Nueva Versión Internacional

Génesis 18:1-33

La visita del Señor

1El Señor se le apareció a Abraham junto al encinar de Mamré, cuando Abraham estaba sentado a la entrada de su carpa, a la hora más calurosa del día. 2Abraham alzó la vista, y vio a tres hombres de pie cerca de él. Al verlos, corrió desde la entrada de la carpa a saludarlos. Inclinándose hasta el suelo, 3dijo:

—Mi señor, si este servidor suyo cuenta con su favor, le ruego que no me pase de largo. 4Haré que les traigan un poco de agua para que ustedes se laven los pies, y luego podrán descansar bajo el árbol. 5Ya que han pasado por donde está su servidor, déjenme traerles algo de comer para que se sientan mejor antes de seguir su camino.

—¡Está bien —respondieron ellos—, hazlo así!

6Abraham fue rápidamente a la carpa donde estaba Sara, y le dijo:

—¡Date prisa! Toma unos veinte kilos18:6 unos veinte kilos. Lit. tres seah. de harina fina, amásalos y haz unos panes.

7Después Abraham fue corriendo adonde estaba el ganado, eligió un ternero bueno y tierno, y se lo dio a su sirviente, quien a toda prisa se puso a prepararlo. 8Luego les sirvió requesón y leche con el ternero que estaba preparado. Mientras comían, Abraham se quedó de pie junto a ellos, debajo del árbol. 9Entonces ellos le preguntaron:

—¿Dónde está Sara, tu esposa?

—Allí en la carpa —les respondió.

10—Dentro de un año volveré a verte —dijo uno de ellos—, y para entonces tu esposa Sara tendrá un hijo.

Sara estaba escuchando a la entrada de la carpa, a espaldas del que hablaba. 11Abraham y Sara eran ya bastante ancianos, y Sara ya había dejado de menstruar. 12Por eso, Sara se rió y pensó: «¿Acaso voy a tener este placer, ahora que ya estoy consumida y mi esposo es tan viejo?» 13Pero el Señor le dijo a Abraham:

—¿Por qué se ríe Sara? ¿No cree que podrá tener un hijo en su vejez? 14¿Acaso hay algo imposible para el Señor? El año que viene volveré a visitarte en esta fecha, y para entonces Sara habrá tenido un hijo.

15Sara, por su parte, tuvo miedo y mintió al decirle:

—Yo no me estaba riendo.

Pero el Señor le replicó:

—Sí te reíste.

Abraham intercede en favor de Sodoma

16Luego aquellos visitantes se levantaron y partieron de allí en dirección a Sodoma. Abraham los acompañó para despedirlos. 17Pero el Señor estaba pensando: «¿Le ocultaré a Abraham lo que estoy por hacer? 18Es un hecho que Abraham se convertirá en una nación grande y poderosa, y en él serán bendecidas todas las naciones de la tierra. 19Yo lo he elegido para que instruya a sus hijos y a su familia, a fin de que se mantengan en el camino del Señor y pongan en práctica lo que es justo y recto. Así el Señor cumplirá lo que le ha prometido».

20Entonces el Señor le dijo a Abraham:

—El clamor contra Sodoma y Gomorra resulta ya insoportable, y su pecado es gravísimo. 21Por eso bajaré, a ver si realmente sus acciones son tan malas como el clamor contra ellas me lo indica; y, si no, he de saberlo.

22Dos de los visitantes partieron de allí y se encaminaron a Sodoma, pero Abraham se quedó de pie frente al Señor. 23Entonces se acercó al Señor y le dijo:

—¿De veras vas a exterminar al justo junto con el malvado? 24Quizá haya cincuenta justos en la ciudad. ¿Exterminarás a todos, y no perdonarás a ese lugar por amor a los cincuenta justos que allí hay? 25¡Lejos de ti el hacer tal cosa! ¿Matar al justo junto con el malvado, y que ambos sean tratados de la misma manera? ¡Jamás hagas tal cosa! Tú, que eres el Juez de toda la tierra, ¿no harás justicia?

26El Señor le respondió:

—Si encuentro cincuenta justos en Sodoma, por ellos perdonaré a toda la ciudad.

27Abraham le dijo:

—Reconozco que he sido muy atrevido al dirigirme a mi Señor, yo, que apenas soy polvo y ceniza. 28Pero tal vez falten cinco justos para completar los cincuenta. ¿Destruirás a toda la ciudad si faltan esos cinco?

—Si encuentro cuarenta y cinco justos no la destruiré —contestó el Señor.

29Pero Abraham insistió:

—Tal vez se encuentren solo cuarenta.

—Por esos cuarenta justos, no destruiré la ciudad —respondió el Señor.

30Abraham volvió a insistir:

—No se enoje mi Señor, pero permítame seguir hablando. Tal vez se encuentren solo treinta.

—No lo haré si encuentro allí a esos treinta —contestó el Señor.

