Zeba y Zalmuna
1Los de la tribu de Efraín dijeron a Gedeón:
—¿Por qué nos has tratado así? ¿Por qué no nos llamaste cuando fuiste a luchar contra los madianitas?
Y se lo reprocharon severamente.
2—¿Qué hice yo, comparado con lo que hicieron ustedes? —respondió él—. ¿No vale más lo que sobra de las uvas de Efraín que toda la vendimia de Abiezer? 3Dios entregó en manos de ustedes a Oreb y a Zeb, los líderes madianitas. Comparado con lo que hicieron ustedes, ¡lo que yo hice no fue nada!
Al oír la respuesta de Gedeón, se calmó el resentimiento de ellos contra él.
4Gedeón y sus trescientos hombres agotados, pero persistiendo en la persecución, llegaron al Jordán y lo cruzaron. 5Allí Gedeón dijo a la gente de Sucot:
—Denles pan a mis soldados, están agotados y todavía estoy persiguiendo a Zeba y a Zalmuna, los reyes de Madián.
6Pero los oficiales de Sucot respondieron:
—¿Acaso tienes ya en tu poder las manos de Zeba y Zalmuna? ¿Por qué tendríamos que darle pan a tu ejército?
7Gedeón contestó:
—¡Está bien! Cuando el Señor haya entregado en mis manos a Zeba y a Zalmuna, les desgarraré a ustedes la carne de sus cuerpos con espinas y zarzas del desierto.
8Desde allí subió a Peniel y les pidió lo mismo. Pero los de Peniel dieron la misma respuesta que los hombres de Sucot. 9Por eso advirtió a los hombres de Peniel: «Cuando yo vuelva victorioso, derribaré esta torre».
10Zeba y Zalmuna estaban en Carcor con una fuerza de quince mil guerreros, que era todo lo que quedaba de los ejércitos del oriente, pues habían caído en batalla ciento veinte mil soldados. 11Gedeón subió por la ruta de los nómadas, al este de Noba y Yogbea, y atacó al ejército cuando este se creía seguro. 12Huyeron Zeba y Zalmuna, los dos reyes de Madián, pero él los persiguió y los capturó, aterrorizando a todo el ejército.
13Cuando Gedeón, hijo de Joás, volvió de la batalla por el paso de Jeres, 14capturó a un joven de Sucot y lo interrogó. Entonces el joven le anotó los nombres de los setenta y siete oficiales y jefes de Sucot. 15Luego Gedeón fue y dijo a los hombres de Sucot: «Aquí están Zeba y Zalmuna, por causa de quienes se burlaron de mí al decir: “¿Acaso tienes ya en tu poder las manos de Zeba y Zalmuna? ¿Por qué tendríamos que darles pan a tus hombres que están agotados?”». 16Se apoderó de los jefes de la ciudad, tomó espinas y zarzas del desierto y castigó con ellas a los hombres de Sucot; así les enseñó quién era él. 17También derribó la torre de Peniel y mató a los hombres de la ciudad.
18Entonces les preguntó a Zeba y a Zalmuna:
—¿Cómo eran los hombres que ustedes mataron en Tabor?
—Parecidos a ti —respondieron ellos—; cada uno de ellos tenía el aspecto de un príncipe.
19—¡Eran mis hermanos —respondió Gedeón—, los hijos de mi propia madre! Tan cierto como que el Señor vive, si les hubieran perdonado la vida, yo no los mataría a ustedes.
20Volviéndose a Jéter, su hijo mayor, le dijo:
—¡Vamos, mátalos!
Pero Jéter no sacó su espada, porque era apenas un muchacho y tenía miedo.
21Zeba y Zalmuna dijeron:
—Vamos, mátanos tú mismo. “¡Al hombre se le conoce por su valentía!”.
Gedeón se levantó y mató a Zeba y Zalmuna, y les quitó a sus camellos los adornos que llevaban en el cuello.
El efod de Gedeón
22Entonces los israelitas dijeron a Gedeón:
—Gobierna sobre nosotros y, después de ti, tu hijo y tu nieto; porque nos has librado del poder de los madianitas.
23Pero Gedeón dijo:
—Yo no los gobernaré ni tampoco mi hijo. Solo el Señor los gobernará. 24Pero —añadió— tengo una petición: que cada uno de ustedes me dé un anillo de lo que les tocó del botín.
Era costumbre de los ismaelitas usar anillos de oro.
25—Con mucho gusto te los daremos —contestaron.
Así que tendieron una manta y cada hombre echó en ella un anillo de su botín. 26El peso de los anillos de oro que él les pidió llegó a mil setecientos siclos,8:26 Es decir, aprox. 20 kg. sin contar los adornos, los aros y los vestidos de color carmesí que usaban los reyes madianitas, ni los collares que llevaban sus camellos. 27Con el oro Gedeón hizo un efod, que puso en Ofra, su ciudad. Todo Israel se prostituyó al adorar allí el efod, el cual se convirtió en una trampa para Gedeón y su familia.
Muerte de Gedeón
28Los madianitas fueron sometidos delante de los israelitas y no volvieron a levantar cabeza. Y durante cuarenta años, mientras vivió Gedeón, el país tuvo paz.
29Yerubaal, hijo de Joás, regresó a vivir a su casa. 30Tuvo setenta hijos, pues eran muchas sus esposas. 31Su concubina8:31 Véase nota en Gn 22:24. que vivía en Siquén también le dio un hijo, a quien Gedeón llamó Abimélec. 32Gedeón, hijo de Joás, murió a una edad avanzada y fue sepultado en la tumba de Joás, su padre, en Ofra, pueblo del clan de Abiezer.
