Guerra contra Madián
1El Señor dijo a Moisés: 2«Antes de reunirte con tus antepasados, en nombre de tu pueblo, tienes que vengarte de los madianitas».
3Moisés se dirigió al pueblo y dijo: «Preparen a algunos de sus hombres para la guerra contra Madián. Vamos a descargar sobre ellos la venganza del Señor. 4Que cada una de las tribus de Israel envíe mil hombres a la guerra».
5Los escuadrones de Israel proveyeron mil hombres por cada tribu, con lo que se reunieron doce mil hombres armados para la guerra. 6Moisés envió a la guerra a los mil hombres de cada tribu. Con ellos iba Finés, hijo del sacerdote Eleazar, quien tenía a su cargo los utensilios del santuario y las trompetas que darían la señal de ataque.
7Tal como el Señor se lo había ordenado a Moisés, los israelitas entraron en batalla contra Madián y mataron a todos los varones. 8Pasaron a espada a Eví, Requen, Zur, Hur y Reba, que eran los cinco reyes de Madián, y también a Balán, hijo de Beor. 9Capturaron a las mujeres y a los niños de los madianitas, y tomaron como botín de guerra todo su ganado, rebaños y bienes. 10A todas las ciudades y campamentos donde vivían los madianitas les prendieron fuego, 11y se apoderaron de gente y de animales. Todos los despojos y el botín 12se los llevaron a Moisés y al sacerdote Eleazar, y a toda la comunidad israelita. A los prisioneros, el botín y los despojos los llevaron hasta el campamento que estaba en las llanuras de Moab, cerca del Jordán, a la altura de Jericó.
13Moisés y el sacerdote Eleazar y todos los líderes de la comunidad salieron a recibirlos fuera del campamento. 14Moisés estaba furioso con los comandantes de mil y de cien soldados que regresaban de la batalla. 15«¿Cómo es que dejaron con vida a las mujeres? —les preguntó—. 16¡Si fueron ellas las que, aconsejadas por Balán, hicieron que los israelitas traicionaran al Señor en Baal Peor! Por eso una plaga hirió de muerte al pueblo del Señor. 17Maten a todos los niños, y también a todas las mujeres que hayan tenido relaciones sexuales, 18pero quédense con todas las muchachas que jamás las hayan tenido.
Purificación de combatientes y de prisioneros
19»Todos los que hayan matado a alguien o hayan tocado un cadáver, deberán quedarse fuera del campamento durante siete días. Al tercer día y al séptimo, se purificarán ustedes y sus prisioneros. 20También deberán purificar toda la ropa y todo artículo de cuero, de pelo de cabra o de madera».
21El sacerdote Eleazar dijo a los soldados que habían ido a la guerra: «Esto es lo que manda la ley que el Señor entregó a Moisés: 22Oro, plata, bronce, hierro, estaño, plomo 23y todo lo que resista el fuego deberá ser pasado por el fuego para purificarse, pero también deberá limpiarse con las aguas de la purificación. Todo lo que no resista el fuego deberá pasar por las aguas de la purificación. 24Al séptimo día, lavarán ustedes sus vestidos y quedarán purificados. Entonces podrán reintegrarse al campamento».
Reparto del botín
25El Señor dijo a Moisés: 26«Tú y el sacerdote Eleazar y los jefes de las familias patriarcales harán un recuento de toda la gente y de todos los animales capturados. 27Dividirán el botín entre los soldados que fueron a la guerra y el resto de la comunidad. 28A los que fueron a la guerra les exigirás del botín una contribución para mí, el Señor. Tanto de la gente como de los asnos, vacas u ovejas, apartarás uno de cada quinientos. 29Los tomarás de la parte que les tocó a los soldados, y se los darás al sacerdote Eleazar como contribución para mí, el Señor. 30De la parte que les toca a los israelitas, apartarás de la gente uno de cada cincuenta, lo mismo que de los asnos, vacas, ovejas u otros animales, y se los darás a los levitas, pues ellos son los responsables del cuidado del santuario del Señor».
31Moisés y el sacerdote Eleazar hicieron tal como el Señor se lo ordenó a Moisés.
