Gedeón derrota a los madianitas
1Yerubaal —es decir, Gedeón— y todos sus hombres se levantaron de madrugada y acamparon en el manantial de Jarod. El campamento de los madianitas estaba al norte de ellos, en el valle que está al pie del monte de Moré. 2El Señor dijo a Gedeón: «Tienes demasiada gente para que yo entregue a Madián en sus manos. A fin de que Israel no vaya a jactarse contra mí y diga que su propia fortaleza lo ha librado, 3anúnciale ahora al pueblo: “¡Cualquiera que esté temblando de miedo, que se vuelva y se retire del monte de Galaad!”». Así que se volvieron veintidós mil hombres y se quedaron diez mil.
4Pero el Señor dijo a Gedeón: «Todavía hay demasiada gente. Hazlos bajar al agua y allí los seleccionaré por ti. Si digo: “Este irá contigo”, ese irá; pero si digo: “Este no irá contigo”, ese no irá».
5Gedeón hizo que los hombres bajaran al agua. Allí el Señor le dijo: «A los que laman el agua con la lengua, como los perros, sepáralos de los que se arrodillen a beber».
6Trescientos hombres lamieron el agua llevándola de la mano a la boca. Todos los demás se arrodillaron para beber.
7El Señor dijo a Gedeón: «Con los trescientos hombres que lamieron el agua, yo los salvaré; entregaré a los madianitas en tus manos. El resto, que se vaya a su casa».
8Entonces Gedeón mandó a los demás israelitas a sus tiendas de campaña, pero retuvo a los trescientos, los cuales se hicieron cargo de las provisiones y de las trompetas de los otros.
El campamento de Madián estaba situado en el valle, más abajo del de Gedeón. 9Aquella noche el Señor dijo a Gedeón: «Levántate y baja al campamento, porque voy a entregar en tus manos a los madianitas. 10Si temes atacar, baja primero al campamento con tu criado Furá 11y escucha lo que digan. Después de eso cobrarás valor para atacar el campamento».
Así que él y Furá, su criado, bajaron hasta los puestos de los centinelas, en las afueras del campamento. 12Los madianitas, los amalecitas y todos los otros pueblos del oriente que se habían establecido en el valle eran numerosos como langostas. Sus camellos eran incontables, como la arena a la orilla del mar.
13Gedeón llegó precisamente en el momento en que un hombre le contaba su sueño a un amigo.
—Tuve un sueño —decía—, en el que un pan de cebada llegaba rodando al campamento madianita, y con tal fuerza golpeaba una tienda de campaña que esta se volteaba y se venía abajo.
14Su amigo respondió:
—Esto no significa otra cosa que la espada del israelita Gedeón, hijo de Joás. ¡Dios ha entregado en sus manos a los madianitas y a todo el campamento!
15Cuando Gedeón oyó el relato del sueño y su interpretación, se postró en adoración. Luego volvió al campamento de Israel y ordenó: «¡Levántense! El Señor ha entregado en manos de ustedes el campamento madianita».
16Gedeón dividió a los trescientos hombres en tres compañías y distribuyó entre todos ellos trompetas y cántaros vacíos, con antorchas dentro de los cántaros.
17«Mírenme —les dijo—. Sigan mi ejemplo. Cuando llegue a las afueras del campamento, hagan exactamente lo mismo que me vean hacer. 18Cuando todos los que están conmigo y yo toquemos nuestras trompetas, ustedes también toquen las suyas alrededor del campamento y digan: “Por el Señor y por Gedeón”».
19Gedeón y los cien hombres que iban con él llegaron a las afueras del campamento durante el cambio de guardia, cuando estaba por comenzar el relevo de medianoche. Tocaron las trompetas y rompieron los cántaros que llevaban en sus manos. 20Las tres compañías tocaron las trompetas e hicieron pedazos los cántaros. Tomaron las antorchas en la mano izquierda y, sosteniendo en la mano derecha las trompetas que iban a tocar, gritaron: «¡Desenvainen sus espadas, por el Señor y por Gedeón!». 21Como cada hombre se mantuvo en su puesto alrededor del campamento, todos los madianitas salieron corriendo y dando alaridos mientras huían.
