1¡Recuerda, Señor, lo que nos ha sucedido!
¡Contempla y ve nuestra deshonra!
2Nuestra heredad ha caído en manos extrañas;
nuestro hogar, en manos de extranjeros.
3No tenemos padre, hemos quedado huérfanos;
viudas han quedado nuestras madres.
4El agua que bebemos, tenemos que pagarla;
la leña, tenemos que comprarla.
5Los que nos persiguen nos pisan los talones;5:5 Los que … los talones. Lit. Sobre nuestro cuello nos persiguen.
estamos fatigados y no hallamos descanso.
6Entramos en tratos5:6 Entramos en tratos. Lit. Dimos la mano. con Egipto y con Asiria
para conseguir alimentos.
7Nuestros antepasados pecaron y murieron,
pero a nosotros nos tocó el castigo.
8Ahora nos gobiernan los esclavos
y no hay quien nos libre de sus manos.
9Conseguimos pan a riesgo de nuestras vidas,
al enfrentar las espadas del desierto.
10La piel nos arde como un horno;
de hambre nos da fiebre.
11Las mujeres fueron violadas en Sión
y las vírgenes, en las ciudades de Judá.
12A nuestros príncipes los colgaron de las manos
y a nuestros ancianos no los honraron.
13A nuestros mejores jóvenes los pusieron a moler;
los niños tropezaban bajo el peso de la leña.
14Ya no se sientan los ancianos a las puertas de la ciudad;
ni se escucha la música de los jóvenes.
15En nuestro corazón no hay gozo;
nuestra danza se convirtió en lamento.
16Nuestra cabeza se ha quedado sin corona.
¡Ay de nosotros que hemos pecado!
17Desfallece nuestro corazón;
se apagan nuestros ojos,
18porque el monte Sión se halla desolado,
y sobre él rondan los chacales.
19Pero tú, Señor, reinas eternamente;
tu trono permanece de generación en generación.
20¿Por qué siempre nos olvidas?
¿Por qué nos abandonas tanto tiempo?
21Permítenos volver a ti, Señor, y volveremos;
renueva nuestra vida como antes.
22La verdad es que nos has rechazado
y te has excedido en tu enojo contra nosotros.
Rugăciunea poporului
1Adu‑Ți aminte, Doamne, de ce ni s‑a întâmplat!
Uită‑Te și vezi disprețul nostru!
2Moștenirea noastră s‑a dus la necunoscuți,
iar casele noastre – la străini.
3Am ajuns orfani de tată,
iar mamele noastre sunt ca niște văduve.
4Apa noastră o bem pe bani,
iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5Prigonitorii noștri sunt pe urmele noastre.
Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.
6Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,
ca să ne săturăm cu pâine.
7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,
iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.
8Robii stăpânesc peste noi
și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
9Ne câștigăm pâinea riscându‑ne viața
din cauza sabiei din pustie.
10Ne arde pielea ca un cuptor
de febra pricinuită de foame.
11Au necinstit pe femei în Sion,
pe fecioare – în cetățile lui Iuda.
12Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,
iar bătrânilor nu li s‑a dat cinste.
13Tinerii trudesc la piatra de moară,
iar copiii cad sub poverile de lemne.
14Bătrânii nu mai vin la poarta cetății,
iar tinerii au încetat să mai cânte.
15A încetat bucuria inimii noastre,
iar dansul nostru s‑a prefăcut în bocet.
16A căzut coroana de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17Iată de ce ne leșină inima,
iată de ce ni s‑au întunecat ochii:
18muntele Sion a ajuns pustiit
și pe el se plimbă șacalii.18 Sau: vulpile.
19Doamne, Tu împărățești veșnic.
Tronul Tău dăinuie din generație în generație.
20De ce să ne uiți pentru totdeauna?
De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile?20 Sau: De ce ne‑ai uitat pentru totdeauna? / De ce ne‑ai părăsit atât de multe zile?
21Întoarce‑ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem!
Dă‑ne iarăși zile ca cele din trecut!
22Să ne fi respins Tu oare de tot
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!