32Sin tomar en cuenta los despojos que tomaron los soldados, el botín fue de seiscientas setenta y cinco mil ovejas, 33setenta y dos mil cabezas de ganado, 34sesenta y un mil asnos 35y treinta y dos mil mujeres que jamás habían tenido relaciones sexuales.
36La mitad fue para los que fueron a la guerra:
Trescientas treinta y siete mil quinientas ovejas, 37de las cuales se entregaron seiscientas setenta y cinco como contribución al Señor.
38Treinta y seis mil vacas, de las cuales se entregaron setenta y dos como contribución al Señor.
39Treinta mil quinientos asnos, de los cuales se entregaron sesenta y uno como contribución al Señor.
40Dieciséis mil mujeres, de las cuales se entregaron treinta y dos como contribución al Señor.
41La parte que correspondía al Señor se la entregó Moisés al sacerdote Eleazar, tal como el Señor se lo había ordenado.
42Del botín que trajeron los soldados, Moisés tomó la mitad que correspondía a los israelitas, 43de modo que la mitad que le tocó a la comunidad fue trescientas treinta y siete mil quinientas ovejas, 44treinta y seis mil vacas, 45treinta mil quinientos asnos 46y dieciséis mil mujeres. 47De la parte que tocó a los israelitas, Moisés tomó una de cada cincuenta personas y uno de cada cincuenta animales, tal como el Señor se lo había ordenado, y todo se lo entregó a los levitas, que eran los responsables del cuidado del santuario del Señor.
La ofrenda de los capitanes
48Entonces los oficiales que estaban a cargo de la tropa, es decir, los comandantes de mil y de cien soldados, se acercaron a Moisés 49y dijeron: «Tus siervos han pasado revista y no falta ninguno de los soldados que estaban bajo nuestras órdenes. 50Por eso hemos traído, como ofrenda al Señor, los artículos de oro que cada uno de nosotros encontró: pulseras, cadenas, anillos, pendientes y collares. Todo esto lo traemos para pedir perdón por nuestro pecado ante el Señor».
51Moisés y el sacerdote Eleazar recibieron todos los artículos de oro. 52Todo el oro que los comandantes de mil y de cien soldados presentaron como contribución al Señor pesó dieciséis mil setecientos cincuenta siclos.31:52 Es decir, aprox. 193 kg. 53Cada soldado había tomado botín para sí mismo. 54Moisés y el sacerdote Eleazar recibieron el oro de manos de los comandantes, luego lo llevaron a la Tienda de reunión para que el Señor tuviera presente a los israelitas.
Răzbunarea Domnului asupra midianiților
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Răzbună‑i pe fiii lui Israel împotriva midianiților. După aceea vei fi adăugat la poporul tău.“
3Moise a vorbit poporului, zicând: „Înarmați câțiva bărbați dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian și să aducă răzbunarea Domnului asupra lui. 4Trimiteți la război câte o mie de bărbați din fiecare seminție a lui Israel.“ 5Astfel, din miile lui Israel, au fost înarmați douăsprezece mii de bărbați, câte o mie din fiecare seminție. 6Moise i‑a trimis la luptă pe acești o mie de bărbați din fiecare seminție, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el lucrurile sfinte și trâmbițele răsunătoare.
7Aceștia s‑au luptat împotriva Midianului, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise, și au ucis toți bărbații. 8Alături de cei uciși se aflau și cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba. Au ucis cu sabia și pe Balaam, fiul lui Beor. 9Fiii lui Israel au capturat femeile midianite și copiii lor, vitele lor, turmele lor și toate celelalte bunuri. 10Au dat foc tuturor cetăților în care au locuit midianiții, precum și tuturor fortărețelor lor. 11Au luat toată prada și tot ce au jefuit, atât oameni, cât și animale, 12și le‑au adus – prizonierii, ceea ce au jefuit și prada – lui Moise, preotului Elazar și comunității fiilor lui Israel, la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.