31Abraham siguió insistiendo:

—Sé que he sido muy atrevido en hablarle así a mi Señor, pero tal vez se encuentren solo veinte.

—Por esos veinte no la destruiré.

32Abraham volvió a decir:

—No se enoje mi Señor, pero permítame hablar una vez más. Tal vez se encuentren solo diez…

—Aun por esos diez no la destruiré —respondió el Señor por última vez.

33Cuando el Señor terminó de hablar con Abraham, se fue de allí, y Abraham regresó a su carpa.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 18:1-33

Cei trei vizitatori

1Domnul i S‑a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în arșița zilei. 2Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că trei bărbați stăteau în apropierea sa. Când i‑a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să‑i întâmpine și s‑a plecat până la pământ.

3El a zis:

– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta3 Lit.: în ochii Tăi (și în 19:19)., Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. 4Îngăduie să se aducă puțină apă ca să vă puteți spăla picioarele și să vă odihniți sub copac. 5Iar eu voi aduce o bucată de pâine, ca să vă înviorați inimile, după care puteți merge mai departe, căci de aceea ați trecut pe la robul vostru.

Ei i‑au răspuns:

– Da; fă cum ai spus.

6Avraam s‑a dus repede în cort la Sara și i‑a zis: „Ia repede trei măsuri6 Peste 20 l – un sac (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât și pentru solide). de făină aleasă, frământă niște aluat și fă turte.“ 7Apoi Avraam a alergat la turmă, a luat un vițel a cărui carne era fragedă și bună, i l‑a dat unui slujitor, iar acesta s‑a grăbit să‑l pregătească. 8Apoi a luat niște iaurt, niște lapte, precum și vițelul pe care îl pregătise și le‑a pus înaintea lor. În timp ce aceștia mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac.

9Ei l‑au întrebat:

– Unde este Sara, soția ta?

El a răspuns:

– Iat‑o în cort.

10Domnul a zis:

– Cam pe vremea aceasta Mă voi întoarce cu siguranță la tine și iată că Sara, soția ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele lui. 11Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, iar Sarei nu‑i mai venea rânduiala femeilor. 12Sara a râs în sinea ei, zicând: „După ce am îmbătrânit, să mai am dorință12 Cu referire la plăcerea/bucuria de a avea un copil la bătrânețe.? Domnul meu este, de asemenea, bătrân.“

13Domnul i‑a zis lui Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Voi avea eu într-adevăr un copil tocmai acum când sunt bătrână?“ 14Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La timpul potrivit Mă voi întoarce la tine, cam pe vremea aceasta, iar Sara va avea un fiu.

15Dar Sara a negat, zicând:

– Nu am râs!

Căci se temea.

Însă El a zis:

– Ba da! Ai râs!

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma

16Când s‑au ridicat de acolo, bărbații s‑au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să‑i conducă. 17Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18de vreme ce el va deveni cu adevărat un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19Căci l‑am ales19 Lit.: l‑am cunoscut pentru a le porunci copiilor săi și familiei sale după el să țină calea Domnului, împlinind dreptatea și judecata, pentru ca Domnul să‑i dea lui Avraam ceea ce i‑a promis.“ 20Atunci Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei este într-adevăr mare, iar păcatul lor este într-adevăr foarte grav! 21Voi coborî să văd dacă au făcut întru totul după strigătul care a ajuns la Mine; iar dacă nu, voi ști.“

22Acei bărbați s‑au întors de acolo și au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a continuat să stea în picioare înaintea Domnului.

23Avraam s‑a apropiat și a zis:

– Îl vei spulbera Tu oare și pe cel drept împreună cu cel rău? 24Poate că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni drepți. Vei spulbera Tu oare acel loc și nu‑l vei ierta chiar dacă sunt cincizeci de oameni drepți în mijlocul cetății? 25Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să‑l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă precum celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?

26Domnul a răspuns:

– Dacă voi găsi în mijlocul cetății Sodoma cincizeci de oameni drepți, voi ierta tot locul acela datorită lor.

27Avraam a răspuns și a zis:

– Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului, eu care nu sunt decât praf și cenușă. 28Dacă din cei cincizeci de oameni drepți vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

El a răspuns:

– Dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci, n‑o voi distruge.

29Avraam I‑a vorbit din nou și a zis:

– Poate vor fi găsiți acolo numai patruzeci.

El a răspuns:

– Datorită celor patruzeci, n‑o voi distruge.

30Avraam a zis:

– Să nu Se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăși. Poate vor fi găsiți doar treizeci.

Domnul a răspuns:

– Dacă voi găsi acolo treizeci, n‑o voi distruge.

31Avraam a zis:

– Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului. Poate vor fi găsiți acolo doar douăzeci.

Domnul a răspuns:

– Datorită celor douăzeci, n‑o voi distruge.

32Avraam a zis:

– Să nu Se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată. Poate vor fi găsiți doar zece.

El a răspuns:

– Datorită celor zece, n‑o voi distruge.

33După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s‑a întors acasă.