1Israel era una vid frondosa
que daba fruto para sí mismo.
Pero cuanto más aumentaba su fruto,
más altares construía;
cuanto más prosperaba su país,
más hermosas hacía sus piedras sagradas.
2Su corazón es engañoso,
pero tendrá que cargar con su culpa.
El Señor destrozará sus altares
y devastará sus piedras sagradas.
3Tal vez dirán: «No hemos temido al Señor
y por eso no tenemos rey.
Pero aun si lo tuviéramos,
¿qué podría hacer por nosotros?».
4Hacen muchas promesas;
juran con falsedad
y hacen tratos;
por eso florecen los pleitos
como la mala yerba en el campo.
5Temen los moradores de Samaria
por el ternero que adoran en Bet Avén.10:5 Véase nota en 4:15.
El pueblo del becerro hará duelo por él
y también los sacerdotes idólatras,
los que se regocijaron por su esplendor,
porque se lo llevarán al destierro.
6El becerro será llevado a Asiria
como tributo para el gran rey.
Efraín quedará humillado;
Israel se avergonzará de sus planes.
7Samaria y su rey desaparecerán
como rama arrastrada por el agua.
8Serán destruidos sus altares paganos,
lugares de pecado de Israel.
Cardos y espinos crecerán sobre sus altares.
Entonces dirán a las montañas: «¡Cúbrannos!»,
y a las colinas: «¡Caigan sobre nosotros!».
9«Tú, Israel, has venido pecando desde los días de Guibeá
y allí te has mantenido.
¿No alcanzará la guerra a los malvados en Guibeá?
10Cuando yo quiera, los castigaré;
entonces las naciones se juntarán contra ellos
para aprisionarlos por su doble maldad.
11Efraín es una ternera adiestrada
a la que le gusta trillar;
pues bien, yo pondré el yugo sobre su hermoso cuello.
Haré que Efraín lleve el yugo,
Judá tendrá que arar
y Jacob preparará la tierra».
12¡Siembren para ustedes justicia!
¡Cosechen el fruto del amor inagotable
y abran surcos en terrenos no labrados!
¡Ya es tiempo de buscar al Señor!,
hasta que él venga y les envíe lluvias de justicia.
13Pero ustedes sembraron maldad,
cosecharon crímenes
y comieron el fruto de la mentira,
porque confiaron en sus carros
y en la multitud de sus guerreros.
14Un estruendo de guerra se levantará contra su pueblo
y todas sus fortalezas serán devastadas,
como devastó Salmán a Bet Arbel en el día de la batalla,
cuando las madres fueron destrozadas junto con sus hijos.
15Esto es lo que les sucederá a ustedes, Betel,
a causa de su extrema maldad.
Pues el rey de Israel será destruido por completo
en cuanto amanezca.
1Israel era o vie mănoasă
care dădea roade pentru sine.
Cu cât avea mai multe roade,
cu atât își înmulțea altarele;
cu cât îi era mai bogată țara,
cu atât își înfrumuseța mai mult stâlpii sacri.
2Inima le este împărțită.
Acum își vor purta vina!
El le va dărâma altarele
și le va distruge stâlpii sacri.
3Apoi vor zice: „Nu avem rege
pentru că nu ne‑am temut de Domnul!
Dar și dacă am avea un rege,
ce ar putea face acesta pentru noi?“
4Ei rostesc cuvinte fără rost
și, cu jurăminte false, încheie legăminte.
De aceea litigiile răsar ca pelinul
pe brazdele ogorului.
5Locuitorii Samariei se vor îngrozi
din cauza juncanei Bet‑Avenului5 Vezi nota de la 4:15..
Căci poporul ei o va boci,
iar preoții ei de asemenea.
Ei s‑au bucurat de gloria ei,
dar ea va pleca în exil de la ei.
6Chiar ea va fi adusă în Asiria,
drept tribut pentru mărețul împărat6 Vezi nota de la 5:13..
Rușinea îl va cuprinde pe Efraim
și Israel se va rușina de sfatul6 Sau: de idolul său. pe care l‑a urmat.
7Regele Samariei va fi distrus,
dus ca o crenguță pe suprafața apelor.
8Înălțimile răutății8 Sau: din Aven, cu referire la Bet‑Aven (Casa nelegiuirii), nume depreciativ dat Betelului (Casa lui Dumnezeu)., unde a păcătuit Israel,
vor fi nimicite.
Spini și mărăcini vor crește pe altarele lor.
Atunci vor începe să zică munților:
„Acoperiți‑ne!“
și dealurilor:
„Cădeți peste noi!“
9Încă din zilele Ghivei ai păcătuit, Israel,
și ai continuat tot așa!9 Sau: Israel, / dar acolo ei au luat o hotărâre (vezi Jud. 19:30–20:10).
Oare nu i‑a prăpădit războiul
pe nelegiuiții din Ghiva?9 Vezi Jud. 20:34-46.
10Când voi dori, îi voi disciplina!
Popoarele vor fi strânse împotriva lor,
ca să‑i lege pentru dubla lor nelegiuire10 Sau: cele două nelegiuiri.!
11Efraim este o juncană deprinsă la jug,
căreia îi place să treiere.
De aceea îi voi pune un jug
pe gâtul ei frumos.
Eu voi mâna Efraimul,
Iuda va trebui să are,
iar Iacov va trebui să grăpeze.
12Semănați dreptatea
și secerați roada îndurării!
Desțeleniți‑vă un ogor nou,
căci este vremea să‑L căutați pe Domnul,
până când El va veni
și va turna dreptatea peste voi.
13Ați cultivat însă răutatea
și ați secerat nedreptatea;
ați mâncat rodul minciunii.
Pentru că te‑ai încrezut în căile tale
și în mulțimea vitejilor tăi,
14de aceea un strigăt de luptă se va ridica împotriva poporului tău
și toate fortărețele tale vor fi devastate,
așa cum a devastat Șalman Bet‑Arbel14 Nume neatestat în alt loc din VT; posibil ca Șalman să fie identificat cu împăratul asirian Salmanasar al V‑lea, 720–712 î.Cr., (vezi 2 Regi 17:3-6) sau cu Salmani, un rege moabit, menționat într‑o listă asiriană cu regii care‑i plăteau tribut lui Tiglat-Pileser al III‑lea. [745–727 î.Cr.],
cu prilejul războiului,
când mamele au fost măcelărite peste copiii lor.
15Tot așa vă va face și vouă, celor din Betel,
căci răutatea voastră este fără măsură!
Până în zorii zilei,
regele lui Israel va fi distrus cu desăvârșire.
