Números 5 – NVI & NTLR

Nueva Versión Internacional

Números 5:1-31

La pureza del campamento

1El Señor dijo a Moisés: 2«Ordénales a los israelitas que expulsen del campamento a cualquiera que tenga una infección en la piel, o padezca de un flujo inusual, o haya quedado ritualmente impuro por haber tocado un cadáver. 3Ya sea que se trate de hombres o de mujeres, los expulsarás del campamento para que no contaminen el lugar donde habito en medio de mi pueblo». 4Y los israelitas los expulsaron del campamento, tal como el Señor se lo había mandado a Moisés.

Restitución por daños

5El Señor ordenó a Moisés 6que dijera a los israelitas: «El hombre o la mujer que peque contra su prójimo traiciona al Señor y tendrá que responder por ello. 7Deberá confesar su pecado y pagarle a la persona perjudicada una compensación por el daño causado, con un recargo del veinte por ciento. 8Pero si la persona perjudicada no tiene ningún pariente, la compensación será para el Señor y se la entregará al sacerdote junto con el carnero, para que este pida perdón por el pecado del culpable. 9Toda contribución que los israelitas consagren para dársela al sacerdote será del sacerdote. 10Lo que cada uno consagra es suyo, pero lo que se da al sacerdote es del sacerdote».

Ley sobre los celos

11El Señor ordenó a Moisés 12que dijera a los israelitas: «Supongamos que una mujer se desvía y es infiel a su esposo 13acostándose con otro; supongamos también que el asunto se mantiene oculto, ya que ella pecó en secreto y no hubo testigos ni fue sorprendida en el acto. 14Si al esposo le da un ataque de celos y sospecha que ella ha cometido pecado o le da un ataque de celos y sospecha de ella, aunque no haya pecado, 15entonces la llevará ante el sacerdote y ofrecerá por ella la décima parte de un efa5:15 Es decir, aprox. 1.6 kg. de harina de cebada. No derramará aceite sobre la ofrenda ni le pondrá incienso, puesto que se trata de una ofrenda por causa de celos, una ofrenda memorial de cereal para señalar un pecado.

16»El sacerdote llevará a la mujer ante el Señor, 17pondrá agua sagrada en un recipiente de barro y le echará un poco de polvo del suelo del santuario. 18Luego llevará a la mujer ante el Señor, le soltará el cabello y pondrá en sus manos la ofrenda memorial por los celos, mientras él sostiene la vasija con las aguas amargas de la maldición. 19Entonces el sacerdote pondrá a la mujer bajo juramento y le dirá: “Si estando bajo la potestad de tu esposo no te has acostado con otro hombre ni te has desviado hacia la impureza, estas aguas amargas de la maldición no te dañarán. 20Pero si estando bajo la potestad de tu esposo te has desviado y te has vuelto impura al tener relaciones sexuales con otro hombre 21—aquí el sacerdote pondrá a la mujer bajo esta maldición—, que el Señor te haga objeto de maldición en medio de tu pueblo, que te haga estéril y que el vientre se te hinche. 22Cuando estas aguas de la maldición entren en tu cuerpo, que te hinchen el vientre y te hagan estéril”.

»Y la mujer responderá: “¡Amén! ¡Que así sea!”.

23»El sacerdote escribirá estas maldiciones en un documento, que lavará con las aguas amargas. 24Después hará que la mujer se beba las aguas amargas de la maldición, que entrarán en ella para causarle amargura. 25El sacerdote recibirá de ella la ofrenda por los celos. Procederá a mecer ante el Señor la ofrenda de cereal, la cual presentará sobre el altar; 26tomará de la ofrenda un puñado de cereal como memorial y lo quemará en el altar. Después hará que la mujer se beba las aguas. 27Cuando ella se haya bebido las aguas de la maldición y estas entren en ella para causarle amargura, si fue infiel a su esposo y cometió pecado, se le hinchará el vientre y quedará estéril. Así esa mujer caerá bajo maldición en medio de su pueblo. 28Pero si no cometió pecado, sino que se mantuvo pura, entonces no sufrirá daño alguno y será fértil.

29»Esta es la ley en cuanto a los celos, cuando se dé el caso de que una mujer, estando bajo la potestad de su esposo, se desvíe del buen camino y se vuelva impura por cometer pecado 30o cuando al esposo le dé un ataque de celos y sospeche de su esposa. El sacerdote llevará a la mujer a la presencia del Señor y le aplicará esta ley al pie de la letra. 31El esposo quedará exento de culpa, pero la mujer sufrirá las consecuencias de su pecado».

Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 5:1-31

Curățirea taberei

1Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Poruncește‑le fiilor lui Israel să‑i scoată afară din tabără pe toți cei care au o rană infecțioasă2 Ebr.: tsara’, un verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în Lev. 13 nu se potrivesc maladiei lui Hansen., pe toți aceia care au vreo scurgere și pe oricine este necurat din cauză că a atins un mort. 3Să‑i scoateți afară atât pe bărbați, cât și pe femei; să‑i scoateți afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor.“ 4Fiii lui Israel au făcut întocmai; ei i‑au scos afară din tabără. Fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul îi spusese lui Moise.

5Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 6„Spune‑le fiilor lui Israel: «Când un bărbat sau o femeie cade într-unul din păcatele pe care le fac oamenii, arătând astfel necredincioșie față de6 Sau: greșește față de semenul său în orice fel, fiindu‑i astfel necredincios Domnului. Domnul, acel om este vinovat 7și trebuie să‑și mărturisească păcatul pe care l‑a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime prețul pentru paguba făcută, să adauge încă o cincime la acest preț și să îl dea celui pe care l‑a păgubit. 8Dar dacă omul nu are nicio rudenie față de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul și să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispășire, cu care el trebuie să facă ispășire pentru acel om. 9De asemenea, orice contribuție din toate darurile sfinte pe care fiii lui Israel le aduc la preot, să fie a preotului. 10Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce‑i va da preotului să fie a preotului.»“

Testul pentru femeia bănuită de adulter

11Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 12„Spune‑le fiilor lui Israel: «Dacă soția unui bărbat se abate și îi este necredincioasă, 13dacă un alt bărbat se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soțului ei și astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s‑a pângărit, dacă nu există nicio mărturie împotriva ei și n‑a fost prinsă în fapt, 14dacă un duh de gelozie vine peste soțul ei și el începe să fie gelos pe soția lui care s‑a pângărit, sau dacă un duh de gelozie vine peste el și el începe să fie gelos pe soția lui, deși ea nu s‑a pângărit, 15atunci bărbatul să‑și aducă soția la preot și să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr‑o efă15 O efă măsura aproximativ 22 l; aproximativ 2,2 l. de făină de orz. Să nu toarne untdelemn pe ea și să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de mâncare pentru aducere-aminte, care amintește o nelegiuire.

16Apoi preotul s‑o apropie și s‑o pună să stea înaintea Domnului. 17Preotul să ia apă sfântă într‑un vas de pământ. Apoi să ia niște praf de pe podeaua Tabernaculului și să‑l pună în apă. 18Preotul să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii și să‑i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem. 19Preotul s‑o pună pe femeie să jure și să‑i zică: ‘Dacă niciun bărbat nu s‑a culcat cu tine și dacă nu te‑ai abătut spre necurăție, în timp ce erai sub autoritatea soțului, atunci să nu‑ți facă niciun rău aceste ape amare care aduc blestem. 20Dar dacă te‑ai abătut, în timp ce erai sub autoritatea soțului, și dacă te‑ai pângărit, iar un bărbat, altul decât soțul tău, s‑a culcat cu tine’, 21– preotul s‑o pună pe femeie să jure cu un jurământ al blestemului și preotul să‑i spună femeii aceste cuvinte – ‘Domnul să te facă să fii de blestem și de jurământ în mijlocul poporului tău, făcând să ți se lase coapsa și să ți se umfle pântecul21 Un limbaj figurativ care descrie sterilitatea sau avortul (vezi v. 28).. 22Fie ca această apă care aduce blestem să‑ți intre în măruntaie și să facă să ți se umfle pântecul și să ți se lase coapsa!’ Și femeia să zică: ‘Amin! Amin!’

23Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul și să le șteargă apoi cu apă amară. 24După aceea, să‑i dea femeii să bea apa amară care aduce blestem. Apa care aduce blestem va intra în ea și‑i va provoca amărăciune. 25Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să‑l legene înaintea Domnului și să‑l aducă la altar. 26Preotul să ia un pumn din darul de mâncare, ca aducere-aminte, și să‑l ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea apa. 27După ce îi va da să bea apa, dacă ea s‑a pângărit și i‑a fost necredincioasă soțului ei, apa care aduce blestem va intra în ea și îi va provoca amărăciune: pântecul i se va umfla, coapsa i se va lăsa și femeia va fi de blestem în mijlocul poporului ei. 28Dar dacă femeia nu s‑a pângărit și este curată, atunci ea va fi nevinovată și va putea avea copii.

29Aceasta este legea geloziei, când o femeie, în timp ce este sub autoritatea soțului, se abate și se pângărește, 30sau când duhul de gelozie vine peste un bărbat, și el începe să fie gelos pe soția lui. Preotul s‑o pună să stea în picioare înaintea Domnului și să‑i facă întocmai după legea aceasta. 31Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei.»“