Senaquerib amenaza a Jerusalén
36:1-22 – 2R 18:13,17-37; 2Cr 32:9-19
1En el año catorce del reinado de Ezequías, Senaquerib, rey de Asiria, atacó y tomó todas las ciudades fortificadas de Judá. 2Desde Laquis el rey de Asiria envió a su comandante en jefe,36:2 comandante en jefe. Alt. copero mayor. al frente de un gran ejército, para hablar con el rey Ezequías en Jerusalén. Cuando el comandante se detuvo en el acueducto del estanque superior, en el camino que lleva al Campo del Lavandero, 3salió a recibirlo Eliaquín, hijo de Jilquías, que era el administrador del palacio, junto con el cronista Sebna y el secretario Joa, hijo de Asaf.
4El comandante en jefe les dijo:
—Díganle a Ezequías que así dice el gran rey, el rey de Asiria:
»“¿En qué se basa tu confianza? 5Tú dices36:5 Tú dices (mss. hebreos y Qumrán; véase 2R 18:20); Yo digo (TM). que tienes estrategia y fuerza militar, pero estas no son más que palabras sin fundamento. ¿En quién confías que te rebelas contra mí? 6Mira, tú confías en Egipto, ¡ese bastón de caña astillada, que traspasa la mano y hiere al que se apoya en él! Porque eso es el faraón, el rey de Egipto, para todos los que en él confían. 7Y si tú me dices: ‘Nosotros confiamos en el Señor nuestro Dios’, ¿no se trata acaso, Ezequías, del Dios cuyos altares y santuarios tú mismo quitaste, diciéndoles a Judá y a Jerusalén: ‘Deben adorar solamente ante este altar’?”.
8»Ahora bien, Ezequías, haz este trato con mi señor, el rey de Asiria: Yo te doy dos mil caballos si tú consigues otros tantos jinetes para montarlos. 9¿Cómo podrás resistir el ataque de uno solo de los funcionarios más insignificantes de mi señor, si confías en obtener de Egipto carros de combate y jinetes? 10¿Acaso he venido a atacar y a destruir esta tierra sin el apoyo del Señor? ¡Si fue él mismo quien me ordenó: “Marcha contra este país y destrúyelo”!».
11Eliaquín, Sebna y Joa dijeron al comandante en jefe:
—Por favor, hábleles usted a sus siervos en arameo, ya que lo entendemos. No nos hable en hebreo, pues el pueblo que está sobre el muro nos escucha.
12Pero el comandante en jefe respondió:
—¿Acaso mi señor me envió a decirles estas cosas solo a ti y a tu señor, y no a los que están sentados en el muro? ¡Si tanto ellos como ustedes tendrán que comerse su excremento y beberse su orina!
13Dicho esto, el comandante en jefe se puso de pie y a voz en cuello gritó en hebreo:
—¡Oigan las palabras del gran rey, el rey de Asiria! 14Así dice el rey: “No se dejen engañar por Ezequías. ¡Él no puede librarlos! 15No dejen que Ezequías los persuada a confiar en el Señor, diciendo: ‘Sin duda el Señor nos librará; ¡esta ciudad no caerá en manos del rey de Asiria!’ ”.
16»No hagan caso a Ezequías. Así dice el rey de Asiria: “Hagan las paces conmigo y ríndanse. De esta manera cada uno podrá comer de su vid y de su higuera y beber agua de su propio pozo, 17hasta que yo venga y los lleve a un país como el de ustedes, país de grano y de mosto, de pan y de viñedos”.
18»No se dejen seducir por Ezequías cuando dice: “El Señor nos librará”. ¿Acaso alguno de los dioses de las naciones pudo librar a su país de las manos del rey de Asiria? 19¿Dónde están los dioses de Jamat y de Arfad? ¿Dónde están los dioses de Sefarvayin? ¿Acaso libraron a Samaria de mis manos? 20¿Cuál de todos los dioses de estos países ha podido salvar de mis manos a su país? ¿Cómo entonces podrá el Señor librar de mis manos a Jerusalén?».
21Pero el pueblo permaneció en silencio y no respondió ni una sola palabra, porque el rey había ordenado: «No respondan».
22Entonces Eliaquín, hijo de Jilquías, administrador del palacio, el cronista Sebna y el secretario Joa, hijo de Asaf, con las vestiduras rasgadas en señal de duelo, fueron a ver a Ezequías y le contaron lo que había dicho el comandante en jefe.
Ierusalimul, amenințat de către Sanherib
(2 Regi 18:13-37; 2 Cron. 32:1-19)
1În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib1 Împărat al Asiriei. [705–681 î.Cr.], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. 2Împăratul Asiriei l‑a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Rab‑Șache2 Sau: reprezentantul personal, probabil o funcție administrativă, mai degrabă decât un nume; [peste tot în capitol]. cu o armată puternică. El s‑a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 3Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s‑au dus la el.
4Rab‑Șache le‑a zis:
– Spuneți‑i lui Ezechia:
„Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 5Eu spun că ‘sfat și putere pentru război’ sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea? 6Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar!’»?
8Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei. 9Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 10Mai mult, m‑am suit eu oare fără Domnul împotriva acestei țări ca s‑o distrug? Domnul mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“
11Atunci Eliachim, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache:
– Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică11 Limba de circulație internațională folosită în mod special în diplomație și comerț. Era cunoscută la început doar de elite, ajungând ceva mai târziu să fie folosită pe scară largă în Canaan., pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică11 Un alt nume pentru limba ebraică., în auzul poporului care este pe zid!
12Dar Rab‑Șache a zis:
– Oare, la stăpânul tău și la tine, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?
13Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând:
– Ascultați cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14Așa vorbește împăratul:
„Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze! 15Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în Domnul, zicându‑vă: «Cu siguranță, Domnul ne va elibera; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»
16Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui, 17până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii.»
18Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă îndrume greșit când zice: «Domnul ne va elibera!» Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei? 19Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului? Au eliberat ei Samaria din mâna mea? 20Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să elibereze Ierusalimul din mâna mea?“
21Dar poporul tăcea și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“
22Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.
