1¿Quién es como el sabio?
¿Quién conoce las respuestas?
La sabiduría del hombre hace que resplandezca su rostro
y se ablanden sus facciones.
La obediencia al rey
2Yo digo: Obedece al rey, porque lo has jurado ante Dios. 3No te apresures a salir de su presencia. No defiendas una mala causa, porque lo que él quiere hacer, lo hace. 4Puesto que la palabra del rey tiene autoridad, ¿quién puede pedirle cuentas?
5El que acata sus órdenes no sufrirá daño alguno.
El corazón sabio sabe cuándo y cómo acatarlas.
6Para todo lo que se hace hay un cuándo y un cómo,
aunque el ser humano tiene en contra un gran problema:
7que ninguno conoce el futuro
ni hay quien se lo pueda decir.
8Nadie tiene poder sobre el viento para retenerlo;8:8 O sobre el aliento de vida para retenerlo.
ni hay quien tenga poder sobre el día de su muerte.
No hay licencias durante la batalla,
ni la maldad deja libre al malvado.
Sinrazones de la vida
9Todo esto vi al dedicarme de lleno a conocer todo lo que se hace bajo el sol: hay veces que el ser humano domina a otros para su propio mal. 10Vi también a los malvados ser sepultados —los que solían ir y venir del lugar santo—; a ellos se les echó al olvido en la ciudad donde así se condujeron.8:10 a ellos … se condujeron. Frase de difícil traducción. ¡Y también esto es vanidad!
11Cuando no se ejecuta rápidamente la sentencia de un delito, el corazón del pueblo se llena de razones para hacer lo malo. 12El pecador puede hacer lo malo cien veces y vivir muchos años; pero sé también que le irá mejor a quien teme a Dios y le guarda reverencia. 13En cambio, a los malvados no les irá bien ni vivirán mucho tiempo. Serán como una sombra, porque no temen a Dios.
14En la tierra suceden cosas que son vanidad, pues hay hombres justos a quienes les va como si fueran malvados y hay malvados a quienes les va como si fueran justos. ¡Y yo digo que también esto es vanidad!
15Por tanto, celebro la alegría, pues no hay para el ser humano nada mejor bajo el sol que comer, beber y alegrarse. Solo eso le queda de tanto afanarse en esta vida que Dios le ha dado bajo el sol.
16Al dedicarme al conocimiento de la sabiduría y a la observación de todo cuanto se hace en la tierra, sin poder conciliar el sueño ni de día ni de noche, 17pude ver todo lo hecho por Dios. ¡El hombre no puede comprender todo lo que se hace bajo el sol! Por más que se esfuerce por hallarle sentido, no lo encontrará; aun cuando el sabio diga conocerlo, no lo puede comprender.
Limitele cunoștinței
1Cine este ca înțeleptul?
Cine cunoaște interpretarea lucrurilor?
Înțelepciunea dă strălucire feței omului
și‑i schimbă asprimea feței.
Supune‑te regelui
2Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu căuta să susții un lucru rău, căci el face tot ce‑i place! 4De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“
5Pe cel ce‑i păzește porunca, nu‑l va atinge niciun rău,
iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,
6căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată,
deși nenorocirea omului este mare peste el.
7Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla,
căci cine îi va spune cum va fi?
8Niciun om nu are stăpânire asupra vântului, ca să‑l oprească8 Sau: duhul, ca să‑l păstreze.,
și nimeni nu are putere asupra zilei morții.
Nimeni nu este scutit de la război,
și răutatea nu‑și poate scăpa stăpânii.
Cei răi și cei drepți
9Am văzut toate acestea și mi‑am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și‑i poate face rău.9 Sau: unui alt om, spre propria lui nenorocire. 10Apoi i‑am văzut pe cei răi îngropați – ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!10 Sensul versetului este nesigur.
11Când sentința împotriva faptei rele nu se împlinește repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău. 12Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13Totuși, cel rău nu este fericit și nu‑și va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
14Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi‑am zis că și aceasta este o deșertăciune. 15Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure, iar bucuria îl va însoți în osteneala sa în toate zilele vieții sale, pe care le‑a primit de la Dumnezeu sub soare.
16Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca care se face pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea. 17Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu; într-adevăr, omul nu poate să cuprindă lucrarea care este înfăptuită sub soare. Oricât se străduiește omul să caute, tot nu va găsi; și chiar dacă înțeleptul spune că a ajuns să cunoască, el tot nu poate să găsească.
