Jesús va a la fiesta de las Enramadas
1Algún tiempo después, Jesús andaba por Galilea. No tenía ningún interés en ir a Judea, porque allí los judíos buscaban la oportunidad para matarlo. 2Faltaba poco tiempo para la fiesta judía de las Enramadas, 3así que los hermanos de Jesús le dijeron:
—Deberías salir de aquí e ir a Judea, para que tus discípulos vean las obras que realizas, 4porque nadie que quiera darse a conocer actúa en secreto. Ya que haces estas cosas, deja que el mundo te conozca.
5Lo cierto es que ni siquiera sus hermanos creían en él. 6Por eso Jesús les dijo:
—Para ustedes cualquier tiempo es bueno, pero el tiempo mío aún no ha llegado. 7El mundo no tiene motivos para aborrecerlos; a mí, sin embargo, me aborrece porque yo testifico que sus obras son malas. 8Suban ustedes a la fiesta. Yo no voy todavía7:8 Var. no incluye: todavía. a esta fiesta porque mi tiempo aún no ha llegado.
9Dicho esto, se quedó en Galilea. 10Sin embargo, después de que sus hermanos se fueron a la fiesta, fue también él, no públicamente, sino en secreto. 11Por eso las autoridades judías lo buscaban durante la fiesta, y decían: «¿Dónde se habrá metido?».
12Entre la multitud corrían muchos rumores acerca de él. Unos decían: «Es una buena persona». Otros alegaban: «No, lo que pasa es que engaña a la gente». 13Sin embargo, por temor a las autoridades judías nadie hablaba de él abiertamente.
Jesús enseña en la fiesta
14Jesús esperó hasta la mitad de la fiesta para subir al Templo y comenzar a enseñar. 15Los judíos se admiraban y decían: «¿De dónde sacó este tantos conocimientos sin haber estudiado?».
16—Mi enseñanza no es mía —respondió Jesús—, sino del que me envió. 17El que esté dispuesto a hacer la voluntad de Dios reconocerá si mi enseñanza proviene de Dios o si yo hablo por mi propia cuenta. 18El que habla por cuenta propia busca su vanagloria; en cambio, el que busca glorificar al que lo envió es una persona íntegra y sin maldad. 19¿No les ha dado Moisés la Ley a ustedes? Sin embargo, ninguno de ustedes la cumple. ¿Por qué tratan entonces de matarme?
20—Estás endemoniado —contestó la multitud—. ¿Quién quiere matarte?
21Jesús les dijo:
—Hice una señal milagrosa y todos ustedes han quedado asombrados. 22Por eso Moisés les dio la circuncisión, que en realidad no proviene de Moisés, sino de los patriarcas y aun en sábado la practican. 23Ahora bien, si para cumplir la Ley de Moisés circuncidan a un varón incluso en sábado, ¿por qué se enfurecen conmigo si en sábado lo sano por completo? 24No juzguen por las apariencias; juzguen con justicia.
¿Es este el Cristo?
25Algunos de los que vivían en Jerusalén comentaban: «¿No es este al que quieren matar? 26Ahí está, hablando abiertamente y nadie le dice nada. ¿Será que las autoridades se han convencido de que es el Cristo? 27Nosotros sabemos de dónde viene este hombre, pero cuando venga el Cristo nadie sabrá su procedencia».
28Por eso Jesús, que seguía enseñando en el Templo, exclamó:
—¡Conque ustedes me conocen y saben de dónde vengo! No he venido por mi propia cuenta, sino que me envió uno que es digno de confianza. Ustedes no lo conocen, 29pero yo sí lo conozco porque vengo de parte suya y él mismo me ha enviado.
30Entonces quisieron arrestarlo, pero nadie le echó mano porque aún no había llegado su hora. 31Con todo, muchos de entre la multitud creyeron en él y decían: «Cuando venga el Cristo, ¿acaso va a hacer más señales que este hombre?».
32Los fariseos oyeron a la multitud que murmuraba estas cosas acerca de él y, junto con los jefes de los sacerdotes, mandaron unos guardias del Templo para arrestarlo.
33—Voy a estar con ustedes un poco más de tiempo —afirmó Jesús—, y luego volveré al que me envió. 34Me buscarán, pero no me encontrarán, porque adonde yo estaré ustedes no pueden ir.
