Rescate de las ofrendas al Señor
1El Señor ordenó a Moisés: 2«Habla a los israelitas y diles: “Cuando alguien quiera hacerle al Señor una promesa especial equivalente al valor de una persona, 3se aplicará el siguiente cálculo:
»”Por los varones de veinte a sesenta años se pagarán cincuenta siclos27:3 Es decir, aprox. 575 g. de plata, según el peso oficial27:3 el peso oficial. Lit. el siclo; también en v. 25. del santuario.
4»”Por las mujeres se pagarán treinta siclos27:4 Es decir, aprox. 345 g. de plata.
5»”Por los varones de cinco a veinte años se pagarán veinte siclos de plata, y diez siclos27:5 veinte siclos … diez siclos. Es decir, aprox. 230 g … 115 g. por las mujeres de la misma edad.
6»”Por los niños de un mes a cinco años se pagarán cinco siclos de plata, y tres siclos27:6 cinco siclos … tres siclos. Es decir, aprox. 58 g … 35 g. por las niñas de la misma edad.
7»”Por los varones mayores de sesenta años se pagarán quince siclos de plata, y diez siclos27:7 quince siclos … diez siclos. Es decir, aprox. 172 g … 115 g. por las mujeres de la misma edad. 8Si quien hace la promesa es tan pobre que ni el precio estipulado puede pagar, se le hará comparecer ante el sacerdote, el cual fijará el valor a pagar, según los recursos de quien haga la promesa.
9»”Si lo que se presenta como ofrenda al Señor es un animal, este quedará consagrado por haber sido ofrecido al Señor. 10No podrá cambiarse ni sustituirse un animal bueno por uno malo; tampoco un animal malo por uno bueno. Si se cambia un animal por otro, ambos quedarán consagrados. 11Si lo que se presenta como ofrenda al Señor es un animal impuro, se llevará el animal ante el sacerdote, 12quien determinará el valor del animal. El cálculo aplicado por el sacerdote deberá aceptarse, cualquiera que este sea. 13Si el dueño quiere rescatar el animal, deberá añadir una quinta parte al valor que haya fijado el sacerdote.
14»”Si alguno consagra su casa al Señor, el sacerdote determinará su valor. El cálculo aplicado por el sacerdote deberá aceptarse, cualquiera que este sea. 15Si el que consagró su casa quiere rescatarla, deberá añadir una quinta parte al valor que haya fijado el sacerdote, y la casa volverá a ser suya.
16»”Si alguno consagra al Señor parte del campo de su heredad familiar, su precio se determinará según la cantidad de semilla que se requiera para sembrarlo, a razón de cincuenta siclos de plata por cada jómer27:16 Es decir, aprox. 160 kg. de semilla de cebada. 17Si consagra su campo a partir del año del jubileo, dicho precio se mantendrá; 18pero si lo consagra después del jubileo, el sacerdote hará el cálculo según el número de años que falten para el próximo jubileo, con el descuento correspondiente. 19Si el que consagra su campo realmente quiere rescatarlo, deberá añadir una quinta parte al valor que haya fijado el sacerdote, y el campo volverá a ser suyo. 20Pero si no lo rescata o se lo vende a otro, ya no podrá rescatarlo. 21Cuando en el jubileo el campo quede libre, será consagrado como campo reservado para el Señor, y pasará a ser propiedad del sacerdote.
22»”Si alguno compra un campo que no sea parte de su heredad familiar y lo consagra al Señor, 23el sacerdote determinará su precio según el tiempo que falte para el año del jubileo. Ese mismo día, el que consagra el campo pagará el monto de su valor. Es algo consagrado al Señor. 24En el año del jubileo, el campo volverá a ser parte de la heredad familiar de su dueño anterior. 25Todo precio se fijará según la medida oficial del santuario, veinte guerás27:25 Es decir, aprox. 11.5 g. por cada siclo.
26»”Sin embargo, nadie podrá consagrar la primera cría de su ganado, sea de res o de oveja, pues por derecho las primeras crías pertenecen al Señor. 27Si se trata de animales impuros, se podrán rescatar pagando el valor fijado por el sacerdote, más una quinta parte. Si no se rescata, se venderá en el precio que el sacerdote haya fijado.
28»”Nadie podrá vender ni rescatar sus bienes, sean hombres, animales o campos, si los ha consagrado como propiedad exclusiva del Señor. Todo cuanto se consagra como propiedad exclusiva del Señor es cosa santísima.
29»”Ninguna persona así consagrada podrá ser rescatada, sino que será condenada a muerte.
30»”El diezmo de todo producto del campo, ya sea grano de los sembrados o fruto de los árboles, pertenece al Señor, pues le está consagrado. 31Si alguien desea rescatar algo de su diezmo, deberá añadir a su valor una quinta parte. 32En cuanto al diezmo del ganado mayor y menor, uno de cada diez animales contados27:32 contados. Lit. que pasen bajo la vara del pastor. será consagrado al Señor. 33El pastor no hará distinción entre animales buenos y malos ni hará sustitución alguna. En caso de cambiar un animal por otro, los dos quedarán consagrados y no se les podrá rescatar”».
