La hora final
1»”Entonces se levantará Miguel, el gran príncipe protector de tu pueblo. Habrá un período de angustia, como no lo ha habido jamás desde que las naciones existen. Pero tu pueblo será liberado; todos los que están inscritos en el libro. 2Del polvo de la tierra se levantarán las multitudes de los que duermen, algunos de ellos para vida eterna; pero otros para quedar en la vergüenza y el desprecio eternos. 3Los sabios resplandecerán con el brillo del cielo; los que guían a muchos en el camino de la justicia brillarán como las estrellas por toda la eternidad. 4Pero tú, Daniel, guarda en secreto las palabras y sella el libro hasta el tiempo del fin, pues muchos andarán de un lado a otro tratando de aumentar su conocimiento”.
5»Yo, Daniel, vi ante mí a dos hombres. Uno de ellos estaba a una orilla del río; el otro, en la orilla opuesta. 6Uno de ellos dijo al hombre vestido de tela de lino, que estaba sobre las aguas del río: “¿Cuánto falta para que se cumplan estas cosas asombrosas?”.
7»Y oí al hombre vestido de tela de lino, que estaba sobre las aguas del río, el cual levantó las manos al cielo y juró por el que vive para siempre: “Faltan un tiempo, tiempos y medio tiempo.12:7 Es decir, tres años y medio. Todo esto se cumplirá, cuando termine la destrucción del pueblo santo”.
8»Aunque escuché lo que dijo ese hombre, no pude entenderlo, así que pregunté: “Señor, ¿en qué va a parar todo esto?”. 9Y él me respondió: “Sigue adelante, Daniel, que estas palabras se mantendrán secretas y selladas hasta el tiempo del fin. 10Muchos serán purificados y perfeccionados, y quedarán limpios, pero los malvados seguirán en su maldad. Ninguno de ellos entenderá nada, pero los sabios lo entenderán todo. 11A partir del momento en que se suspenda el sacrificio diario y se establezca la abominación que causa destrucción, transcurrirán mil doscientos noventa días. 12¡Dichoso el que espere a que hayan transcurrido mil trescientos treinta y cinco días! 13Pero tú, persevera hasta el fin y descansa, que al final de los tiempos te levantarás para recibir tu recompensa”».
Vremea sfârșitului
1În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău. Va fi o vreme de necaz, cum n‑a fost de la începutul neamurilor și până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va fi izbăvit, și anume oricine va fi găsit scris în Carte. 2Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și veșnică repulsie. 3Înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii3 Cu referire la cer, firmament; vezi Gen. 1:6., iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor. 4Tu însă, Daniel, tăinuiește aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.
5Apoi eu, Daniel, m‑am uitat și iată că alți doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului și altul de cealaltă parte a râului.
6Unul din ei l‑a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in,5-6 Vezi 10:4-5. care era deasupra apelor râului:
– Cât va mai fi până la împlinirea6 Sau: sfârșitul. acestor lucruri uimitoare?
7Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l‑am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel:
– Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme!7 Vezi nota de la 4:16; expresia ebraică este similară cu cea aramaică. Când se va sfârși zdrobirea puterii7 Sau: persecuția. poporului sfânt, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.
8Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat:
– Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?
9El mi‑a răspuns:
– Du‑te, Daniel, căci cuvintele acestea sunt tăinuite și pecetluite până la vremea sfârșitului. 10Mulți se vor curăți, se vor albi și vor fi încercați, însă cei răi vor continua să fie răi; niciunul dintre cei răi nu va înțelege, însă cei înțelepți vor înțelege.
11De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată și de la așezarea urâciunii pustiirii11 Vezi nota de la 9:27. vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.
13Cât despre tine, du‑te, până când va veni sfârșitul. Te vei odihni și, în zilele de pe urmă, te vei scula pentru a‑ți primi partea de moștenire.“