33En cuanto murió Gedeón, los israelitas volvieron a prostituirse ante los ídolos de Baal. Erigieron a Baal Berit como su dios 34y se olvidaron del Señor su Dios, que los había rescatado del poder de todos los enemigos que los rodeaban. 35También dejaron de mostrarse bondadosos con la familia de Yerubaal, es decir, Gedeón, conforme a todo lo bueno que él había hecho por Israel.
Cearta cu efraimiții
1Efraimiții i‑au zis lui Ghedeon:
– Cum ai putut să te porți astfel cu noi? De ce nu ne‑ai chemat și pe noi când te‑ai dus să lupți împotriva midianiților?
Și au început o ceartă aprigă cu el.
2El le‑a răspuns:
– Ce‑am făcut eu mai mult în comparație cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămași în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3În mâinile voastre i‑a dat Dumnezeu pe Oreb și Zeeb, căpeteniile midianiților. Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?
După ce le‑a spus aceste cuvinte, li s‑a potolit mânia.
Ghedeon îi omoară pe regii midianiți
4Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan și l‑a traversat împreună cu cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, dar încă în urmărirea dușmanului.
5El le‑a zis oamenilor din Sucot:
– Dați‑le, vă rog, câteva bucăți de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiți și suntem încă în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, regii Midianului.
6Căpeteniile din Sucot i‑au răspuns:
– Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale?
7Ghedeon le‑a zis:
– Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâinile mele, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini.
8De acolo s‑au suit la Peniel și a cerut același lucru. Oamenii din Peniel i‑au răspuns așa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. 9Atunci el le‑a vorbit oamenilor din Peniel, zicând: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“
10Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și tabăra lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, toți cei ce mai rămăseseră din toată tabăra fiilor Răsăritului, căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici. 11Ghedeon s‑a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și Iogbeha, și a atacat tabăra în timp ce aceasta se credea în siguranță. 12Zebah și Țalmuna au fugit, dar el i‑a urmărit și i‑a capturat pe cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna. Și a pus pe fugă toată tabăra.
13Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s‑a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. 14A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i‑a pus câteva întrebări. Acesta i‑a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor14, 16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei avea rol de (2) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7). Sucotului. Erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15S‑a dus la oamenii din Sucot și le‑a zis: „Iată‑i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m‑ați batjocorit, zicând: «Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»“ 16I‑a luat pe bătrânii cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i‑a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. 17Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i‑a ucis pe oamenii cetății.
18După aceea le‑a zis lui Zebah și Țalmuna:
– Cum erau bărbații pe care i‑ați ucis la Tabor?
Ei i‑au răspuns:
– Erau ca tine. Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege.
19El le‑a zis:
– Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că dacă i‑ați fi lăsat în viață, nu v‑aș ucide acum.
20Și i‑a zis lui Ieter, întâiul lui născut:
– Ridică‑te și ucide‑i!
Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era teamă, fiind încă un copil.
21Atunci Zebah și Țalmuna i‑au zis:
– De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui!
Ghedeon s‑a ridicat și i‑a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele21, 26 Probabil ornamente în formă rotundă sau de semilună, făcând parte din cultul zeiței lunii. care erau la gâtul cămilelor lor.
Idolatria lui Ghedeon și a poporului
22Bărbații lui Israel i‑au zis lui Ghedeon:
– Stăpânește tu peste noi, tu, fiul tău și fiul fiului tău, căci ne‑ai izbăvit din mâna lui Midian.
23Ghedeon le‑a răspuns:
– Nu eu voi stăpâni peste voi și nici fiul meu nu va stăpâni peste voi, ci Domnul va stăpâni peste voi.
24Ghedeon le‑a zis:
– Doresc însă să vă cer ceva: dați‑mi fiecare câte un cercel din prada voastră.
Dușmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți.
25Ei i‑au răspuns:
– Desigur, ți‑i vom da!
Apoi au așternut o învelitoare și fiecare om a aruncat pe ea cerceii luați ca pradă. 26Greutatea cerceilor de aur pe care i‑a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șecheli26 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. Aproximativ 20 kg. de aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. 27Ghedeon a făcut din ei un efod27 Aici, un obiect prin care era căutată voia zeului căruia îi era asociat efodul. pe care l‑a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s‑a prostituat, închinându‑se la el acolo. El a devenit o cursă pentru Ghedeon și familia lui.
Moartea lui Ghedeon
28Astfel, Midianul a fost supus înaintea fiilor lui Israel și n‑a mai îndrăznit să‑și ridice capul. Și țara a avut liniște timp de patruzeci de ani, în zilele lui Ghedeon. 29Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaș, s‑a retras și a locuit în casa lui.
30Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din coapsa lui, căci a avut multe soții. 31Țiitoarea lui din Șechem i‑a născut și ea un fiu, căruia el i‑a pus numele Abimelek31 Abimelek înseamnă Tatăl meu este rege, sugestiv pentru intenția acestuia de a instaura monarhia (cap. 9).. 32Ghedeon, fiul lui Ioaș, a murit după o bătrânețe fericită și a fost înmormântat în mormântul lui Ioaș, tatăl său, în Ofra abiezriților.
33După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s‑au întors la păcatele dinainte, prostituându‑se înaintea baalilor33 Vezi nota de la 2:11.. Ei l‑au înălțat pe Baal-Berit33 Baal-Berit înseamnă Baal al legământului (sau Domnul legământului), numele sugerând fie intrarea israeliților în legământ cu Baal, fie intrarea israeliților într‑o ligă canaanită, Baal fiind garantul tratatului de alianță. ca dumnezeu al lor. 34Astfel, fiii lui Israel nu și‑au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor dușmanilor dimprejur 35și nici n‑au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în pofida binelui pe care el îl făcuse lui Israel.
