Una mujer unge a Jesús en Betania
14:1-11 – Mt 26:2-16
14:1-2,10-11 – Lc 22:1-6
1Faltaban solo dos días para la Pascua y para la fiesta de los Panes sin levadura. Los jefes de los sacerdotes y los maestros de la Ley buscaban con artimañas cómo arrestar a Jesús para matarlo. 2Por eso decían: «No durante la fiesta, no sea que se amotine el pueblo».
3En Betania, mientras estaba él sentado a la mesa en casa de Simón, el que había tenido una enfermedad en la piel, llegó una mujer con un frasco de alabastro lleno de un perfume muy costoso, hecho de nardo puro. Rompió el frasco y derramó el perfume sobre la cabeza de Jesús.
4Algunos de los presentes comentaban indignados:
—¿Para qué este desperdicio de perfume? 5Podía haberse vendido por el salario de más de un año de trabajo14:5 el salario … trabajo. Lit. trescientos denarios. para dárselo a los pobres.
Y la reprendían con severidad.
6—Déjenla en paz —dijo Jesús—. ¿Por qué la molestan? Ella ha hecho una obra hermosa conmigo. 7A los pobres siempre los tendrán con ustedes, y podrán ayudarlos cuando quieran; pero a mí no me van a tener siempre. 8Ella hizo lo que pudo. Ungió mi cuerpo de antemano, preparándolo para la sepultura. 9Les aseguro que en cualquier parte del mundo donde se predique el evangelio, se contará también, en memoria de esta mujer, lo que ella hizo.
10Judas Iscariote, uno de los doce, fue a los jefes de los sacerdotes para entregarles a Jesús. 11Ellos se alegraron al oírlo y prometieron darle dinero. Así que él buscaba la ocasión propicia para entregarlo.
La Cena del Señor
14:12-26 – Mt 26:17-30; Lc 22:7-23
14:22-25 – 1Co 11:23-25
12El primer día de la fiesta de los Panes sin levadura, cuando se acostumbraba a sacrificar el cordero de la Pascua, los discípulos preguntaron a Jesús:
—¿Dónde quieres que vayamos a hacer los preparativos para que comas la Pascua?
13Él envió a dos de sus discípulos con este encargo: «Vayan a la ciudad y les saldrá al encuentro un hombre que lleva un cántaro de agua. Síganlo, 14y allí donde entre díganle al dueño: “El Maestro pregunta: ¿dónde está mi sala en la que voy a comer la Pascua con mis discípulos?”». 15Él les mostrará en la planta alta una sala amplia, amueblada y arreglada. Preparen allí nuestra cena.
16Los discípulos salieron, entraron en la ciudad y encontraron todo tal y como les había dicho Jesús. Así que prepararon la Pascua.
17Al anochecer, llegó Jesús con los doce. 18Mientras estaban sentados a la mesa comiendo, dijo:
—Les aseguro que uno de ustedes, que está comiendo conmigo, me va a traicionar.
19Ellos se pusieron tristes y uno tras otro empezaron a preguntarle:
—¿Acaso seré yo?
20—Es uno de los doce —contestó—, uno que moja el pan conmigo en el plato. 21El Hijo del hombre se irá, tal como está escrito de él, pero ¡ay de aquel que lo traiciona! Más le valdría a ese hombre no haber nacido.
22Mientras comían, Jesús tomó pan y lo bendijo. Luego lo partió y se lo dio a ellos, diciéndoles:
—Tomen; esto es mi cuerpo.
23Después tomó una copa, dio gracias, se la pasó a ellos y todos bebieron de ella.
24—Esto es mi sangre del pacto14:24 del pacto. Var. del nuevo pacto (véase Lc 22:20). que es derramada por muchos —dijo—. 25Les aseguro que no volveré a beber del fruto de la vid hasta aquel día en que beba el vino nuevo en el reino de Dios.
26Después de cantar los salmos, salieron al monte de los Olivos.
Jesús predice la negación de Pedro
14:27-31 – Mt 26:31-35
27—Todos ustedes me abandonarán —dijo Jesús—, porque está escrito:
»“Heriré al pastor
y se dispersarán las ovejas”.14:27 Zac 13:7.
