Salmo 144
Salmo de David.
1Bendito sea el Señor, mi Roca,
que adiestra mis manos para la guerra,
mis dedos para la batalla.
2Él es mi Dios amoroso, mi amparo,
mi más alto escondite, mi libertador,
mi escudo, en quien me refugio.
Él es quien pone los pueblos144:2 los pueblos (Targum, Vulgata, Siríaca, Aquila y varios mss. hebreos); mi pueblo (TM). a mis pies.
3Señor, ¿qué es el ser humano para que lo cuides?
¿Qué es el simple mortal para que en él pienses?
4Todo ser humano es como un suspiro;
sus días son fugaces como una sombra.
5Abre tus cielos, Señor, y desciende;
toca los montes y haz que echen humo.
6Lanza relámpagos y dispersa al enemigo;
dispara tus flechas y confúndelos.
7Extiende tu mano desde las alturas
y sálvame de las aguas tumultuosas;
líbrame del poder de gente extraña.
8Cuando abren la boca, dicen mentiras;
cuando levantan su diestra, juran con falsedad.144:8 cuando … con falsedad. Lit. su diestra es diestra de engaño; también en v. 11.
9Te cantaré, oh Dios, un cántico nuevo;
con la lira de diez cuerdas te cantaré salmos.
10Tú das la victoria a los reyes;
a tu siervo David lo libras de la espada mortal.
11Ponme a salvo,
líbrame del poder de gente extraña.
Cuando abren la boca, dicen mentiras;
cuando levantan su diestra, juran con falsedad.
12Que nuestros hijos, en su juventud,
crezcan como plantas frondosas;
que sean nuestras hijas como columnas esculpidas
para adornar un palacio.
13Que nuestros graneros se llenen
con provisiones de toda especie.
Que nuestros rebaños aumenten por millares,
por decenas de millares en nuestros campos.
14Que nuestros bueyes arrastren cargas pesadas;144:14 Que nuestros … cargas pesadas. Alt. Que nuestros capitanes sean establecidos firmemente.
que no haya brechas ni salidas,
ni gritos de angustia en nuestras calles.
15¡Dichoso el pueblo que recibe todo esto!
¡Dichoso el pueblo cuyo Dios es el Señor!
Psalmul 144
Al lui David.
1Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce‑mi deprinde mâinile pentru luptă
și degetele pentru război,
2Binefăcătorul2 Vezi nota de la 5:7. meu, Fortăreața mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu și Cel în Care mă adăpostesc,
Cel Care‑mi supune poporul!
3Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștiință de el,
și fiul omului, ca să te gândești la el?
4Omul este ca o suflare,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5Doamne, pleacă‑Ți cerurile și coboară;
atinge munții, ca să fumege!
6Aprinde fulgerul și împrăștie‑i pe dușmanii mei;
aruncă săgețile Tale și pune‑i pe fugă!
7Întinde‑Ți mâna din înălțime!
Scapă‑mă și izbăvește‑mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8a căror gură vorbește nimicuri8, 11 Sau: minciuni.
și a căror dreaptă este înșelătoare!
9Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă!
Voi cânta spre lauda Ta cu lira cu zece coarde,
10Ție, Care le dai regilor victoria,
Care îl scapi pe David, robul Tău, de o sabie distrugătoare!
11Numai scapă‑mă, izbăvește‑mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbește nimicuri
și a căror dreaptă este înșelătoare!
12Atunci fiii noștri, în tinerețea lor,
vor fi ca niște plante bine crescute.
Fiicele noastre vor fi ca niște stâlpi sculptați
pentru structura unui palat.
13Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade.
Turmele noastre ni se vor înmulți cu miile
și cu zecile de mii pe pășunile noastre.
14Vitele noastre vor fi bine hrănite;14 Sensul versului ebraic este nesigur.
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de țipăt pe ulițele noastre.
15Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
