El proceso ante Félix
1Cinco días después, el sumo sacerdote Ananías bajó a Cesarea con algunos de los líderes religiosos y un abogado llamado Tértulo, para presentar ante el gobernador las acusaciones contra Pablo. 2Cuando se hizo comparecer al acusado, Tértulo expuso su caso ante Félix:
—Excelentísimo Félix, bajo su mandato hemos disfrutado de un largo período de paz, y gracias a la previsión suya se han llevado a cabo reformas en pro de esta nación. 3En todas partes y en toda ocasión reconocemos esto con profunda gratitud. 4Pero a fin de no importunarlo más, le ruego que, con la bondad que lo caracteriza, nos escuche brevemente. 5Hemos descubierto que este hombre es una plaga que por todas partes anda provocando disturbios entre los judíos. Es jefe de la secta de los nazarenos. 6Incluso trató de profanar el Templo; por eso lo prendimos. 724:6-7 Algunos manuscritos agregan lo siguiente: prendimos y quisimos juzgarlo según nuestra Ley. 7 Pero el comandante Lisias intervino, y con mucha fuerza lo arrebató de nuestras manos 8 y mandó que sus acusadores se presentaran ante usted. 8Usted mismo, al interrogarlo, podrá cerciorarse de la verdad de todas las acusaciones contra él.
9Los judíos corroboraron la acusación al afirmar que todo esto era cierto. 10Cuando el gobernador le concedió la palabra con un gesto, Pablo respondió:
—Sé que desde hace muchos años usted ha sido juez de esta nación; así que de buena gana presento mi defensa. 11Usted puede comprobar fácilmente que no hace más de doce días que subí a Jerusalén para adorar. 12Mis acusadores no me encontraron discutiendo con nadie en el Templo ni promoviendo motines entre la gente en las sinagogas ni en ninguna otra parte de la ciudad. 13Tampoco pueden probarle a usted las cosas de que ahora me acusan. 14Sin embargo, esto sí confieso: que adoro al Dios de nuestros antepasados siguiendo este Camino que mis acusadores llaman secta, pues estoy de acuerdo con todo lo que enseña la Ley y creo lo que está escrito en los Profetas. 15Tengo en Dios la misma esperanza que estos hombres profesan, de que habrá una resurrección de los justos y de los injustos. 16En todo esto procuro conservar siempre limpia mi conciencia delante de Dios y de los hombres.
17»Después de una ausencia de varios años, volví a Jerusalén para traerle donativos a mi pueblo y presentar ofrendas. 18En esto estaba, habiéndome ya purificado, cuando me encontraron en el Templo. No me acompañaba ninguna multitud ni estaba implicado en ningún disturbio. 19Los que me vieron eran algunos judíos de la provincia de Asia, y son ellos los que deberían estar delante de usted para formular sus acusaciones, si es que tienen algo contra mí. 20De otro modo, estos que están aquí deberían declarar qué delito hallaron en mí cuando comparecí ante el Consejo, 21a no ser lo que exclamé en presencia de ellos: “Es por la resurrección de los muertos por lo que hoy estoy siendo juzgado delante de ustedes”.
22Entonces Félix, que estaba bien informado del Camino, suspendió la sesión.
—Cuando venga el comandante Lisias, decidiré su caso —dijo.
23Luego ordenó al centurión que mantuviera custodiado a Pablo, pero que le diera cierta libertad y que no impidiera que sus amigos lo atendieran.
24Algunos días después llegó Félix con su esposa Drusila, que era judía. Mandó llamar a Pablo y lo escuchó hablar acerca de la fe en Cristo Jesús. 25Al disertar Pablo sobre la justicia, el dominio propio y el juicio venidero, Félix tuvo miedo y dijo: «¡Basta por ahora! Puedes retirarte. Cuando sea oportuno te mandaré llamar otra vez». 26Félix también esperaba que Pablo le ofreciera dinero; por eso mandaba llamarlo con frecuencia y conversaba con él.
27Transcurridos dos años, Félix tuvo como sucesor a Porcio Festo, pero como Félix quería congraciarse con los judíos, dejó preso a Pablo.
Saul înaintea lui Felix
1După cinci zile, marele preot Ananias s‑a coborât împreună cu câțiva dintre bătrâni și cu un anume avocat Tertulus și au adus acuzații împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului.
2Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să‑l acuze astfel înaintea lui Felix:
– Datorită ție, noi avem parte de multă pace și prin prevederile tale s‑au făcut multe reforme pentru neamul acesta. 3Preaalesule Felix, noi mărturisim aceasta pretutindeni și în orice fel, cu toată mulțumirea. 4Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog să ne asculți puțin, în bunăvoința ta! 5Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă. El stârnește răscoale printre toți iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor 6și a încercat să profaneze chiar și Templul. Noi l‑am prins și am vrut să‑l judecăm după Legea noastră. 7Dar a venit tribunul Lisias și l‑a smuls cu mare violență din mâinile noastre, 8poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă‑l vei cerceta, vei putea afla tu însuți despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!
9Iudeii s‑au alăturat și ei acuzației, afirmând că toate acestea erau întocmai.
10Când guvernatorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns, zicând:
– Știind că de mulți ani ești judecătorul acestui neam, mă voi apăra cu încredere.10 Sau: cu voioșie. 11După cum poți afla și tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‑am suit să mă închin la Ierusalim. 12Și nu m‑au găsit certându‑mă cu cineva în Templu sau întărâtând mulțimea în sinagogi sau prin cetate. 13Așa că ei nici măcar nu‑ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14Îți mărturisesc însă că eu Îi slujesc Dumnezeului părinților noștri, potrivit Căii despre care ei spun că este o „partidă“, și cred toate lucrurile care sunt potrivit cu Legea și sunt scrise în Profeți. 15Și am aceeași speranță în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
17După mai mulți ani, am venit să fac milostenii neamului meu și să aduc daruri. 18În timp ce făceam aceasta, m‑au găsit curățit în Templu, nu cu mulțime, nici cu tulburare. 19Erau și niște iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia înșiși ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, 21afară numai de strigătul acesta pe care l‑am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: „Cu privire la învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!“
22Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i‑a amânat, zicând:
– Voi decide în privința voastră, când va veni tribunul Lisias.
23A poruncit centurionului să‑l păzească pe Pavel, dar să‑i lase o oarecare libertate și să nu interzică nimănui dintre ai lui să‑i slujească.
24După câteva zile, Felix a venit împreună cu soția lui, Drusilla24 A treia soție a lui Felix, fiica lui Irod Agrippa I (care a domnit între anii 41–44 d.Cr.). A nu se confunda cu Drusilla, prima soție a lui Felix, care era nepoata lui Antoniu și a Cleopatrei (vezi Tacitus, Istorii, 5.9.1)., care era iudeică. El a trimis după Pavel și l‑a ascultat despre credința în Cristos Isus. 25Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata care vine, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te! Când voi mai avea timp, te voi chema.“ 26În același timp, el spera că Pavel îi va da bani și de aceea trimitea adesea după el și discuta cu el.
27Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus27 Felix a fost chemat la Roma în 59/60 d.Cr. pentru a răspunde acuzațiilor care i‑au fost aduse de către iudei cu privire la modul crud și corupt in care a condus provincia. Sursele istorice nu ne oferă prea multe indicii cu privire la Festus. Flavius Josephus ni‑l prezintă ca pe un guvernator mai bun decât predecesorul său, Felix (vezi Flavius Josephus, Antichități, 20.8.9-10) și decât succesorul său, Albinus.. Dorind să câștige favoarea iudeilor, Felix l‑a lăsat pe Pavel în închisoare.