35«¿Y este a dónde piensa irse que no podamos encontrarlo? —comentaban entre sí los judíos—. ¿Será que piensa ir a nuestra gente dispersa entre las naciones para enseñar a los que no son judíos? 36¿Qué quiso decir con eso de que “me buscarán, pero no me encontrarán” y “adonde yo estaré ustedes no pueden ir”?».
Jesús en el último día de la fiesta
37En el último día, el más solemne de la fiesta, Jesús se puso de pie y exclamó:
—¡Si alguno tiene sed, que venga a mí y beba! 38De aquel que cree en mí, como dice7:37-38 que venga … como dice. Alt. que venga a mí! ¡Y que beba 38 el que cree en mí! De él, como dice. la Escritura, de su interior brotarán ríos de agua viva.
39Con esto se refería al Espíritu que habrían de recibir más tarde los que creyeran en él. Hasta ese momento el Espíritu no había sido dado, porque Jesús no había sido glorificado todavía.
40Al oír sus palabras, algunos de entre la multitud decían: «Verdaderamente este es el profeta». 41Otros afirmaban: «¡Es el Cristo!». Pero otros objetaban: «¿Cómo puede el Cristo venir de Galilea? 42¿Acaso no dice la Escritura que el Cristo vendrá de la descendencia de David y que será de Belén, el pueblo de donde era David?». 43Por causa de Jesús la gente estaba dividida. 44Algunos querían arrestarlo, pero nadie le puso las manos encima.
Incredulidad de los dirigentes judíos
45Los guardias del Templo volvieron a los jefes de los sacerdotes y a los fariseos, quienes los interrogaron:
—¿Se puede saber por qué no lo han traído?
46—¡Nunca nadie ha hablado como ese hombre! —declararon los guardias.
47—¿Así que también ustedes se han dejado engañar? —replicaron los fariseos—. 48¿Acaso ha creído en él alguno de los gobernantes o de los fariseos? 49¡No! Pero esta gente, que no sabe nada de la Ley, está bajo maldición.
50Nicodemo, que era uno de ellos y antes había ido a ver a Jesús, les preguntó:
51—¿Acaso nuestra Ley condena a un hombre sin antes escucharlo y averiguar lo que hace?
52—¿También tú eres de Galilea? —respondieron—. Investiga y verás que de Galilea no ha salido ningún profeta.7:52 Los mss. más antiguos y otros testimonios de la antigüedad no incluyen Jn 7:53–8:11. En algunos códices y versiones que contienen el relato de la adúltera, esta sección aparece en diferentes lugares; por ejemplo, después de 7:44, o al final de este evangelio, o después de Lc 21:38.
La mujer sorprendida en adulterio
53Todos se fueron a casa,
Necredința fraților lui Isus
1După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să‑L omoare. 2Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor2 Vezi Lev. 23:33-43; Deut. 16:13-15; Zah. 14:16-19., era aproape.
3Prin urmare, frații Lui I‑au zis:
– Pleacă de aici și du‑Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! 4Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată‑Te lumii!
5Căci nici chiar frații Lui nu credeau în El.
6Atunci Isus le‑a zis:
– Vremea Mea n‑a sosit încă, dar pentru voi vremea este întotdeauna potrivită! 7Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. 8Suiți‑vă voi la sărbătoare. Eu încă nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, pentru că nu Mi s‑a împlinit încă vremea. 9Și zicând aceste lucruri, a rămas în Galileea.
Isus la Sărbătoarea Corturilor
10Însă, după ce frații Lui s‑au suit la sărbătoare, S‑a suit și El, dar nu pe față, ci mai pe ascuns. 11La sărbătoare, iudeii Îl căutau și se întrebau: „Unde este Acela?“ 12Era multă rumoare12 Termenul grecesc poate fi tradus și cu murmur, cârteală, nemulțumire, dispută. în mulțime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un Om bun!“ Alții ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulțimea!“ 13Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.
14Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S‑a suit la Templu și a început să dea învățătură.
15Iudeii erau uimiți și se întrebau:
– Cum de știe Acesta atâta învățătură fără să fi învățat?!
16Atunci Isus le‑a răspuns și a zis:
– Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M‑a trimis. 17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cel ce vorbește de la el caută slava lui însuși. Dar cel ce caută slava celui ce l‑a trimis, acela este adevărat și în el nu este nedreptate. 19Oare nu v‑a dat Moise Legea? Și totuși niciunul dintre voi nu respectă19 Lit.: nu face. Legea! De ce căutați să Mă omorâți?