28Pero después de que yo resucite, iré delante de ustedes a Galilea.
29—Aunque todos te abandonen, yo no —declaró Pedro.
30—Te aseguro —le contestó Jesús— que hoy, esta misma noche, antes de que el gallo cante por segunda vez,14:30 Var. no incluye: por segunda vez. me negarás tres veces.
31—Aunque tenga que morir contigo —insistió Pedro con vehemencia—, jamás te negaré.
Y los demás dijeron lo mismo.
Getsemaní
14:32-42 – Mt 26:36-46; Lc 22:40-46
32Fueron a un lugar llamado Getsemaní y Jesús dijo a sus discípulos: «Siéntense aquí mientras yo oro». 33Se llevó a Pedro, a Santiago y a Juan, y comenzó a sentir temor y angustia. 34«Es tal la angustia que me invade que me siento morir —dijo—. Quédense aquí y manténganse despiertos».
35Yendo un poco más allá, se postró en tierra y empezó a orar que, de ser posible, no tuviera él que pasar por aquella hora. 36Decía: «Abba, Padre, todo es posible para ti. No me hagas beber este trago amargo;14:36 No … amargo. Lit. Quita de mí esta copa. pero no sea lo que yo quiero, sino lo que quieres tú».
37Luego volvió a sus discípulos y los encontró dormidos. «Simón —dijo a Pedro—, ¿estás dormido? ¿No pudiste mantenerte despierto ni una hora? 38Permanezcan despiertos y oren para que no caigan en tentación. El espíritu está dispuesto, pero el cuerpo es débil».
39Una vez más se retiró e hizo la misma oración. 40Cuando volvió, otra vez los encontró dormidos, porque se les cerraban los ojos de sueño. No sabían qué decirle. 41Al volver por tercera vez, les dijo: «¿Siguen durmiendo y descansando? ¡Se acabó! Ha llegado la hora. Miren, el Hijo del hombre va a ser entregado en manos de pecadores. 42¡Levántense! ¡Vámonos! ¡Ahí viene el que me traiciona!».
Arresto de Jesús
14:43-50 – Mt 26:14-56; Lc 22:47-50; Jn 18:3-11
43Todavía estaba hablando Jesús cuando apareció Judas, uno de los doce. Lo acompañaba una turba armada con espadas y palos, enviada por los jefes de los sacerdotes, los maestros de la Ley y los líderes religiosos.
44El traidor había dado esta contraseña: «Al que le dé un beso, ese es; arréstenlo y llévenselo bien asegurado». 45Tan pronto como llegó, Judas se acercó a Jesús y dijo:
—¡Rabí!
Y lo besó.
46Entonces los hombres prendieron a Jesús. 47Pero uno de los que estaban ahí desenfundó la espada e hirió al siervo del sumo sacerdote, cortándole una oreja.
48—¿Acaso soy un bandido14:48 bandido. Alt. insurgente. —dijo Jesús—, para que vengan con espadas y palos a arrestarme? 49Todos los días estaba con ustedes, enseñando en el Templo, y no me arrestaron. Pero es preciso que se cumplan las Escrituras.
50Entonces todos lo abandonaron y huyeron. 51Cierto joven que se cubría con solo una sábana iba siguiendo a Jesús. Lo detuvieron, 52pero él soltó la sábana y escapó desnudo.
Jesús ante el Consejo
14:53-65 – Mt 26:57-68; Jn 18:12-13,19-24
14:61-63 – Lc 22:67-71
53Llevaron a Jesús ante el sumo sacerdote y se reunieron allí todos los jefes de los sacerdotes, los líderes religiosos y los maestros de la Ley. 54Pedro lo siguió de lejos hasta dentro del patio del sumo sacerdote. Allí se sentó con los guardias y se calentó junto al fuego.
55Los jefes de los sacerdotes y el Consejo en pleno buscaban alguna prueba contra Jesús para poder condenarlo a muerte, pero no la encontraban. 56Muchos testificaban falsamente contra él, pero sus declaraciones no coincidían. 57Entonces unos decidieron dar este falso testimonio contra él:
58—Nosotros le oímos decir: “Destruiré este Templo hecho por hombres y en tres días construiré otro, no hecho por hombres”.
