División de los territorios al occidente del Jordán
1Estas son las tierras cananeas que el sacerdote Eleazar, Josué, hijo de Nun, y los jefes de los clanes entregaron a los israelitas como herencia. 2Esa herencia se repartió por sorteo a las nueve tribus y media, tal como el Señor había ordenado por medio de Moisés. 3Ya este les había dado por herencia la parte oriental del Jordán a las dos tribus y media, pero a los levitas no les dio tierras, 4porque los descendientes de José se habían dividido en dos tribus, Manasés y Efraín. Los levitas no recibieron tierras, solo algunas poblaciones con sus respectivos campos de cultivo y pastoreo. 5Así los israelitas dividieron el territorio tal como el Señor se lo había ordenado a Moisés.
Caleb recibe Hebrón
6Los descendientes de Judá se acercaron a Josué en Guilgal. El quenizita Caleb, hijo de Jefone, pidió a Josué: «Acuérdate de lo que el Señor dijo a Moisés, hombre de Dios, respecto a ti y a mí en Cades Barnea. 7Yo tenía cuarenta años cuando Moisés, siervo del Señor, me envió desde Cades Barnea para explorar el país y con toda franqueza le informé de lo que vi. 8Mis compañeros de viaje, por el contrario, desanimaron a la gente y le infundieron temor. Pero yo me mantuve fiel al Señor mi Dios. 9Ese mismo día Moisés me hizo este juramento: “La tierra que toquen tus pies será herencia tuya y de tus descendientes para siempre, porque fuiste fiel al Señor mi Dios”.14:9 Dt 1:36.
10»Ya han pasado cuarenta y cinco años desde que el Señor hizo la promesa por medio de Moisés, mientras Israel peregrinaba por el desierto; aquí estoy este día con mis ochenta y cinco años: ¡el Señor me ha mantenido con vida! 11Y todavía mantengo la misma fortaleza que tenía el día en que Moisés me envió. Para la batalla tengo las mismas energías que tenía entonces. 12Dame, pues, la región montañosa que el Señor me prometió en esa ocasión. Desde ese día, tú bien sabes que los anaquitas habitan allí y que sus ciudades son enormes y fortificadas. Sin embargo, con la ayuda del Señor los expulsaré de ese territorio, tal como él ha prometido».
13Entonces Josué bendijo a Caleb, hijo de Jefone, y le dio por herencia el territorio de Hebrón. 14A partir de ese día Hebrón ha pertenecido al quenizita Caleb, hijo de Jefone, porque fue fiel al Señor, Dios de Israel. 15Hebrón se llamaba originalmente Quiriat Arbá, porque Arbá fue un importante antepasado de los anaquitas.
Después de todo esto el país se vio libre de guerras.
Teritoriul repartizat în Cisiordania
1Acestea sunt teritoriile primite drept moștenire de către fiii lui Israel în țara Canaan, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. 2Moștenirea le‑a fost dată prin sorți, așa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate, de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei. 4Căci urmașii lui Iosif erau două seminții, – Manase și Efraim –, iar ei nu dăduseră leviților niciun teritoriu în țară, ci doar cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile acestora pentru turmele și averile lor. 5Fiii lui Israel făcuseră așa cum Domnul îi poruncise lui Moise, și împărțiseră țara.
Teritoriul moștenit de Caleb
6Fiii lui Iuda s‑au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i‑a zis: „Tu știi ce i‑a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, pe când eram la Kadeș-Barnea. 7Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m‑a trimis din Kadeș-Barnea ca să cercetez țara, iar eu i‑am adus vești potrivit cu ceea ce era în inima mea. 8Frații mei care se suiseră împreună cu mine au înmuiat inima poporului, însă eu L‑am urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul meu. 9În acea zi, Moise mi‑a jurat, zicând: «Teritoriul pe care l‑ai străbătut cu piciorul tău va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat pe deplin calea Domnului, Dumnezeul tău.»9 Vezi Deut. 1:36.
10Acum, iată că Domnul m‑a ținut în viață așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani, de când Domnul i‑a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia și iată‑mă astăzi, în vârstă de optzeci și cinci de ani! 11Sunt la fel de puternic astăzi ca și în ziua în care Moise m‑a trimis și am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă11 Sau: atunci fie pentru luptă, fie pentru călătorie (lit.: fie pentru luptă, fie pentru a ieși și a intra).. 12Dă‑mi deci muntele acesta despre care a vorbit Domnul în ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții12, 15 Vezi nota de la 11:21., iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis Domnul.“
13Atunci Iosua l‑a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i‑a dat Hebronul ca moștenire. 14De aceea, Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, până în ziua aceasta, pentru că L‑a urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba15 Chiriat-Arba înseamnă Cetatea lui Arba.; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți.
După aceea țara s‑a odihnit de război.
