Guerreros que se unieron a David
1Estos fueron los guerreros que se unieron a David en Siclag cuando este se encontraba desterrado por causa de Saúl, hijo de Quis. Ellos lo ayudaron en tiempos de guerra. 2Eran arqueros que podían lanzar piedras y disparar flechas con ambas manos. De los benjamitas parientes de Saúl:
3el jefe Ajiezer y Joás, que eran hijos de Semá de Guibeá;
Jeziel y Pélet hijos de Azmávet;
Beracá y Jehú, oriundos de Anatot; 4Ismaías, el gabaonita, que era uno de los treinta guerreros y jefe de ellos;
Jeremías, Jahaziel, Johanán, Jozabad de Guederá, 5Eluzay, Jerimot, Bealías, Semarías, Sefatías, el harufita;
6los coreítas Elcaná, Isías, Azarel, Joezer y Yasobeán,
7Joelá y Zebadías, hijos de Jeroán, oriundos de Guedor.
8También algunos de los gaditas se unieron a David cuando se encontraba en la fortaleza del desierto. Eran guerreros valientes, preparados para la guerra, hábiles en el manejo del escudo y de la lanza, feroces como leones y veloces como gacelas monteses.
9Se llamaban: Ezer, el primero;
Abdías, el segundo; Eliab, el tercero;
10Mismaná, el cuarto; Jeremías, el quinto;
11Atay, el sexto; Eliel, el séptimo;
12Johanán, el octavo; Elzabad, el noveno;
13Jeremías, el décimo, y Macbanay, el undécimo.
14Estos gaditas eran jefes del ejército; el menor de ellos valía por cien, y el mayor, por mil. 15Fueron ellos quienes atravesaron el Jordán en el mes primero, cuando el río se desbordó por sus dos riberas, e hicieron huir a los habitantes de los valles hacia el este y el oeste.
16También algunos guerreros de las tribus de Benjamín y de Judá se unieron a David en la fortaleza. 17David salió a su encuentro y les dijo:
—Si vienen en son de paz y para ayudarme, los aceptaré; pero si vienen para entregarme a mis enemigos, ¡que el Dios de nuestros antepasados lo vea y lo castigue, pues yo no soy ningún criminal!
18Y el Espíritu vino sobre Amasay, jefe de los treinta, y este exclamó:
«¡Somos tuyos, David!
¡Estamos contigo, hijo de Isaí!
¡Tres veces deseamos la paz
a ti y a quien te brinde su ayuda!
¡Y quien te ayuda es tu Dios!».
David los recibió y los puso entre los jefes de la tropa.
19También algunos guerreros de Manasés se unieron a David cuando este iba con los filisteos a luchar contra Saúl. Pero David y sus guerreros no les ayudaron, porque los jefes de los filisteos se reunieron y decidieron despedirlo, pues dijeron: «David se pondrá de parte de su señor Saúl y eso nos costará la cabeza». 20Estos fueron los manasesitas que se unieron a David cuando este fue a Siclag: Adná, Jozabad, Jediael, Micael, Jozabad, Eliú y Ziletay, jefes manasesitas de escuadrones de mil hombres. 21Ayudaban a David a combatir a las bandas de invasores, pues cada uno de ellos era un guerrero valiente y comandante del ejército. 22Y cada día se le unían más soldados a David, hasta que llegó a tener un ejército grande, como un ejército de Dios.
Los que se unieron a David en Hebrón
23Este es el número de los guerreros diestros para la guerra que se presentaron ante David en Hebrón, para entregarle el reino de Saúl, conforme a la palabra del Señor:
24De Judá: seis mil ochocientos hombres armados de lanza y escudo, diestros para la guerra.
25De Simeón: siete mil cien guerreros valientes.
26Cuatro mil seiscientos de Leví 27y tres mil setecientos aaronitas, con Joyadá, su oficial a cargo; 28además, Sadoc, joven guerrero muy valiente, con veintidós oficiales de su familia patriarcal.
29De Benjamín, parientes de Saúl: tres mil hombres. La mayor parte de ellos había permanecido fiel a la familia de Saúl.
