Nueva Versión Internacional

2 Crónicas 5

1Una vez terminada toda la obra que había mandado hacer para el templo del Señor, Salomón hizo traer el oro, la plata y todos los utensilios que su padre David había consagrado, y los depositó en el tesoro del templo de Dios.

El arca del pacto

Entonces Salomón mandó que los ancianos de Israel, y todos los jefes de las tribus y los patriarcas de las familias israelitas, se congregaran en Jerusalén para trasladar el arca del pacto del Señor desde Sión, la Ciudad de David. Así que durante la fiesta del mes séptimo todos los israelitas se congregaron ante el rey. Cuando llegaron todos los ancianos de Israel, los levitas alzaron el arca. Los sacerdotes y los levitas la trasladaron junto con la Tienda de reunión y con todos los utensilios sagrados que había en ella.

El rey Salomón y toda la asamblea de Israel reunida delante del arca sacrificaron ovejas y bueyes en tal cantidad que fue imposible llevar la cuenta. Luego los sacerdotes llevaron el arca del pacto del Señor a su lugar en el santuario interior del templo, que es el Lugar Santísimo, y la pusieron bajo las alas de los querubines. Con sus alas extendidas sobre ese lugar, los querubines cubrían el arca y sus travesaños. Los travesaños eran tan largos que sus extremos se podían ver desde el arca delante del Lugar Santísimo, aunque no desde afuera; y ahí han permanecido hasta hoy. 10 En el arca solo estaban las dos tablas que Moisés había colocado en ella en Horeb, donde el Señor hizo un pacto con los israelitas después de que ellos salieron de Egipto.

11 Los sacerdotes se retiraron del Lugar Santo. Todos los sacerdotes allí presentes, sin distinción de clases, se habían santificado. 12 Todos los levitas cantores —es decir, Asaf, Hemán, Jedutún, sus hijos y sus parientes— estaban de pie en el lado este del altar, vestidos de lino fino y con címbalos, arpas y liras. Junto a ellos estaban ciento veinte sacerdotes que tocaban la trompeta.

13 Los trompetistas y los cantores alababan y daban gracias al Señor al son de trompetas, címbalos y otros instrumentos musicales. Y, cuando tocaron y cantaron al unísono: «El Señor es bueno; su gran amor perdura para siempre», una nube cubrió el templo del Señor. 14 Por causa de la nube, los sacerdotes no pudieron celebrar el culto, pues la gloria del Señor había llenado el templo.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Cronici 5

1După ce a fost terminată toată lucrarea pe care Solomon a făcut-o pentru Casa Domnului, Solomon a adus lucrurile pe care tatăl său, David, le închinase Domnului – argintul, aurul şi toate vasele – şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.

Chivotul este aşezat în Casa Domnului

Atunci Solomon a convocat la Ierusalim sfatul bătrânilor lui Israel[a], toate căpeteniile seminţiilor şi conducătorii clanurilor israelite, ca să mute Chivotul Legământului cu Domnul din Cetatea lui David, adică din Sion. Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la rege cu prilejul sărbătorii[b] din luna a şaptea. După ce au venit toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, leviţii au ridicat Chivotul. Ei au mutat Chivotul, Cortul Întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort. Preoţii şi leviţii le-au mutat. Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel, care se adunase înaintea lui, au stat înaintea Chivotului şi au jertfit atât de multe oi şi vite, încât n-au putut fi numărate sau socotite. Preoţii au adus Chivotul Legământului cu Domnul la locul lui, în sanctuarul interior al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel încât heruvimii acopereau atât Chivotul, cât şi drugii acestuia. Drugilor li se dăduse o asemenea lungime, încât să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în faţa sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei sunt acolo şi astăzi. 10 În Chivot nu se mai aflau decât cele două table puse de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu israeliţii, după ce aceştia au ieşit din Egipt.

11 Apoi preoţii au ieşit din Locul Sfânt (căci toţi preoţii prezenţi se sfinţiseră, fără să se mai ţină seama de rândul cetei fiecăruia). 12 Toţi leviţii cântăreţi – şi anume Asaf, Heman şi Iedutun, împreună cu fiii şi rudele lor – îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsărit de altar cu chimvale, harfe[c] şi lire în mâini, împreună cu cei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe. 13 Cei ce sunau din trâmbiţe s-au unit cu cei ce cântau, ca să-L laude şi să-I mulţumească Domnului. Când ei şi-au înălţat glasurile acompaniaţi de trâmbiţe, de chimvale şi de celelalte instrumente de cântat, lăudând pe Domnul prin cuvintele „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie[d]“, un nor a umplut Casa, Casa Domnului. 14 Preoţii nu au mai putut rămâne să slujească din cauza norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.

Notas al pie

  1. 2 Cronici 5:2 Lit.: bătrânii lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit. bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte
  2. 2 Cronici 5:3 Sărbătoarea Corturilor (vezi 2 Cron. 7:8-10 şi Lev. 23:34-44)
  3. 2 Cronici 5:12 Ebr.: nevel, instrument cu coarde asemănător lirei, având 12 coarde şi un ton grav
  4. 2 Cronici 5:13 Sau: Dragostea Lui este veşnică!