Nueva Versión Internacional

Job 6

Segundo discurso de Job

1A esto Job respondió:

«¡Cómo quisiera que mi angustia se pesara
    y se pusiera en la balanza, junto con mi desgracia!
¡De seguro pesarían más que la arena de los mares!
    ¡Por algo mis palabras son tan impetuosas!
Las saetas del Todopoderoso me han herido,
    y mi espíritu absorbe su veneno.
    ¡Dios ha enviado sus terrores contra mí!
¿Rebuzna el asno salvaje si tiene hierba?
    ¿Muge el buey si tiene forraje?
¿Puede comerse sin sal la comida desabrida?
    ¿Tiene algún sabor la clara de huevo?[a]
Mi paladar se niega a probarla;
    ¡esa comida me enferma!

»¡Ah, si Dios me concediera lo que pido!
    ¡Si Dios me otorgara lo que anhelo!
¡Ah, si Dios se decidiera a destrozarme por completo,
    a descargar su mano sobre mí, y aniquilarme!
10 Aun así me quedaría este consuelo,
    esta alegría en medio de mi implacable dolor:
    ¡el no haber negado las palabras del Dios Santo!

11 »¿Qué fuerzas me quedan para seguir esperando?
    ¿Qué fin me espera para querer vivir?
12 ¿Tengo acaso la fuerza de la roca?
    ¿Acaso tengo piel de bronce?
13 ¿Cómo puedo valerme por mí mismo,
    si me han quitado todos mis recursos?

14 »Aunque uno se aparte del temor al Todopoderoso,
    el amigo no le niega su lealtad.[b]
15 Pero mis hermanos son arroyos inconstantes;
    son corrientes desbordadas:
16 se enturbian cuando el hielo se derrite,
    se ensanchan al derretirse la nieve,
17 pero dejan de fluir durante las sequías,
    ¡en pleno calor desaparecen de sus lechos!
18 Las caravanas se apartan de sus rutas;
    se encaminan al desierto, y allí mueren.
19 Las caravanas de Temá van en busca de agua,
    los mercaderes de Sabá abrigan esperanzas.
20 Se desaniman, a pesar de su confianza;
    llegan allí y se quedan frustrados.
21 Lo mismo pasa con ustedes:
    ¡ven algo espantoso, y se asustan!
22 ¿Quién les ha pedido que me den algo,
    o que paguen con su dinero mi rescate?
23 ¿Quién les ha pedido que me libren de mi enemigo,
    o que me rescaten de las garras de los tiranos?

24 »Instrúyanme, y me quedaré callado;
    muéstrenme en qué estoy equivocado.
25 Las palabras justas no ofenden,
    ¡pero los argumentos de ustedes no prueban nada!
26 ¿Me van a juzgar por mis palabras,
    sin ver que provienen[c] de un desesperado?
27 ¡Ustedes echarían suertes hasta por un huérfano,
    y venderían a su amigo por cualquier cosa!

28 »Tengan la bondad de mirarme a los ojos.
    ¿Creen que les mentiría en su propia cara?
29 Reflexionen, no sean injustos;
    reflexionen, que en esto radica mi integridad.
30 ¿Acaso hay maldad en mi lengua?
    ¿No puede mi paladar discernir la maldad?

Notas al pie

  1. 6:6 la clara de huevo. Alt. el suero del queso, o el jugo de malva.
  2. 6:14 el amigo … lealtad (lectura probable); para el desahuciado hay lealtad de su amigo (TM).
  3. 6:26 sin ver que provienen. Lit. y al viento las palabras.

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 6

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns:

„O! dacă mi s-ar putea cântări durerea
    şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!
Ar fi mai grele decât nisipul mării;
    de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
    iar sufletul meu le bea otrava.
        Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.
Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
    sau mugeşte boul când are nutreţ?
Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
    Are vreun gust albuşul de ou?[a]
Nu mă ating de aşa ceva,
    căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

O! de-aş putea avea ceea ce vreau
    şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:
de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
    să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere
    şi această bucurie în durerea care nu se mai termină:
        că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai sper?
    Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
    Este oare de bronz carnea mea?
13 Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor!
    Orice sprijin m-a părăsit!
14 Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său,
    altfel şi-ar pierde[b] frica de Cel Atotputernic.
15 Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu,
    ca albia pâraielor care ies din matcă,
16 ca torentele tulburi din cauza gheţii,
    în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă,
    când este cald, li se usucă albia.
18 Caravanele se întorc din drum după ele,
    se cufundă în deşert şi pier.
19 Caravanele din Tema se uită la ele,
    călătorii din Şeba speră privindu-le.
20 Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele;
    ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.
21 Ca ele sunteţi şi voi pentru mine:
    îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.
22 Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!»
    sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»
23 sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!»
    sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea,
    arătaţi-mi unde am greşit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
    Dar mustrările voastre, ce dovedesc?
26 Vreţi să mustraţi pentru cuvintele mele
    şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor,
    vă vindeţi chiar şi prietenul!

28 Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog!
    Oare vă voi minţi în faţă?
29 Încetaţi, nu fiţi nedrepţi!
    Încetaţi, e vorba de dreptatea mea[c]!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
    Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?

Notas al pie

  1. Iov 6:6 Sensul versului în ebraică este nesigur
  2. Iov 6:14 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; sau: său, chiar dacă îşi pierde; sau: său, dar voi v-aţi pierdut
  3. Iov 6:29 Sau: dreptatea mea rămâne