Dios y los ídolos
10:12-16 – Jer 51:15-19
1Escucha, pueblo de Israel, la palabra del Señor. 2Así dice el Señor:
«No aprendan ustedes la conducta de las naciones
ni se asusten ante las señales del cielo,
aunque las naciones les tengan miedo.
3Las costumbres de los pueblos no tienen valor alguno.
Cortan un tronco en el bosque
y un artífice lo labra con un cincel.
4Lo adornan con plata y oro
y lo afirman con clavos y martillo
para que no se tambalee.
5Sus ídolos no pueden hablar;
¡parecen espantapájaros
en un huerto de pepinos!
Tienen que ser transportados,
porque no pueden caminar.
No les tengan miedo,
porque no les pueden hacer ningún mal,
pero tampoco ningún bien».
6¡No hay nadie como tú, Señor!
¡Grande eres tú!
¡Grande y poderoso es tu nombre!
7¿Quién no te temerá,
Rey de las naciones?
¡Es lo que te corresponde!
Entre todos los sabios de las naciones,
y entre todos los reinos,
no hay nadie como tú.
8Todos son necios e insensatos,
educados por inútiles ídolos de palo.
9De Tarsis se trae plata laminada,
y de Ufaz se importa oro.
Los ídolos, vestidos de color azul y carmesí,
son obra de artífices y orfebres;
¡todos ellos son obra de artesanos!
10Pero el Señor es el Dios verdadero,
el Dios viviente, el Rey eterno.
Cuando se enoja, tiembla la tierra;
las naciones no pueden soportar su ira.
11«Así les dirás: “Los dioses que no hicieron los cielos ni la tierra, desaparecerán de la tierra y de debajo del cielo”».10:11 Este versículo está escrito en arameo.
12Dios hizo la tierra con su poder,
afirmó el mundo con su sabiduría,
extendió los cielos con su inteligencia.
13Cuando él deja oír su voz, rugen las aguas en los cielos;
hace que se levanten las nubes desde los confines de la tierra.
Entre relámpagos desata la lluvia
y saca de sus depósitos al viento.
14La humanidad es necia e ignorante;
todo orfebre se avergüenza de sus ídolos.
Sus imágenes son un engaño
y no hay en ellas aliento de vida.
15No valen nada, son objetos de burla;
cuando llegue el día del juicio serán destruidos.
16La porción de Jacob no es como aquellos,
porque él es quien hizo todas las cosas,
incluso Israel, el pueblo de su heredad.
Su nombre es el Señor de los Ejércitos.
Destrucción inminente
17Recoge del suelo tus pertenencias,
tú que te encuentras sitiado.
18Porque así dice el Señor:
«Esta vez arrojaré a los habitantes de la tierra
como si los lanzara con una honda.
Los pondré en aprietos
y dejaré que los capturen».
19¡Ay de mí, que estoy quebrantado!
¡Mi herida es incurable!
Pero es mi enfermedad
y me toca soportarla.
20Destruida está la tienda donde habito
y rotas todas mis cuerdas.
Mis hijos me han abandonado; han dejado de existir.
Ya no hay nadie que arme mi tienda
y que levante mis toldos.
21Los pastores se han vuelto necios,
no buscan al Señor;
por eso no han prosperado,
y su rebaño anda disperso.
22¡Escuchen! ¡Llega un mensaje!
Un gran estruendo viene de un país del norte,
que convertirá las ciudades de Judá
en guarida de chacales, en un montón de ruinas.
Oración de Jeremías
23Señor, yo sé que nadie es dueño de su destino,
que no le es dado al caminante dirigir sus propios pasos.
24Corrígeme, Señor, pero con justicia,
y no según tu ira,
pues me destruirías.
25Derrama tu furor
sobre las naciones que no te reconocen
y sobre las familias que no invocan tu nombre.
Porque se han devorado a Jacob,
se lo han tragado por completo
y han asolado su morada.
Denunțarea idolatriei
1Ascultați cuvântul pe care vi‑l spune Domnul, Casă a lui Israel: 2„Așa vorbește Domnul:
«Nu învățați calea celorlalte neamuri
și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor,
chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune.
El taie un copac din pădure
și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.
4Îl împodobește cu argint și aur
și îl fixează cu ciocane și cuie
ca astfel să nu se clatine.
5Asemenea unor sperietori într‑un ogor de castraveți,
idolii lor nu pot vorbi.
Ei sunt purtați de alții,
căci nu pot merge.
Nu vă temeți de ei,
căci nu vă pot face niciun rău
și nu sunt în stare să vă facă niciun bine.»“
6Niciunul nu este ca Tine, Doamne!
Tu ești mare
și Numele Tău este măreț în putere.
7Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al neamurilor?
Ție Ți se cuvine teama!
Căci printre toți înțelepții neamurilor
și în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8Dar ei sunt nebuni și proști;
învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.
9Argintul bătut este adus din Tarșiș
și aurul din Ufaz;
Ceea ce meșterul și rafinorul au făcut
este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu;
toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.
10Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic.
Când El Se mânie, pământul se cutremură
și neamurile nu pot suporta indignarea Lui.
11„De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.»“11 Versetul acesta este scris în aramaică.
12El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
13La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
14Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n‑au nicio suflare în ele.
15Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
16Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminția moștenirii Lui16 Sau: căci El este creatorul a toate, / și al lui Israel, seminția moștenirii Lui. –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
Iminența exilului
17Adună‑ți lucrurile din țară,
tu care ești sub asediu,
18căci așa vorbește Domnul:
„Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în țară;
voi aduce suferință peste ei
ca să poată fi prinși.“
19Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala
și trebuie s‑o îndur.“
20Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s‑au depărtat de la mine și nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să‑mi întindă iarăși cortul
și să‑mi ridice draperiile.
21Păstorii s‑au prostit
și nu L‑au căutat pe Domnul.
De aceea n‑au prosperat
și li s‑au risipit toate turmele.
22Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din țara de nord,
ca să prefacă cetățile lui Iuda într‑un pustiu,
într‑o vizuină de șacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23Știu, Doamne, că nu depinde de om calea lui,
nici nu depinde de om
când umblă să‑și îndrepte pașii.
24Disciplinează‑mă, Doamne,
dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25Varsă‑Ți furia asupra neamurilor
care nu Te cunosc
și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău.
Căci ele l‑au devorat pe Iacov;
l‑au devorat, l‑au mistuit
și i‑au pustiit locuința.
