente a Deus, o Pai. Mas aquele que confessa ter Cristo no seu coração tem também o Pai.
24Continuem, portanto, a guardar cuidadosamente aquilo que ouviram desde o princípio. Se assim fizerem, a vossa comunhão com Deus, o Pai, e com o Filho será permanente. 25Foi ele próprio quem nos prometeu a vida eterna.
26Tudo isto vos escrevi por causa daqueles que vos enganam. 27Mas vocês receberam o Espírito Santo, o qual vive no vosso íntimo, de tal forma que nem é preciso que alguém venha dar-vos instruções. Ele ensina-vos tudo. E o que ele ensina é a verdade e não a mentira. Assim, segundo o que ele já vos ensinou, permaneçam em Cristo.
28E agora, meus queridos filhos, mantenham-se em comunhão com o Senhor, para que, quando ele vier, estejam confiantes e não tenham que se envergonhar na sua presença.
29Visto que sabemos que Deus é justo, é lícito concluirmos que todo aquele que pratica a justiça é seu filho.
1Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți1 Cu referire la păcatul obișnuit, care poate surveni din cauza fragilității naturii umane (compară cu textul din 3:4-9 unde se are în vedere persistența voită în păcat și neascultare, păcatul ca mod de viață, fără dorință de schimbare).. Dar dacă cineva păcătuiește, avem la Tatăl un Apărător1 Gr.: parakletos, care poate avea mai multe sensuri: avocat; mijlocitor; sfătuitor; mângâietor; ajutor. Aria semantică a termenului grecesc este foarte largă și nu poate fi acoperită complet de un singur termen din limbajul contemporan. Vezi și In. 14:16, unde termenul este folosit cu referire la Duhul Sfânt., pe Isus Cristos cel drept. 2El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. 3Prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui. 4Cel ce zice: „Îl cunosc!“, dar nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, iar adevărul nu este în el. 5Însă, în cel ce păzește Cuvântul Lui, dragostea lui5 Sau: pentru. Dumnezeu a ajuns într-adevăr desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în El. 6Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble6 Cu sensul de a trăi. și el așa cum a umblat Isus.
O poruncă nouă
7Preaiubiților, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveți de la început. Această poruncă veche este Cuvântul pe care l‑ați auzit. 8Totuși, vă scriu o poruncă nouă, care este adevărată în El și în voi, pentru că întunecimea trece, iar lumina adevărată luminează deja. 9Cel ce zice că este în lumină, dar îl urăște pe fratele său, este încă în întunecime. 10Cel care‑l iubește pe fratele său rămâne în lumină și în el10 Sau: în ea (cu referire la lumină). nu este niciun prilej de poticnire10 Termenul grecesc skandalon se referă strict la bățul care declanșează o capcană, însă el cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire.. 11Dar cel care‑l urăște pe fratele său este în întunecime, umblă în întunecime și nu știe unde se duce, pentru că întunecimea i‑a orbit ochii.
12Vă scriu, copilașilor,
pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13Vă scriu, părinților,
pentru că L‑ați cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor,
pentru că l‑ați învins pe cel rău.
14V‑am scris, copilașilor,
pentru că L‑ați cunoscut pe Tatăl.
V‑am scris, părinților,
pentru că L‑ați cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V‑am scris, tinerilor,
pentru că sunteți tari,
iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi
și l‑ați învins pe cel rău.
Nu iubiți lumea
15Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume! Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16Fiindcă tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17Iar lumea și pofta ei trec, însă cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pe vecie.
Ceasul de pe urmă și venirea anticristului
18Copilașilor, este ceasul de pe urmă! Și, după cum ați auzit că vine anticrist, să știți că acum s‑au arătat mulți anticriști. Prin aceasta știm că este ceasul de pe urmă. 19Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieșind, au arătat că nu toți sunt dintre noi. 20Însă voi aveți ungerea20 Cu referire la Duhul Sfânt; vezi v. 27. de la Cel Sfânt și voi cunoașteți toate lucrurile20 Unele mss conțin: și voi toți cunoașteți.. 21Nu v‑am scris fiindcă nu cunoașteți adevărul, ci pentru că‑l cunoașteți și pentru că din adevăr nu iese nicio minciună. 22Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul22 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns.? Acela este anticristul: cel care‑I neagă pe Tatăl și pe Fiul. 23Oricine Îl neagă pe Fiul nu‑L are nici pe Tatăl. Cel care‑L mărturisește pe Fiul Îl are și pe Tatăl. 24Ceea ce ați auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce ați auzit de la început, atunci și voi veți rămâne în Fiul și în Tatăl. 25Și promisiunea pe care El ne‑a făcut‑o este aceasta: viața veșnică.
26V‑am scris aceste lucruri cu privire la cei ce vă duc în rătăcire. 27Cât despre voi, ungerea pe care ați primit‑o de la El rămâne în voi și nu aveți nevoie să vă învețe cineva. Dar, așa cum ungerea Lui vă învață cu privire la toate lucrurile, – iar ea este adevărată și nu este o minciună, așa cum v‑a învățat ea –, rămâneți în El.27 Sau: Dar, așa cum ungerea Lui vă învață cu privire la toate lucrurile, – iar ea este adevărată și nu este o minciună –, rămâneți în El, așa cum v‑a învățat ea.
Copii ai lui Dumnezeu
28Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală28 În acest verset Ioan apelează la un joc de cuvinte, procedură stilistică pe care o folosește și în evanghelia sa: să avem îndrăzneală (parresia) la arătarea Lui (parousia). și să nu fim dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui. 29Dacă știți că El este drept, atunci știți și că oricine face dreptatea este născut din El.
