Salmo 90 – NVI & NTLR

Nueva Versión Internacional

Salmo 90:1-17

Libro IV

Salmos 90–106

Salmo 90

Oración de Moisés, hombre de Dios.

1Señor, tú has sido nuestro refugio

generación tras generación.

2Desde antes que nacieran los montes

y que crearas la tierra y el mundo,

desde los tiempos antiguos y hasta los tiempos postreros,

tú eres Dios.

3Tú haces que los hombres vuelvan al polvo,

cuando dices: «¡Vuélvanse al polvo, mortales!».

4Mil años, para ti,

son como el día de ayer, que ya pasó;

son como una vigilia de la noche.

5Arrasas a los mortales que son como un sueño:

nacen por la mañana, como la hierba

6que al amanecer brota y florece,

y por la noche ya está marchita y seca.

7Tu ira en verdad nos consume;

tu indignación nos aterra.

8Ante ti has puesto nuestras maldades;

a la luz de tu presencia, nuestros pecados secretos.

9Por causa de tu ira se nos va la vida entera;

se esfuman nuestros años como un suspiro.

10Algunos llegamos hasta los setenta años,

quizás alcancemos hasta los ochenta,

si las fuerzas nos acompañan.

Tantos años de vida,90:10 Tantos años de vida. Lit. Su orgullo. sin embargo,

solo traen problemas y penas:

pronto pasan y volamos.

11¿Quién puede comprender el poder de tu ira?

Tu ira es tan grande como el temor que se te debe.

12Enséñanos a contar bien nuestros días,

para que nuestro corazón adquiera sabiduría.

13¿Cuándo, Señor, te volverás hacia nosotros?

¡Compadécete ya de tus siervos!

14Sácianos de tu gran amor por la mañana,

y toda nuestra vida cantaremos de alegría.

15Alégranos conforme a los días que nos has afligido

y a los años que nos has hecho sufrir.

16¡Sean manifiestas tus obras a tus siervos

y tu esplendor a sus descendientes!

17Que el favor90:17 Que el favor. Alt. Que la belleza. del Señor nuestro Dios esté sobre nosotros.

Confirma en nosotros la obra de nuestras manos;

sí, confirma la obra de nuestras manos.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 90:1-17

Cartea IV

(Psalmii 90–106)

Psalmul 90

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.

1Stăpâne, Tu ai fost un adăpost pentru noi

din generație în generație.

2Înainte ca să se fi născut munții,

înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea,

din veșnicie în vecie, Tu ești Dumnezeu.

3Tu întorci pe oameni în țărână,

spunându‑le: „Întoarceți‑vă, fii ai omului!“

4Căci o mie de ani, în ochii Tăi,

sunt ca ziua de ieri care a trecut,

ca o strajă a nopții4 Vezi nota de la 63:6..

5Tu îi mături pe oameni ca prin somn;

ei sunt ca iarba care răsare dimineața.

6Deși răsare dimineața, ea trece repede,

așa încât seara este veștejită și se usucă.

7Suntem mistuiți de mânia Ta

și îngroziți de furia Ta.

8Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta

și ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feței Tale.

9Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;

anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat.

10Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci,

iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,

cei mai mulți dintre ei sunt10 Sau: slava [mândria] lor este. numai necaz și trudă,

căci trec repede, iar noi zburăm.

11Cine cunoaște tăria mâniei Tale

și furia Ta, care este precum teama de Tine?

12Învață‑ne să ne numărăm bine zilele,

ca să avem parte de o inimă înțeleaptă!

13Întoarce‑Te, Doamne! Până când?

Ai milă de robii Tăi!

14Satură‑ne dimineața cu îndurarea Ta,

iar noi vom striga de bucurie și ne vom veseli în toate zilele noastre.

15Înveselește‑ne pentru tot atâtea zile în care ne‑ai asuprit

și pentru tot atâția ani în care am văzut nenorocirea!

16Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta

și măreția Ta – fiilor lor!

17Fie peste noi bunăvoința17 Sau: splendoarea. Stăpânului, Dumnezeul nostru.

Statornicește pentru noi lucrarea mâinilor noastre!

Da, statornicește lucrarea mâinilor noastre!