22Al sonar las trescientas trompetas, el Señor hizo que los hombres de todo el campamento se atacaran entre sí con sus espadas. El ejército huyó hasta Bet Sitá, en dirección a Zererá, hasta la frontera de Abel Mejolá, cerca de Tabat. 23Entonces se convocó a los israelitas de Neftalí y Aser, y a toda la tribu de Manasés, y estos persiguieron a los madianitas. 24Por toda la región montañosa de Efraín, Gedeón envió mensajeros que decían: «Desciendan contra los madianitas y apodérense antes que ellos de los cruces del Jordán, hasta Bet Bará».
Se convocó entonces a todos los hombres de Efraín y estos se apoderaron de los cruces del Jordán, hasta Bet Bará. 25También capturaron a Oreb y Zeb, los dos líderes madianitas. A Oreb lo mataron en la roca de Oreb y a Zeb, en el lagar de Zeb. Luego de perseguir a los madianitas, llevaron las cabezas de Oreb y de Zeb a Gedeón, que estaba al otro lado del Jordán.
Ghedeon îi învinge pe midianiți
1Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s‑au sculat dis‑de‑dimineață, au plecat și apoi și‑au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.
2Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să‑l dau pe Midian în mâinile lor. S‑ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit.» 3De aceea vestește acum în auzul oamenilor și zi‑le: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“ Douăzeci și două de mii de oameni s‑au întors și au mai rămas zece mii.
4Domnul i‑a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară‑i la ape și ți‑i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine.“
5Ghedeon a coborât poporul la apă și Domnul i‑a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba5-7 Din mâna dusă căuș la gură; ideea este că aceștia au rămas în picioare, vigilenți, spre deosebire de ceilalți. așa cum lipăie câinele, să‑i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ 6Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s‑a plecat pe genunchi să bea apă.
7Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi izbăvi și‑i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare la locul lui.“ 8După ce poporul și‑a luat proviziile și trâmbițele8 Vezi nota de la 3:27; [peste tot în capitol]. în mâini, Ghedeon i‑a trimis pe toți bărbații lui Israel acasă, pe fiecare la corturile lui, și i‑a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon.
9Chiar în noaptea aceea, Domnul i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te! Coboară în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale. 10Dacă ți‑e teamă să te cobori, coboară‑te cu Pura, slujitorul tău. 11Vei auzi ce vorbesc ei, apoi ți se vor întări mâinile și vei coborî în tabără.“ Atunci el și cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. 12Midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării. 13Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis.
El zicea:
– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l‑a izbit și acesta a căzut răsturnându‑se cu susul în jos. Și astfel, cortul a fost distrus.
14Semenul lui a răspuns și a zis:
– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i‑a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra.
15După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s‑a închinat și s‑a întors în tabăra lui Israel. El le‑a zis: „Ridicați‑vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Midian.“ 16A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște urcioare goale cu torțe în ele, 17și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu! 18Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre de jur împrejurul întregii tabere și să ziceți: «Pentru Domnul și pentru Ghedeon!»“
19Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții19 22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit)., chiar când se schimbau străjerii. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini. 20Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului și sabia lui Ghedeon!“ 21Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Și toată tabăra a alergat, a strigat și a fugit.
22Când ei au sunat din cele trei sute de trâmbițe, Domnul a făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit către Bet‑Șita, înspre Țerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. 23Bărbații lui Israel din Neftali, din Așer și din întregul Manase au fost chemați să‑i urmărească pe midianiți.
24Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâți, urmăriți‑i pe midianiți și capturați‑i la apele de lângă Bet‑Bara și la Iordan.“ Și toți bărbații lui Efraim s‑au strâns și au pus stăpânire pe apele de lângă Bet‑Bara și pe Iordan. 25Le‑au prins pe cele două căpetenii ale midianiților, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l‑au ucis la Țur‑Oreb25 Sau.: Stânca lui Oreb., iar pe Zeeb l‑au ucis la Iecheb-Zeeb.25 Sau: Teascul lui Zeeb. După ce i‑au urmărit pe midianiți, i‑au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb și Zeeb.
