Primer mensaje de Balán
1Balán dijo a Balac: «Edifícame siete altares en este lugar, y prepárame siete novillos y siete carneros». 2Balac hizo lo que Balán le pidió, y juntos ofrecieron un novillo y un carnero en cada altar.
3Entonces Balán dijo a Balac: «Quédate aquí, al lado de tu holocausto, mientras yo voy a ver si el Señor quiere reunirse conmigo. Luego te comunicaré lo que él me revele». Y se fue a una loma desolada.
4Dios vino a su encuentro y Balán le dijo:
—He preparado siete altares, y en cada altar he ofrecido un novillo y un carnero.
5Entonces el Señor puso su palabra en boca de Balán y le dijo:
—Vuelve adonde está Balac y repítele lo que te voy a decir.
6Balán regresó y encontró a Balac de pie, al lado de su holocausto, en compañía de todos los oficiales de Moab. 7Y Balán pronunció su mensaje:
«De Aram, de las montañas de Oriente,
me trajo Balac, el rey de Moab.
“Ven —me dijo—, maldice por mí a Jacob;
ven, deséale el mal a Israel”.
8Pero ¿cómo podré maldecir
a quien Dios no ha maldecido?
¿Cómo podré desearle el mal
a quien el Señor no se lo desea?
9Desde la cima de las peñas lo veo;
desde las colinas lo contemplo:
es un pueblo que vive apartado,
que no se cuenta entre las naciones.
10¿Quién puede calcular la descendencia de Jacob,
tan numerosa como el polvo,
o contar siquiera la cuarta parte de Israel?
¡Sea mi muerte como la del justo!
¡Sea mi fin semejante al suyo!».
11Entonces Balac reclamó a Balán:
—¿Qué me has hecho? Te traje para que maldijeras a mis enemigos, ¡y resulta que no has hecho más que bendecirlos!
12Pero Balán respondió:
—¿Acaso no debo decir lo que el Señor me pide que diga?
Segundo mensaje de Balán
13Entonces Balac dijo:
—Por favor, ven conmigo a otro lugar. Desde allí podrás ver solo una parte del pueblo, no a todos ellos, y los maldecirás por mí.
14Así que lo llevó al campo de Zofín en la cumbre del monte Pisgá. Allí edificó siete altares, y en cada uno de ellos ofreció un novillo y un carnero.
15Allí Balán dijo a Balac: «Quédate aquí, al lado de tu holocausto, mientras yo voy a reunirme con Dios».
16El Señor se reunió con Balán y puso en boca de este su palabra. Le dijo: «Vuelve adonde está Balac y repite lo que te voy a decir».
17Balán se fue adonde estaba Balac y lo encontró de pie, al lado de su holocausto, en compañía de los oficiales de Moab. Balac le preguntó:
—¿Qué dijo el Señor?
18Entonces Balán pronunció su mensaje:
«Levántate, Balac, y escucha;
óyeme, hijo de Zipor.
19Dios no es un simple mortal
para mentir y cambiar de parecer.
¿Acaso no cumple lo que promete
ni lleva a cabo lo que dice?
20Se me ha ordenado bendecir
y, si eso es lo que Dios quiere,
yo no puedo hacer otra cosa.
21»No se ha visto sufrimiento en el pueblo de Jacob
ni calamidad en Israel.
El Señor su Dios está con ellos;
y entre ellos se le aclama como Rey.
22Dios los sacó de Egipto
con la fuerza de un toro salvaje.
23Contra Jacob no hay hechicería que valga,
ni valen las adivinaciones contra Israel.
De Jacob y de Israel se dirá:
“¡Miren lo que Dios ha hecho!”.
24Un pueblo se alza como leona;
se levanta como león.
No descansará hasta haber devorado su presa
y bebido la sangre de sus víctimas».
25Balac dijo entonces a Balán:
—¡Si no los vas a maldecir, tampoco los bendigas!
26Balán respondió:
—¿Acaso no te advertí que yo repetiría todo lo que el Señor me ordenara decir?
Tercer mensaje de Balán
27Balac dijo a Balán:
—Por favor, ven conmigo, que te llevaré a otro lugar. Tal vez a Dios le parezca bien que los maldigas desde allí.
28Así que llevó a Balán hasta la cumbre del monte Peor, desde donde puede verse el desierto de Jesimón. 29Allí Balán le dijo:
—Edifícame siete altares en este lugar, y prepárame siete novillos y siete carneros.
30Balac hizo lo que Balán pidió y en cada altar ofreció un novillo y un carnero.
Primul oracol rostit de Balaam
1Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“
2Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar. 3Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate că Domnul va veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime.
4Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iar Balaam I‑a zis:
– Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.
5Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis:
– Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.
6El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. 7Atunci Balaam și‑a rostit oracolul7, 18 Ebr.: mașal, cu sensul de discurs profetic figurativ. și a zis:
„Balak m‑a adus din Aram,
regele Moabului m‑a adus din munții de la răsărit.
«Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine,
vino și acuză‑l pe Israel!»
8Cum pot eu să‑l blestem
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat?
Cum pot eu să‑l acuz
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat?
9Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor.
Este un popor care locuiește singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri.
10Cine poate să numere pulberea lui Iacov
și să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepți
și sfârșitul meu să fie ca al lor!“
11Balak i‑a zis lui Balaam:
– Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12Balaam a răspuns și a zis:
– Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi pune Domnul în gură?
Al doilea oracol rostit de Balaam
13Balak i‑a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine!
14Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.
15Balaam i‑a zis lui Balak:
– Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.
16Domnul l‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“
17El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.
Balak l‑a întrebat:
– Ce a spus Domnul?
18Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:
„Ridică‑te, Balak, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19Dumnezeu nu este un om ca să mintă
sau un fiu al omului ca să‑I pară rău.
Vorbește El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat și eu nu pot schimba nimic.
21El nu vede nelegiuire în Iacov
și niciun necaz în21 Sau: niciun necaz pregătit pentru/împotriva, cu referire la o nenorocire sau un necaz care ar putea să vină peste Israel din cauza nedreptății (termenul ebraic tradus cu nenorocire poate fi tradus și cu nedreptate). Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22Dumnezeu i‑a scos din Egipt,
tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic.
23Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,
niciun farmec împotriva lui Israel.
Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:
«Priviți ce a făcut Dumnezeu!»
24Iată, poporul se ridică precum o leoaică
și se înalță ca un leu
care nu se odihnește până nu a devorat prada
și până nu a băut sângele celor sfâșiați.“
25Balak i‑a zis lui Balaam:
– Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta!
26Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak:
– Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spune Domnul, aceea voi face“?
Al treilea oracol rostit de Balaam
27Atunci Balak i‑a zis lui Balaam:
– Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăcea27 Lit.: Poate că va fi drept în ochii lui Dumnezeu. să‑i blestemi pentru mine de acolo.
28Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia.
29Balaam i‑a zis lui Balak:
– Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.
30Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.
