Acuerdo entre Mardoqueo y Ester
1Cuando Mardoqueo se enteró de todo lo que se había hecho, se rasgó las vestiduras, se vistió de luto, se cubrió de ceniza y salió por la ciudad dando gritos de amargura. 2Pero, como a nadie se le permitía entrar a palacio vestido de luto, solo pudo llegar hasta la puerta del rey. 3En cada provincia adonde llegaban el edicto y la orden del rey, había gran duelo entre los judíos, con ayuno, llanto y lamentos. Muchos de ellos, vestidos de luto, se tendían sobre la ceniza.
4Cuando las criadas y los eunucos de la reina Ester llegaron y le contaron lo que pasaba, ella se angustió mucho y envió ropa a Mardoqueo para que se la pusiera en lugar de la ropa de luto; pero él no la aceptó. 5Entonces Ester mandó llamar a Hatac, uno de los eunucos del rey puesto al servicio de ella, y le ordenó que averiguara qué preocupaba a Mardoqueo y por qué actuaba de esa manera.
6Así que Hatac salió a ver a Mardoqueo, que estaba en la plaza de la ciudad, frente a la puerta del rey. 7Mardoqueo contó todo lo que le había sucedido, mencionando incluso la cantidad exacta de dinero que Amán había prometido pagar al tesoro real por la aniquilación de los judíos. 8También le dio una copia del texto del edicto promulgado en Susa que ordenaba el exterminio, para que se lo mostrara a Ester, se lo explicara y le ordenara que se presentara ante el rey para implorar clemencia e interceder en favor de su pueblo.
9Hatac regresó e informó a Ester lo que Mardoqueo había dicho. 10Entonces ella ordenó a Hatac que dijera a Mardoqueo: 11«Todos los servidores del rey y el pueblo de las provincias del reino saben que para cualquier hombre o mujer que, sin ser invitado por el rey, se acerque a él en el patio interior, hay una sola ley: la pena de muerte. La única excepción es que el rey, extendiendo su cetro de oro, le perdone la vida. En cuanto a mí, hace ya treinta días que el rey no me ha pedido presentarme ante él».
12Cuando Mardoqueo se enteró de lo que había dicho Ester, 13mandó a decirle: «No te imagines que por estar en la casa del rey serás la única que escape con vida de entre todos los judíos. 14Si ahora te quedas absolutamente callada, de otra parte vendrán el alivio y la liberación para los judíos, pero tú y la familia de tu padre perecerán. ¡Quién sabe si precisamente has llegado al trono para un momento como este!».
15Ester envió a Mardoqueo esta respuesta: 16«Ve y reúne a todos los judíos que están en Susa, para que ayunen por mí. Durante tres días no coman ni beban ni de día ni de noche. Yo, por mi parte, ayunaré con mis doncellas al igual que ustedes. Cuando cumpla con esto, me presentaré ante el rey, por más que vaya en contra de la ley. ¡Y, si perezco, que perezca!».
17Entonces Mardoqueo fue y cumplió con todas las instrucciones de Ester.
Jalea și răspunsul evreilor
1Când Mardoheu a aflat tot ce s‑a întâmplat, și‑a sfâșiat hainele, s‑a îmbrăcat în sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și s‑a jelit cu strigăte mari și amare. 2El s‑a dus până în fața porții împăratului, deși nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului în haine de sac. 3În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau în sac și cenușă.
4Când servitoarele și eunucii Esterei au venit la ea și au înștiințat‑o, împărăteasa s‑a tulburat foarte tare. Ea i‑a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace și să‑și dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. 5Estera l‑a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, și i‑a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta și care este motivul. 6Hatac a ieșit la Mardoheu în piața cetății, care se afla în fața porții împăratului. 7Mardoheu i‑a vorbit despre tot ce i s‑a întâmplat și i‑a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s‑o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8I‑a mai dat și o copie a decretului scris, așa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i‑l arate Esterei, s‑o înștiințeze și să‑i poruncească să meargă la împărat, să caute bunăvoința lui și să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9Hatac a venit și i‑a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10Estera i‑a zis lui Hatac să‑i poruncească lui Mardoheu astfel: 11„Toți slujitorii împăratului și fiecare popor din provinciile împăratului știu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morții prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, este lăsat în viață. Nici eu n‑am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“ 12Când l‑au înștiințat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13Mardoheu i‑a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu‑ți imaginezi că, fiind în palat, doar tu vei scăpa dintre toți iudeii! 14Căci dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și izbăvirea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“ 15Estera i‑a răspuns lui Mardoheu: 16„Du‑te, strânge‑i pe toți iudeii care se găsesc în Susa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Și eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deși este împotriva legii, și, dacă va fi să pier, voi pieri!“ 17Mardoheu a plecat și a făcut așa cum îi poruncise Estera.