34Estos son los mandamientos que el Señor dio a Moisés para los israelitas en el monte Sinaí.
Răscumpărarea lucrurilor închinate
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr‑un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta. 3Evaluarea ta pentru un bărbat de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie o evaluare de cincizeci de șecheli de argint, după șechelul Lăcașului3, 16 Vezi nota de la 5:15; aproximativ 0,5 kg.. 4Dacă este o femeie, evaluarea ta să fie de treizeci de șecheli4 Aproximativ 0,3 kg.. 5Dacă are între cinci și douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de șecheli pentru un băiat și de zece șecheli5 Aproximativ 0,2 kg pentru băiat și 0,1 kg pentru fată. pentru o fată. 6Dacă are între o lună și cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci șecheli de argint pentru un băiat și de trei șecheli de argint6 Aproximativ 50 gr pentru băiat și 30 gr pentru fetiță. pentru o fetiță. 7Dacă omul are șaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece șecheli, iar pentru o femeie să fie de zece șecheli7 Aproximativ 150 gr pentru bărbat și 100 gr pentru femeie.. 8Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, să‑l înfățișeze înaintea preotului, și preotul să‑i facă o altă evaluare. Preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.
9Dacă este vorba de un animal care poate fi adus Domnului ca ofrandă, tot ceea ce va fi oferit din el Domnului va fi considerat sfânt. 10Nu va avea voie să înlocuiască animalul și nici să schimbe unul bun pe altul rău sau unul rău pe altul bun. Dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci și unul, și celălalt vor fi considerați sfinți. 11Dacă este vorba de un animal necurat, care nu poate fi adus Domnului ca ofrandă, animalul să fie adus înaintea preotului. 12Preotul să‑l evalueze ca să vadă dacă este bun sau rău, iar acesta va rămâne la evaluarea făcută de preot. 13Dacă vrea să‑l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui.
14Dacă un om Îi va închina14 Lit.: va sfinți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Domnului locuința sa, preotul s‑o evalueze ca să vadă dacă este bună sau rea, iar aceasta va rămâne la evaluarea făcută de preot. 15Dacă cel care și‑a închinat locuința vrea s‑o răscumpere, să adauge o cincime la evaluarea ei și va fi a lui.
16Dacă un om Îi va închina Domnului o parcelă de pământ din moșia lui, evaluarea ei să fie făcută ținând cont de sămânța necesară cultivării ei: cincizeci de șecheli de argint la un homer16 Aproximativ 0,5 kg la aproximativ 220 l. de sămânță de orz. 17Dacă va închina ogorul în Anul de veselie17 Vezi nota de la 25:10., acesta să rămână la evaluarea ta, 18dar dacă va închina ogorul după Anul de veselie, atunci preotul să‑i calculeze prețul în funcție de anii care mai rămân până la următorul an de veselie, după care să‑l scadă din evaluarea ta. 19Dacă cel care închină ogorul, va dori vreodată să‑l răscumpere, atunci să adauge o cincime la prețul evaluării tale, și ogorul va fi al lui. 20Dar dacă nu va dori să‑și răscumpere ogorul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat. 21În Anul de veselie, când ogorul va fi restituit, va fi închinat Domnului, ca un ogor oferit Lui pe deplin21, 28-29 Sau: ca un ogor consacrat. Termenul ebraic haram/herem se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie cu scopul nimicirii. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan., și va fi proprietatea preotului.
22Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l‑a cumpărat, care nu este parte din moșia lui, 23preotul să calculeze cât trebuie să fie prețul până la Anul de veselie, iar el să plătească în aceeași zi conform evaluării tale, evaluare stabilită pentru un lucru închinat Domnului. 24În Anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moșia căruia făcea parte. 25Toate evaluările să fie făcute după șechelul Lăcașului, care are douăzeci de ghere25 Vezi nota de la 5:15..
26Însă nimeni nu va putea închina întâiul născut al animalelor, care este deja al Domnului ca întâi născut. Fie bou26 Putea fi atât mascul, cât și femelă., fie oaie, este al Domnului. 27Însă dacă este un animal necurat, atunci să‑l răscumpere după evaluarea ta și să adauge o cincime la ea. Dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta.
28Orice lucru oferit, pe care un om îl oferă pe deplin Domnului din tot ce este al lui, fie om, fie animal, fie vreun ogor din moșia lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat. Orice lucru oferit astfel va fi preasfânt pentru Domnul.
29Orice persoană oferită Domnului, care a fost oferită pe deplin dintre oameni, nu va putea fi răscumpărată. Va trebui să fie omorâtă.
30Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului. Ele sunt închinate Domnului. 31Dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o cincime la ea. 32Toate zeciuielile din cirezi sau din turme, tot ce va trece pe sub toiagul păstorului să fie închinat Domnului. 33Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău și nici să nu se înlocuiască. Dacă‑l va înlocui cineva, atunci ambele animale vor fi sfinte, atât animalul înlocuit, cât și celălalt și nu vor putea fi răscumpărate.»“
34Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le‑a dat lui Moise pe muntele Sinai, pentru fiii lui Israel.
