Profecía contra Babilonia
1Profecía contra Babilonia que recibió Isaías, hijo de Amoz:
2Sobre un monte alto agiten la bandera;
llámenlos a gritos;
háganles señales con la mano
para que entren por las puertas de los nobles.
3Ya he dado orden a mis consagrados;
he reclutado a mis guerreros,
a los que se alegran de mi triunfo, para que ejecuten mi ira.
4¡Escuchen! Se oye tumulto en las montañas,
como el de una gran multitud.
¡Escuchen! Se oye un estruendo de reinos,
de naciones que se han reunido.
El Señor de los Ejércitos pasa revista
a un ejército para la batalla.
5Vienen de tierras lejanas,
de los confines de los cielos.
Viene el Señor con las armas de su ira
para destruir toda la tierra.
6¡Giman, que el día del Señor está cerca!
Llega de parte del Todopoderoso como una devastación.
7Por eso todas las manos desfallecen,
todo el mundo pierde el ánimo.
8Quedan todos aterrados;
dolores y angustias los atrapan:
¡se retuercen de dolor, como si estuvieran de parto!
Espantados, se miran unos a otros;
¡tienen el rostro encendido!
9¡Miren! ¡Ya viene el día del Señor
—día cruel, de furor y ardiente ira—;
dejará la tierra devastada
y exterminará en ella a los pecadores!
10Las estrellas y las constelaciones del cielo
dejarán de irradiar su luz;
se oscurecerá el sol al salir
y no brillará más la luna.
11Castigaré por su maldad al mundo
y por su iniquidad a los malvados.
Pondré fin a la soberbia de los arrogantes
y humillaré el orgullo de los violentos.
12Voy a hacer que haya menos gente que oro fino,
menos mortales que oro de Ofir.
13Por eso haré que tiemble el cielo
y que la tierra se mueva de su sitio,
por el furor del Señor de los Ejércitos,
en el día de su ardiente ira.
14Como gacela acosada,
como rebaño sin pastor,
cada uno se volverá a su propio pueblo,
cada cual huirá a su propia tierra.
15Al que atrapen lo traspasarán;
el que caiga preso morirá a filo de espada.
16Ante sus propios ojos estrellarán a sus pequeños,
saquearán sus casas y violarán a sus mujeres.
17¡Miren! Yo incito contra ellos a los medos,
pueblo al que no le importa la plata
ni se deleita en el oro.
18Con sus arcos traspasarán a los jóvenes;
no se apiadarán del fruto del vientre
ni tendrán compasión de los niños.
19Babilonia, la perla de los reinos,
la gloria y el orgullo de los babilonios,13:19 Lit. caldeos.
quedará como Sodoma y Gomorra
cuando Dios las destruyó.
20Nunca más volverá a ser habitada
ni poblada en los tiempos venideros.
No volverá a acampar allí el beduino,
ni hará el pastor descansar a su rebaño.
21Allí descansarán las fieras del desierto;
sus casas se llenarán de chacales.
Allí habitarán los avestruces
y brincarán las cabras salvajes.
22En sus fortalezas aullarán las hienas
y en sus lujosos palacios, los chacales.
Su hora está por llegar
y no se prolongarán sus días.
O profeție împotriva Babilonului
1O rostire cu privire la Babilon, pe care a văzut‑o Isaia, fiul lui Amoț.
2„Ridicați un steag pe un munte pleșuv
și strigați tare la ei!
Faceți‑le semn cu mâna să intre
pe porțile nobililor!
3Eu Însumi am poruncit sfinților Mei
și Mi‑am chemat vitejii –
pe cei ce se bucură de măreția Mea –
să‑Mi ducă la îndeplinire mânia.“
4Un tumult se aude pe munți,
ca al unui popor numeros.
Un vuiet de împărății,
de neamuri adunându‑se.
Domnul Oștirilor Își strânge
oștirea pentru luptă.
5Ei vin dintr‑o țară îndepărtată,
de la marginea cerurilor.
Domnul și uneltele mâniei Sale
vin ca să distrugă întreaga țară.
6Gemeți, căci ziua Domnului este aproape!
Va veni ca o devastare din partea Celui Atotputernic6 Ebr.: Șadai.
7De aceea toate mâinile vor slăbi,
inima oricărui om se va înmuia
8și toți se vor îngrozi.
Chinurile și durerile îi vor apuca
și se vor zvârcoli ca o femeie în travaliu.
Se vor uita îngroziți unul la altul,
cu fețele înroșite.
9Iată, vine ziua Domnului, o zi a cruzimii!
Vine cu mânie și urgie aprinsă,
pentru a face din țară un pustiu
și pentru a nimici păcătoșii din ea.
10Stelele cerurilor și constelațiile lor
nu‑și vor mai arăta lumina;
soarele va fi întunecat la răsăritul lui,
iar luna nu‑și va mai trimite lumina.
11„Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei
și pe cei răi pentru nelegiuirea lor.
Voi pune capăt mândriei celor aroganți
și voi doborî trufia celor groaznici.
12Îl voi face pe om mai rar decât aurul pur,
și pe oameni mai rari decât aurul de Ofir.
13Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile,
iar pământul se va zgudui din temelii
din cauza furiei Domnului Oștirilor,
în ziua aprigei Lui mânii.
14Se va‑ntâmpla că, asemenea unei gazele urmărite
sau a unei turme fără păstor,
fiecare se va întoarce la poporul lui,
fiecare va fugi în țara lui.
15Oricine va fi găsit va fi străpuns
și oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.
16Copiii lor vor fi zdrobiți în bucăți înaintea ochilor lor,
casele lor vor fi jefuite,
iar soțiile lor vor fi necinstite.
17Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi,
cărora nu le va păsa de argint
și nu‑și vor găsi plăcerea în aur.
18Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri.
De rodul pântecului nu vor avea milă,
iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19Iar Babilonul, frumusețea împărățiilor,
splendoarea măreției caldeenilor,
va arăta ca Sodoma și Gomora
în vremea când le‑a distrus Dumnezeu.19 Sau: caldeenilor (babilonienilor), / va fi distrus de Dumnezeu / cum au fost Sodoma și Gomora.
20Nu va mai fi locuit niciodată,
nu va mai sălășlui nimeni în el pentru tot restul generațiilor.
Niciun arab nu‑și va întinde cortul acolo
și niciun păstor nu‑și va odihni turma în acel loc.
21Ci animalele deșertului vor sta acolo:
șacalii21 Sau: bufnițele. îi vor umple casele,
struții vor locui acolo,
iar țapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22Hienele vor urla în palatele sale,
iar șacalii – în casele lui de petrecere.
Vremea lui este aproape,
și zilele nu‑i vor fi prelungite.“