59Pero ni aun así concordaban sus declaraciones.
60Poniéndose en pie en el medio, el sumo sacerdote interrogó a Jesús:
—¿No vas a responder? ¿Qué significan estas denuncias en tu contra?
61Pero Jesús se quedó callado y no contestó nada.
—¿Eres el Cristo, el Hijo del Bendito? —preguntó de nuevo el sumo sacerdote.
62—Sí, yo soy —dijo Jesús—. Y ustedes verán al Hijo del hombre sentado a la derecha del Todopoderoso y viniendo en las nubes del cielo.
63—¿Para qué necesitamos más testigos? —dijo el sumo sacerdote, rasgándose las vestiduras—. 64¡Ustedes han oído la blasfemia! ¿Qué les parece?
Todos ellos lo condenaron como digno de muerte. 65Algunos comenzaron a escupirlo y, luego de vendarle sus ojos, le daban puñetazos.
—¡Profetiza! —gritaban.
Los guardias también lo abofeteaban.
Pedro niega a Jesús
14:66-72 – Mt 26:69-75; Lc 22:56-62; Jn 18:16-18,25-27
66Mientras Pedro estaba abajo en el patio, pasó una de las criadas del sumo sacerdote. 67Cuando vio a Pedro calentándose, se fijó en él.
—Tú también estabas con ese Nazareno, con Jesús —le dijo ella.
68Pero él lo negó:
—No lo conozco. Ni siquiera sé de qué estás hablando.
Y salió a la entrada; en ese momento el gallo cantó.
69Cuando la criada lo vio allí, dijo de nuevo a los presentes:
—Este es uno de ellos.
70Él lo volvió a negar.
Poco después, los que estaban allí dijeron a Pedro:
—Seguro que eres uno de ellos, pues eres galileo.
71Él comenzó a echarse maldiciones.
—¡No conozco a ese hombre del que hablan! —juró.
72Al instante, el gallo cantó por segunda vez. Pedro se acordó de lo que Jesús le había dicho: «Antes de que el gallo cante por segunda vez, me negarás tres veces». Y se echó a llorar.
Uneltire împotriva lui Isus
(Mt. 26:2-5; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)
1Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. 2Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Lc. 7:37-38; In. 12:1-8)
3În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui.
4Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s‑a făcut risipa aceasta de parfum? 5Căci parfumul acesta s‑ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37), luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra., iar banii să fi fost dați săracilor.“ Și o mustrau pe femeie.
6Însă Isus a zis: „Lăsați‑o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! 7Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 8Ea a făcut ce a putut: Mi‑a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
(Mt. 26:14-16; Lc. 22:3-6)
10Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la conducătorii preoților ca să‑L dea pe mâna lor. 11Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au promis că‑i vor da argint11 Vezi Mt. 26:15 și nota aferentă.. Și el căuta cum să‑L dea pe mâna lor la momentul potrivit.
Masa pascală
(Mt. 26:17-19; Lc. 22:7-13)
12În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște,12 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21). ucenicii Lui L‑au întrebat:
– Unde vrei să ne ducem să‑Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
13El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le‑a zis:
– Duceți‑vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l, 14și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 15El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi!
16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.
Descoperirea trădătorului
(Mt. 26:20-25; Lc. 22:21-23; 1 Cor. 11:23-25)
17Când s‑a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece.
18În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda18 Sensul principal al verbului este a preda..
19Ei s‑au întristat foarte tare și unul câte unul au început să‑L întrebe:
– Nu cumva sunt eu?
20Dar El le‑a zis:
– Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine.20 Vezi Ps. 41:9. 21Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut!
Cina Domnului
(1 Cor. 11:23-25)
22În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.“ 23Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit23 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., l‑a dat ucenicilor și toți au băut din el. 24Isus le‑a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“ 26După ce au cântat un imn26 Masa de Paște se încheia cu Psalmii 115-118., au ieșit îndreptându‑se spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mt. 26:31-35; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)
27Isus le‑a zis:
– Toți vă veți poticni, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
și oile vor fi risipite!“27 Vezi Zah. 13:7.
28Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29Petru I‑a răspuns:
– Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni!
30Isus i‑a zis:
– Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori30, 68, 72 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei., te vei lepăda de Mine de trei ori.
31Dar Petru a răspuns și mai convins:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți au spus la fel.
Ghetsimani
(Mt. 26:36-46; Lc. 22:39-46)
32Apoi s‑au dus într‑un loc numit Ghetsimani, și Isus le‑a zis ucenicilor Săi:
– Stați jos aici, până Eu Mă rog!
33I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.
34El le‑a zis:
– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați!
35Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 36El zicea: „Abba36 Abba înseamnă, în aramaică, Tată., Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul36 Vezi nota de la 10:38. acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
37Apoi a venit la ucenici, dar i‑a găsit dormind.
El i‑a zis lui Petru:
– Simone, dormi?! N‑ai putut veghea nici măcar o oră? 38Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădeți38 Lit.: ca să nu vă duceți sau ca să nu ajungeți. în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.
39S‑a îndepărtat și S‑a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. 40A venit iarăși la ucenici și i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să‑I răspundă.
41Când a venit a treia oară, le‑a zis:
– Încă mai dormiți și vă odihniți?41 Sau: Dormiți mai departe și odihniți‑vă! Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 42Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!
Arestarea lui Isus
(Mt. 26:47-56; Lc. 22:47-53; In. 18:3-11)
43Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de către cărturari și de către bătrâni. 44Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să‑L duceți sub pază!“
45Când a venit, s‑a apropiat imediat de Isus și a zis: „Rabbi!45 Vezi nota de la 9:5.“ Și L‑a sărutat.
46Atunci ei au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 47Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea.
48Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat48 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? 49În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile.“
50Atunci toți L‑au părăsit și au fugit. 51Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, 52dar el și‑a lăsat pânza de in și a fugit gol.
Isus înaintea Sinedriului
(Mt. 26:57-68; Lc. 22:54-55, 63-71; In. 18:12-13, 19-24)
53Pe Isus L‑au adus la marele preot, iar acolo s‑au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. 54Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, iar apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.
55Conducătorii preoților și întregul Sinedriu55 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). În cazul de față se face referire, probabil, la curtea supremă de justiție. căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte, dar n‑au găsit, 56pentru că, deși mulți dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.
57Unii s‑au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:
58– Noi L‑am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului.“
59Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.
60Marele preot s‑a ridicat în mijlocul lor și L‑a întrebat pe Isus, zicând:
– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
61Dar El tăcea și nu răspundea nimic.61 O posibilă aluzie la Is. 53:7.
Marele preot L‑a întrebat din nou:
– Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62Isus a răspuns:
– Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului!62 Vezi Dan. 7:13 și Ps. 110:1.
63Atunci marele preot, sfâșiindu‑și hainele, a zis:
– Ce nevoie mai avem de martori?! 64Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?
Toți L‑au condamnat considerând că este vrednic de moarte.
65Unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L lovească și să‑I zică:
– Profețește!
Iar gărzile L‑au luat la palme.
Lepădarea lui Petru
(Mt. 26:69-75; Lc. 22:54-62; In. 18:15-18, 25-27)
66În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot 67și când l‑a văzut pe Petru încălzindu‑se la foc, s‑a uitat la el și a zis:
– Și tu erai cu nazarineanul Acela, Isus!
68Dar el a negat, zicând:
– Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești!
A ieșit afară, în fața porții, și atunci a cântat cocoșul.
69Slujnica l‑a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo:
– Acesta este unul dintre ei!
70Dar el a negat din nou.
După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i‑au zis din nou lui Petru:
– Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean!
71Dar el a început să blesteme și să jure, zicând:
– Nu‑L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!
72Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și‑a adus aminte cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înaintea celui de‑al doilea cântat al cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și gândindu‑se la aceasta a început să plângă.72 Sau: Și a izbucnit în plâns.