30De Efraín: veinte mil ochocientos hombres valientes, famosos en sus propias familias patriarcales.
31De la media tribu de Manasés: dieciocho mil hombres que fueron nombrados para ir a proclamar rey a David.
32De Isacar: doscientos jefes y todos sus parientes bajo sus órdenes. Eran hombres expertos en el conocimiento de los tiempos y sabían lo que Israel tenía que hacer.
33De Zabulón: cincuenta mil hombres listos para tomar las armas, preparados para usar cualquier clase de armamento y dispuestos a luchar sin cuartel en favor de David.
34De Neftalí: mil oficiales con treinta y siete mil hombres armados de escudos y lanzas.
35De Dan: veintiocho mil seiscientos guerreros listos para el combate.
36De Aser: cuarenta mil hombres listos para el combate.
37De las tribus al otro lado del Jordán, es decir, de Rubén, Gad y de la media tribu de Manasés: ciento veinte mil hombres equipados con todo tipo de armamento.
38Todos estos guerreros, preparados para el combate, fueron a Hebrón decididos a proclamar a David como rey de todo Israel.
También los demás israelitas proclamaron de manera unánime a David como rey. 39Todos se quedaron allí tres días, comiendo y bebiendo con David, ya que sus hermanos les dotaron de lo necesario. 40Además, los que vivían cerca, y hasta los de Isacar, Zabulón y Neftalí, traían burros, camellos, mulas y bueyes cargados con harina, tortas de higos, pasas, vino y aceite. También les llevaron toros y ovejas en abundancia, porque Israel rebosaba de alegría.
Susținătorii lui David în exil
1Iată‑i pe cei care s‑au dus la David în Țiklag, în timp ce acesta se ținea departe de fața lui Saul, fiul lui Chiș (Ei au fost dintre vitejii care l‑au ajutat în război. 2Aceștia mânuiau arcul și puteau să arunce pietre sau să tragă săgeți cu arcul atât cu mâna dreaptă, cât și cu mâna stângă. Erau din Beniamin, dintre frații lui Saul.):
3Căpetenia Ahiezer și Ioaș – fii ai lui Șemaa din Ghiva; Ieziel și Pelet – fiii lui Azmavet; Beraca și Iehu din Anatot; 4Ișmaia din Ghivon, viteaz între cei treizeci și conducător peste treizeci; Ieremia, Iahaziel, Iohanan și Iozabad din Ghedera; 5harufiții – Eluzai, Ierimot, Bealia, Șemaria și Șefatia; 6korahiții – Elkana, Ișia, Azarel, Ioezer, Iașobeam; 7Ioela și Zebadia, fii ai lui Ieroham din Ghedor.
8Dintre gadiți, s‑au alăturat lui David în fortăreața8, 16 Vezi nota de la 11:16. din pustie războinici viteji, luptători aleși, care mânuiau scutul și lancea, erau neînfricați ca leii și iuți precum gazelele pe munți.
9Ezer era căpetenia,
Obadia – al doilea, Eliab – al treilea,
10Mișmana – al patrulea, Ieremia – al cincilea,
11Atai – al șaselea, Eliel – al șaptelea,
12Iohanan – al optulea, Elzabad – al nouălea,
13Ieremia – al zecelea, Macbanai – al unsprezecelea.
14Acestea au fost căpeteniile oștirii dintre fiii lui Gad: cel mai neînsemnat valora cât o sută de oameni, cel mai renumit – cât o mie. 15Aceștia sunt cei ce au trecut Iordanul în prima lună a anului, atunci când acesta se revarsă peste maluri și i‑au izgonit pe toți cei din vale, înspre răsărit și înspre apus.
16Au venit la David la fortăreață și dintre fiii lui Beniamin și ai lui Iuda.
17David a ieșit înaintea lor, a răspuns și le‑a zis:
– Dacă veniți la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutați, atunci inima mea se va uni cu voi, dar dacă vreți să mă trădați vrăjmașilor mei, deși nu sunt vinovat de nicio nelegiuire, Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece!