20Mulțimea a răspuns:
– Ai demon! Cine caută să Te omoare?!
21Isus a răspuns și le‑a zis:
– O lucrare am făcut și toți sunteți uimiți. 22Totuși, Moise v‑a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi22 Lit.: de la tații. – și voi îl circumcideți pe om în ziua de Sabat. 23Dacă un om primește circumcizia în ziua de Sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteți furioși pe Mine pentru că am făcut sănătos un om întreg în ziua de Sabat? 24Nu judecați după înfățișare, ci judecați cu o judecată dreaptă!
Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul
25Unii dintre ierusalimiți ziceau:
– Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să‑L omoare? 26Și iată că vorbește deschis, iar ei nu‑I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? 27Totuși, noi știm de unde este Omul Acesta. Însă când va veni Cristosul nimeni nu va ști de unde este.27 Scrierile rabinice din sec. I d.Cr. arată că printre iudei nu exista o părere unanimă cu privire la originea lui Mesia; vezi 7:27 și 7:41-42.
28Atunci Isus, în timp ce dădea învățătură în Templu, a strigat și a zis:
– Mă cunoașteți și știți de unde sunt?28 Sau: Mă cunoașteți și știți de unde sunt! N‑am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar voi nu‑L cunoașteți! 29Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El și El M‑a trimis.
30Ei încercau să‑L aresteze, dar nimeni n‑a pus mâna pe El, căci încă nu‑I sosise ceasul.
31Însă mulți din mulțime au crezut în El și ziceau:
– Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?
32Fariseii au auzit mulțimea murmurând aceste lucruri despre El și, ca urmare, conducătorii preoților și fariseii au trimis niște gărzi să‑L aresteze.
33Atunci Isus a zis:
– Mai sunt cu voi încă puțină vreme, iar apoi plec la Cel Ce M‑a trimis. 34Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.
35Iudeii se întrebau unii pe alții:
– Unde urmează să Se ducă Acesta, astfel încât noi să nu‑L găsim?! Doar nu urmează să Se ducă la cei împrăștiați printre greci și să‑i învețe pe greci?! 36Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le‑a zis: „Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.“?
Isus, Apa vieții
37În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S‑a ridicat și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! 38Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura!37-38 Sau: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine! Și să bea 38 cel ce crede în Mine! Așa cum zice Scriptura: «Din inima lui vor curge râuri de apă vie»“. Textul biblic la care Isus face referire este dificil de determinat. Vezi Is. 44:3; 55:1; 58:11; Zah. 14:8; Eze. 47:1-12.“ 39Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să‑L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.
40Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulțime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul!“40 Vezi Deut. 18:15, 18. 41Alții ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alții ziceau: „Nu, căci Cristosul nu vine din Galileea, nu‑i așa?! 42Nu spune Scriptura că din sămânța lui David42 Vezi Ps. 89:4. vine Cristosul, și din Betleem42 Vezi Mica 5:2., satul de unde era David?“ 43Și s‑a făcut astfel dezbinare în mulțime din cauza Lui. 44Unii dintre ei voiau să‑L aresteze, însă nimeni n‑a pus mâna pe El.
Necredința conducătorilor religioși
45Gărzile s‑au întors la conducătorii preoților și la farisei, iar aceștia le‑au întrebat:
– De ce nu L‑ați adus?
46Gărzile au răspuns:
– Niciodată n‑a vorbit vreun om astfel!
47Atunci fariseii le‑au răspuns:
– Nu cumva ați fost duși și voi în rătăcire?! 48A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?! 49Însă mulțimea aceasta care nu cunoaște Legea este blestemată!
50Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte și care era unul dintre ei, le‑a zis:
51– Oare judecă Legea noastră un om înainte să‑l asculte și să știe ce face?
52Ei au răspuns și i‑au zis:
– Nu cumva ești și tu din Galileea? Cercetează și vei vedea că din Galileea nu se ridică vreun profet52 Un mss conține: Profetul (vezi Deut. 18:15). Fie varianta atestată de acest mss este cea originală, fie conducătorii religioși au fost atât de furioși încât au greșit în afirmația lor, deoarece profetul Iona era din Galileea, din Gat‑Hefer (vezi 2 Regi 14:25).!
53Apoi fiecare s‑a dus acasă.
