1Entonces se acercaron Johanán, hijo de Carea, y Jezanías,42:1 Jezanías (TM). Azarías (LXX; véase 43:2). hijo de Osaías, junto con todos los oficiales del ejército y todo el pueblo, desde el más chico hasta el más grande, 2y dijeron al profeta Jeremías:
—Por favor, atiende a nuestra súplica y ruega al Señor tu Dios por todo este remanente. Como podrás darte cuenta, antes éramos muchos, pero ahora quedamos solo unos cuantos. 3Ruega para que el Señor tu Dios nos indique el camino que debemos seguir, y lo que debemos hacer.
4Jeremías respondió:
—Ya los he oído. Voy a rogar al Señor, al Dios de ustedes, tal como me lo han pedido. Les comunicaré todo lo que el Señor me diga y no les ocultaré absolutamente nada.
5Ellos dijeron a Jeremías:
—Que el Señor tu Dios, sea un testigo fiel y verdadero contra nosotros si no actuamos conforme a todo lo que él nos ordene por medio de ti. 6Sea o no de nuestro agrado, obedeceremos la voz del Señor nuestro Dios, a quien te enviamos a consultar. Así, al obedecer la voz del Señor nuestro Dios, nos irá bien.
7Diez días después, la palabra del Señor vino a Jeremías. 8Este llamó a Johanán, hijo de Carea, a todos los oficiales del ejército que lo acompañaban y a todo el pueblo, desde el más chico hasta el más grande 9y les dijo: «Así dice el Señor, Dios de Israel, a quien ustedes me enviaron para interceder por ustedes: 10“Si se quedan en este país, yo los edificaré y no los derribaré, los plantaré y no los arrancaré, porque me duele haberles causado esa calamidad. 11No teman al rey de Babilonia, al que ahora temen —afirma el Señor—, no le teman, porque yo estoy con ustedes para salvarlos y librarlos de su poder. 12Yo tendré compasión de ustedes, y él también, y les permitirá volver a su tierra”».
13Pero si desobedecen la voz del Señor, Dios de ustedes, y dicen: «No nos quedaremos en esta tierra, 14sino que nos iremos a Egipto donde no veremos la guerra, ni escucharemos el sonido de la trompeta, ni pasaremos hambre y allí viviremos», 15entonces presten atención a la palabra del Señor, ustedes que son el remanente de Judá. Así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel: «Si insisten en trasladarse a Egipto para vivir allá, 16la guerra que tanto temen los alcanzará, el hambre que los aterra los seguirá de cerca hasta Egipto y en ese lugar morirán. 17Todos los que están empecinados en trasladarse a Egipto para vivir allá morirán por la guerra, el hambre y la plaga. Ninguno sobrevivirá ni escapará a la calamidad que haré caer sobre ellos». 18Porque así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel: «Así como se ha derramado mi ira y mi furor sobre los habitantes de Jerusalén, así se derramará mi furor sobre ustedes si se van a Egipto. Se convertirán en objeto de maldición, de horror, de condenación y deshonra; nunca más volverán a ver este lugar».
19Remanente de Judá, el Señor les ha dicho que no vayan a Egipto. Sepan bien que hoy les hago una advertencia seria. 20Ustedes cometieron un error fatal cuando me enviaron al Señor, Dios de ustedes, y me dijeron: «Ruega por nosotros al Señor nuestro Dios, y comunícanos todo lo que él te diga para que lo cumplamos». 21Hoy se lo he hecho saber a ustedes, pero no han querido obedecer la voz del Señor su Dios, en nada de lo que él me encargó comunicarles. 22Por lo tanto, sepan bien que en el lugar donde quieren residir morirán por la guerra, el hambre y la plaga.
Avertizare împotriva plecării în Egipt
1Apoi toți conducătorii oștirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hoșaia, și tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s‑au apropiat 2de profetul Ieremia și i‑au zis:
– Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijlocește în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămășița aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuți, am mai rămas puțini din câți am fost. 3Roagă‑te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem și ce trebuie să facem.
4Profetul Ieremia le‑a răspuns:
– V‑am auzit și voi mijloci în favoarea voastră la Domnul, Dumnezeul vostru, după cum mi‑ați cerut. Vă voi descoperi tot ce‑mi va spune Domnul și n‑am să vă ascund nimic.
5Atunci, ei i‑au zis lui Ieremia:
– Domnul să fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui. 6Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând de Domnul, Dumnezeul nostru.
7După zece zile, Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia. 8El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toți conducătorii oștirilor care erau cu el și pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, 9și le‑a zis:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m‑ați trimis să‑I prezint cererile voastre: 10„Dacă veți rămâne în țara aceasta, Eu vă voi zidi și nu vă voi dărâma, vă voi planta și nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l‑am făcut. 11Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care acum vă este teamă. Nu vă temeți de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap și să vă izbăvesc din mâna lui. 12Îmi voi arăta mila față de voi, făcându‑l pe împărat să aibă milă de voi, și vă va aduce înapoi în țara voastră.“
13Dacă nu veți asculta însă de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, și veți zice: „Nu vrem să locuim în țara aceasta!“, 14dacă veți zice: „Nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiței14 Vezi nota de la 4:5. și unde nu vom duce lipsă de pâine, și vom locui acolo!“, 15atunci Domnul are un cuvânt pentru tine, rămășiță a lui Iuda. Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veți hotărî să mergeți în Egipt și să locuiți acolo, 16atunci sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, și foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt și veți muri acolo. 17Toți cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt și să locuiască acolo vor muri uciși de sabie, de foamete și de molimă; niciunul din ei nu va mai supraviețui și nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.“
18Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „După cum mânia și furia Mea s‑au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot așa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veți duce în Egipt. Veți fi o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț. Nu veți mai vedea niciodată locul acesta.“
19Rămășiță a lui Iuda, Domnul vă spune să nu mergeți în Egipt. Să fiți siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi! 20Căci ați fost necinstiți20 Sau: ați greșit. când m‑ați trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: „Mijlocește în favoarea noastră înaintea Domnului, Dumnezeul nostru! Descoperă‑ne tot ce‑ți va spune Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce‑ți va zice.“ 21Astăzi eu v‑am înștiințat, însă voi nu vreți să ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m‑a trimis să vă spun. 22Acum, fiți siguri că veți muri uciși de sabie, de foamete și de molimă în locul acela în care vă găsiți plăcerea să mergeți și să locuiți.