18Atunci Amasai, căpetenia celor treizeci, a fost îmbrăcat cu Duhul și a zis:
– Suntem de partea ta, David!
Suntem cu tine, fiu al lui Ișai!
Pace! Pace ție și pace celor ce te ajută!
Căci Însuși Dumnezeul tău te‑a ajutat!
David i‑a primit și i‑a pus căpetenii peste ceată.
19Și niște oameni din Manase i s‑au alăturat lui David, atunci când el i‑a însoțit pe filisteni la luptă împotriva lui Saul. Ei19 Sau: David și oamenii lui. însă nu le‑au fost de ajutor filistenilor, fiindcă domnitorii acestora au hotărât să‑l trimită înapoi pe David, zicând: „Vom plăti cu capetele noastre dacă va trece de partea lui Saul, stăpânul lui!“ 20Când David a plecat spre Țiklag, cei din Manase care au trecut de partea lui au fost Adnah, Iozabad, Iediael, Mihail, Iozabad, Elihu și Țiletai, toți fiind căpetenii ale miilor care erau în Manase. 21Ei l‑au ajutat împotriva cetei de jefuitori, căci toți erau războinici viteji și au ajuns conducători în oștire. 22În fiecare zi veneau la David oameni ca să‑l ajute, până când tabăra lui a ajuns ca tabăra lui Dumnezeu.
23Iată numărul căpeteniilor înarmate pentru război, care au venit la David, în Hebron, ca să întoarcă spre el regatul lui Saul, după Cuvântul Domnului:
24dintre fiii lui Iuda, care purtau scut și lance, au fost șase mii opt sute de oameni înarmați pentru război;
25dintre fiii lui Simeon, războinici viteji, au fost șapte mii o sută;
26dintre fiii lui Levi, au fost patru mii șase sute; 27Iehoiada, conducătorul clanului lui Aaron, împreună cu trei mii șapte sute de oameni; 28Țadok, un tânăr războinic și viteaz, împreună cu douăzeci și două de căpetenii din familia tatălui său;
29dintre fiii lui Beniamin, frații lui Saul, au fost trei mii (până atunci majoritatea dintre ei rămăseseră loiali Casei lui Saul);
30dintre fiii lui Efraim, au fost douăzeci de mii opt sute de războinici viteji, bărbați cu renume în familiile părinților lor;
31din jumătatea seminției lui Manase, au fost optsprezece mii, desemnați pe nume ca să vină să‑l facă rege pe David;
32dintre fiii lui Isahar, cei care au înțeles vremurile, astfel încât Israel să știe ce trebuie să facă, au fost două sute de căpetenii, precum și toți frații acestora aflați sub comanda lor;
33din Zabulon, cei în stare să iasă cu oștirea, instruiți pentru război, înarmați cu toate armele de război, au fost cincizeci de mii, gata să‑l sprijine pe David cu o inimă hotărâtă;
34din Neftali, au fost o mie de căpetenii și, împreună cu acestea, treizeci și șapte de mii de oameni înarmați cu scut și suliță;
35dintre daniți, instruiți pentru război, au fost douăzeci și opt de mii șase sute;
36din Așer, cei în stare să iasă cu oștirea, instruiți pentru război, au fost patruzeci de mii;
37dintre cei care erau dincolo de Iordan, adică dintre rubeniți, dintre gadiți și din jumătatea seminției lui Manase, înarmați pentru luptă cu tot felul de arme de război, au fost o sută douăzeci de mii.
38Toți acești războinici care ajutau linia de luptă, au venit la Hebron cu toată inima ca să‑l facă pe David rege peste tot Israelul. De asemenea, toți ceilalți din Israel s‑au unit cu ei ca să‑l facă pe David rege. 39Au stat acolo, împreună cu David, timp de trei zile, mâncând și bând, căci frații lor le pregătiseră masa. 40Chiar și vecinii lor, până în ținutul lui Isahar, al lui Zabulon și al lui Neftali, au adus mâncare încărcată pe măgari, pe cămile, pe catâri și pe vite – provizii de făină, turte de smochine și de stafide, ulei și vin, vite și oi din belșug, căci era bucurie în Israel.
