El verdadero ayuno
1«¡Grita con toda tu fuerza, no te reprimas!
Alza tu voz como trompeta.
Denúnciale a mi pueblo sus rebeldías;
sus pecados, a los descendientes de Jacob.
2Porque día tras día me buscan
y desean conocer mis caminos,
como si fueran una nación que practicara la justicia,
como si no hubieran abandonado mis mandamientos.
Me piden decisiones justas,
desean acercarse a mí
3y hasta me reclaman:
“¿Para qué ayunamos, si no lo tomas en cuenta?
¿Para qué nos afligimos, si tú no lo notas?”.
»Pero el día en que ustedes ayunan,
hacen lo que desean y explotan a sus obreros.
4Ustedes solo ayunan para pelear, reñir,
y darse puñetazos a mansalva.
Si quieren que el cielo atienda sus ruegos,
¡ayunen, pero no como ahora lo hacen!
5¿Acaso el ayuno que he escogido
es solo un día para que el hombre se mortifique?
¿Y solo para que incline la cabeza como un junco,
se ponga ropa de luto y se cubra de ceniza?
¿A eso llaman ustedes día de ayuno
y el día aceptable al Señor?
6»El ayuno que he escogido,
¿no es más bien romper las cadenas de injusticia
y desatar las correas del yugo,
poner en libertad a los oprimidos
y romper toda atadura?
7¿No es acaso el ayuno compartir tu pan con el hambriento
y dar refugio a los pobres sin techo,
vestir al desnudo
y no dar la espalda a los tuyos?
8Si así procedes, tu luz despuntará como la aurora,
y al instante llegará tu sanidad;
tu justicia te abrirá el camino,
y la gloria del Señor te seguirá.
9Llamarás y el Señor responderá;
pedirás ayuda y él dirá: “¡Aquí estoy!”.
»Si desechas el yugo de opresión,
el dedo acusador y la lengua maliciosa,
10si te dedicas a ayudar a los hambrientos
y a saciar la necesidad del desvalido,
entonces brillará tu luz en las tinieblas
y como el mediodía será tu noche.
11El Señor te guiará siempre;
te saciará en tierras resecas
y fortalecerá tus huesos.
Serás como jardín bien regado,
como manantial cuyas aguas no se agotan.
12Tu pueblo reconstruirá las ruinas antiguas
y levantará los cimientos de antaño;
serás llamado “reparador de muros derruidos”,
“restaurador de calles transitables”.
13»Si dejas de profanar el sábado
y no haces lo que deseas en mi día santo;
si llamas al sábado “delicia”
y al día santo del Señor, “honorable”;
si te abstienes de profanarlo
y lo honras no haciendo negocios
ni profiriendo palabras inútiles,
14entonces hallarás tu gozo en el Señor;
sobre las cumbres de la tierra te haré cabalgar
y haré que te deleites en la herencia de tu padre Jacob».
El Señor mismo lo ha dicho.
Adevăratul post
1„Strigă tare, nu te opri!
Înalță‑ți glasul precum o trâmbiță1 Vezi nota de la 18:3.!
Fă‑le cunoscută celor din poporul Meu fărădelegea
și celor din Casa lui Iacov păcatele lor!
2Zi de zi ei Mă caută
și par să‑și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele,
ca un neam care ar practica dreptatea
și n‑ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor.
Îmi cer judecăți drepte
și par să‑și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.
3«De ce când postim Tu nu vezi?
De ce când ne smerim Tu nu iei seama?»
Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri
și vă asupriți toți lucrătorii.
4Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați
și loviți răutăcios cu pumnul.
Postind cum faceți voi azi,
nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.
5Oare așa arată postul care‑Mi este plăcut –
o zi în care omul să se smerească pe sine,
să‑și plece capul ca o trestie
și să se culce în sac și cenușă?
Aceasta numești tu post
și zi plăcută Domnului?
6Iată postul care‑Mi este plăcut:
să dezlegi lanțurile răutății,
să desfaci legăturile jugului,
să‑i eliberezi pe cei asupriți
și să zdrobești orice jug,
7să‑ți împarți pâinea cu cel flămând,
să le oferi săracilor fără casă un adăpost,
iar când vezi un om gol, să‑l acoperi
și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.7 Lit.: de propria‑ți carne.
8Atunci lumina ta va răsări ca zorii
și vindecarea ta va apărea repede;
atunci dreptatea8 Sau: Cel care îți face dreptate. ta va merge înaintea ta,
iar slava Domnului îți va fi ariergarda.
9Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;
vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată‑Mă!»
Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi,
arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită,
10dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând
și dacă vei sătura nevoile celui sărman,
atunci lumina ta va răsări în întuneric,
iar bezna ta va fi ca amiaza.
11Domnul te va călăuzi întotdeauna,
îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate
și‑ți va întări oasele.
Vei fi ca o grădină bine udată
și ca un izvor de apă,
ale cărui ape nu seacă niciodată.
12Ai tăi îți vor rezidi vechile ruine
și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune.
Vei fi numit: «Cel ce repară spărtura zidului»,
«Cel ce restaurează cărările pentru a fi locuite».
13Dacă îți vei opri piciorul de la a pângări Sabatul
și de la a‑ți satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă,
dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine
și ziua sfântă a Domnului – o zi onorată,
dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta,
prin a nu face ceea ce‑ți place
și prin a nu vorbi lucruri fără folos,
14atunci te vei bucura în Domnul,
te voi face să străbați călare înălțimile țării
și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov“,
căci gura Domnului a vorbit.
