Lo limpio y lo impuro
15:1-20 – Mr 7:1-23
1Se acercaron a Jesús algunos fariseos y maestros de la Ley que habían llegado de Jerusalén y preguntaron:
2—¿Por qué quebrantan tus discípulos la tradición de los líderes religiosos? ¡Comen sin cumplir primero el rito de lavarse las manos!
3Jesús contestó:
—¿Y por qué ustedes quebrantan el mandamiento de Dios a causa de la tradición? 4Dios dijo: “Honra a tu padre y a tu madre”15:4 Éx 20:12; Dt 5:16. y también: “El que maldiga a su padre o a su madre será condenado a muerte”.15:4 Éx 21:17; Lv 20:9. 5Ustedes, en cambio, enseñan que un hijo puede decir a su padre o a su madre: “Cualquier ayuda que pudiera darte ya la he dedicado como ofrenda a Dios”. 6En ese caso, el tal hijo no tiene que honrar a su padre.15:6 padre. Var. padre ni a su madre. Así por causa de la tradición anulan ustedes la palabra de Dios. 7¡Hipócritas! Tenía razón Isaías cuando profetizó de ustedes:
8»“Este pueblo me honra con los labios,
pero su corazón está lejos de mí.
9En vano me adoran;
sus enseñanzas no son más que reglas humanas”».15:9 Is 29:13.
10Jesús llamó a la multitud y dijo:
—Escuchen y entiendan. 11Lo que contamina a una persona no es lo que entra en la boca, sino lo que sale de ella.
12Entonces se le acercaron los discípulos y dijeron:
—¿Sabes que los fariseos se escandalizaron al oír eso?
13—Toda planta que mi Padre celestial no haya plantado será arrancada de raíz —respondió—. 14Déjenlos; son guías ciegos.15:14 guías ciegos. Var. ciegos guías de ciegos. Y si un ciego guía a otro ciego, ambos caerán en un hoyo.
15—Explícanos la comparación —pidió Pedro.
16—¿Tampoco ustedes pueden todavía entenderlo? —dijo Jesús—. 17¿No se dan cuenta de que todo lo que entra en la boca va al estómago y después se echa en la letrina? 18Pero lo que sale de la boca viene del corazón y contamina a la persona. 19Porque del corazón salen los malos pensamientos, los homicidios, los adulterios, la inmoralidad sexual, los robos, los falsos testimonios y las calumnias. 20Estas son las cosas que contaminan a la persona y no el comer sin lavarse las manos.
La fe de la mujer cananea
15:21-28 – Mr 7:24-30
21Partiendo de allí, Jesús se retiró a la región de Tiro y Sidón. 22De esa región salió a su encuentro una mujer cananea gritando:
—¡Señor, Hijo de David, ten compasión de mí! Mi hija sufre terriblemente por estar endemoniada.
23Jesús no respondió ni una palabra. Así que sus discípulos se acercaron a él y le rogaron:
—Despídela, porque viene detrás de nosotros gritando.
24—No fui enviado sino a las ovejas perdidas del pueblo de Israel —contestó Jesús.
25La mujer se acercó y arrodillándose delante de él, suplicó:
—¡Señor, ayúdame!
26Él respondió:
—No está bien quitarles el pan a los hijos y echárselo a los perros.
27—Sí, Señor —respondió la mujer—, pero hasta los perros comen las migajas que caen de la mesa de sus amos.
28—¡Mujer, qué grande es tu fe! —contestó Jesús—. Que se cumpla lo que quieres.
Y desde ese mismo momento quedó sana su hija.
Jesús alimenta a cuatro mil
15:29-31 – Mr 7:31-37
15:32-39 – Mr 8:1-10
29Salió Jesús de allí y llegó a orillas del lago de Galilea. Luego subió a la montaña y se sentó. 30Se acercaron grandes multitudes que llevaban cojos, ciegos, lisiados, mudos y muchos enfermos más; los pusieron a sus pies y él los sanó. 31La gente se asombraba al ver a los mudos hablar, a los lisiados recobrar la salud, a los cojos andar y a los ciegos ver. Y alababan al Dios de Israel.