13Moise, preotul Elazar și toți conducătorii comunității au ieșit să‑i întâlnească în afara taberei. 14Moise s‑a mâniat pe conducătorii oștirii – pe conducătorii peste mii și conducătorii peste sute – care se întorceau din război. 15El le‑a zis: „Cum? Ați lăsat în viață toate femeile? 16Iată, ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam și au fost un prilej de păcătuire a fiilor lui Israel împotriva Domnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât comunitatea Domnului a fost lovită de o urgie. 17Acum, ucideți toți băieții, precum și toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându‑se cu el, 18iar pe fetele care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat, păstrați‑le în viață pentru voi.
19Apoi toți aceia dintre voi care ați ucis pe cineva sau ați atins vreun cadavru trebuie să rămâneți afară din tabără șapte zile. A treia și a șaptea zi trebuie să vă curățiți, atât voi, cât și prizonierii voștri. 20De asemenea, să curățiți orice haină și orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“
21Apoi preotul Elazar le‑a zis războinicilor care fuseseră la luptă: „Aceasta este o hotărâre a Legii pe care Domnul i‑a poruncit‑o lui Moise: 22Numai aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul, 23orice lucru care rezistă la foc, să‑l treceți prin foc, și atunci va fi curat. Dar să fie curățit și cu apa de curățire. Iar tot ce nu rezistă la foc să‑l treceți prin apă. 24A șaptea zi să vă spălați hainele și veți fi curați. Apoi veți putea să vă întoarceți în tabără.“
Împărțirea prăzii
25Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 26„Tu, preotul Elazar și căpeteniile familiilor comunității să numărați prada capturată, pe fiecare om sau animal. 27Împărțiți prada între cei care au ieșit la război și restul comunității. 28Să aduci prin ridicare un tribut Domnului de la războinicii care au ieșit la război: câte unul din cinci sute, atât din oameni, cât și din vite, din măgari sau din oi. 29Să le luați din jumătatea cuvenită lor și apoi să le dai preotului Elazar, ca o contribuție pentru Domnul. 30Din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel, să iei câte unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din vite, din măgari, din oi sau orice alte animale, și apoi să le dai leviților care au îndatorirea să aibă grijă de Tabernaculul Domnului.“ 31Moise și preotul Elazar au făcut așa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
32Prada rămasă din jaful făcut de războinici era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi, 33șaptezeci și două de mii de vite, 34șaizeci și unu de mii de măgari 35și treizeci și două de mii de femei care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat.
36Jumătatea care alcătuia partea celor ce ieșiseră la război era următoarea:
trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 37din care șase sute șaptezeci și cinci de oi erau tribut Domnului;
38treizeci și șase de mii de boi, din care șaptezeci și doi erau tribut Domnului;
39treizeci de mii cinci sute de măgari, din care șaizeci și unu erau tribut Domnului;
40șaisprezece mii de oameni, din care treizeci și doi erau tribut Domnului.
41Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca o contribuție pentru Domnul, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
42Jumătatea care alcătuia partea fiilor lui Israel, pe care Moise a separat‑o de cea a ostașilor 43– jumătatea comunității – era de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 44treizeci și șase de mii de vite, 45treizeci de mii cinci sute de măgari 46și șaisprezece mii de oameni. 47Din jumătatea fiilor lui Israel, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni și animale, după cum i‑a poruncit Domnul și i‑a dat leviților care aveau îndatorirea să aibă grijă de Tabernaculul Domnului.
48Atunci conducătorii oștirii – cei peste mii și cei peste sute – s‑au dus la Moise 49și i‑au zis: „Slujitorii tăi au numărat războinicii de sub comanda noastră și nu lipsește niciunul. 50Noi aducem ca ofrandă Domnului tot ce am găsit ca obiect de aur – lănțișoare, brățări, inele, cercei și coliere – ca să facem ispășire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“
51Moise și preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur. 52Tot aurul pe care conducătorii peste mii și conducătorii peste sute l‑au adus Domnului drept contribuție prin ridicare cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de șecheli52 Aproximativ 200 kg.. 53Fiecare războinic și‑a păstrat prada pentru sine. 54Moise și preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii și conducătorii peste sute și l‑au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru fiii lui Israel înaintea Domnului.