32Jesús llamó a sus discípulos y les dijo:
—Siento compasión de esta gente porque ya llevan tres días conmigo y no tienen nada que comer. No quiero despedirlos sin comer, no sea que se desmayen por el camino.
33Los discípulos objetaron:
—¿Dónde podríamos conseguir en este lugar despoblado suficiente pan para dar de comer a toda esta multitud?
34—¿Cuántos panes tienen? —preguntó Jesús.
—Siete y unos pocos pescaditos —respondieron ellos.
35Luego Jesús mandó que la gente se sentara en el suelo. 36Tomando los siete panes y los pescados, dio gracias, los partió y se los fue dando a los discípulos. Estos, a su vez, los distribuyeron a la gente. 37Todos comieron hasta quedar satisfechos. Después los discípulos recogieron siete cestas llenas de pedazos que sobraron. 38Los que comieron eran cuatro mil hombres, sin contar a las mujeres y a los niños. 39Después de despedir a la gente, Jesús subió a la barca y se fue a la región de Magadán.15:39 Magadán. Var. Magdala.
Isus și tradiția bătrânilor
(Mc. 7:1-23)
1Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s-au apropiat de Isus1 Atunci niște farisei și niște cărturari au venit la Isus de la Ierusalim., zicând:
2– De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor2 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna.? Căci ei nu-și spală mâinile înainte să mănânce pâine.
3Isus, răspunzând, le-a zis:
– Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta“4 Vezi Ex. 20:12; Deut. 5:16. și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“4 Vezi Ex. 21:17; Lev. 20:9.. 5Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6acela nu mai este dator să-și cinstească tatăl sau mama.“6 Sub acest pretext, un fiu nerecunoscător putea să se eschiveze de la îndatoririle pe care le avea față de părinții săi. În realitate, darul promis lui Dumnezeu continua să se afle în posesia fiului până la o dată mai târzie și prin urmare putea fi folosit ca ajutor pentru părinți. Vezi și nota din Mc. 7:11. Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. 7Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:
8„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
9Degeaba însă Mi se închină ei,
dând9 Lit.: învățând. ca învățături niște porunci de-ale oamenilor!“9 Vezi Is. 29:13.
Lucrurile care îl întinează pe om
10Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“
12Atunci ucenicii s-au apropiat și I-au zis:
– Știi că fariseii s-au poticnit când au auzit aceste cuvinte?
13Isus, răspunzând, a zis:
– Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14Lăsați-i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.
15Petru, răspunzând, I-a zis:
– Explică-ne pilda aceasta!
16Isus a zis:
– Și voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile19 Distincția dintre acest termen și cel precedent constă în faptul că primul se referă doar la adulter, în timp ce al doilea este mult mai dur, referindu-se la toate perversiunile sexuale în mod generic. Vezi și cap. 5., furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu-l întinează pe om.
Credința canaanitei
(Mc. 7:24-30)
21Isus S-a retras de acolo și S-a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului.
22Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând:
– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon!
23Isus nu i-a răspuns niciun cuvânt.
Ucenicii s-au apropiat și L-au rugat, zicând:
– Ajut-o și las-o să plece, căci strigă după noi.
24El însă, răspunzând, a zis:
– Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel.
25Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând:
– Doamne, ajută-mă!
26Isus, răspunzând, a zis:
– Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.
27Însă ea a zis:
– Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28Atunci Isus, răspunzând, i-a zis:
– O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești.
Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.
Isus vindecă mulți oameni bolnavi
(Mc. 7:31-37)
29Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S-a așezat acolo. 30Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i-au așezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L-au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.
Isus hrănește peste patru mii de oameni
(Mc. 8:1-10)
32Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis:
– Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.
33Ucenicii I-au zis:
– De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?!
34Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveți?
Ei au zis:
– Șapte…și câțiva pești.
35Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit mulțimilor. 37Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S-a urcat în barcă și S-a dus în hotarele Magadanului39 Numită și Magdala sau Dalmanuta (cf. Mc. 8:10); poate fi vorba de același oraș sau de orașe diferite, situate foarte aproape unul de celălalt..
