Los diez mandamientos
20:1-17 – Dt 5:6-21
1Dios habló y dio a conocer todas estas palabras:
2«Yo soy el Señor tu Dios. Yo te saqué de Egipto, del país donde eras esclavo.
3»No tengas otros dioses además de mí.20:3 además de mí. Lit. junto a mí.
4No te hagas ninguna imagen, ni nada que guarde semejanza con lo que hay arriba en el cielo, ni con lo que hay abajo en la tierra, ni con lo que hay en las aguas debajo de la tierra. 5No te postres delante de ellos ni los adores. Yo, el Señor tu Dios, soy un Dios celoso. Cuando los padres son malvados y me odian, yo castigo a sus hijos hasta la tercera y cuarta generación. 6Por el contrario, cuando me aman fielmente y cumplen mis mandamientos, les muestro mi amor por mil generaciones.
7No uses el nombre del Señor tu Dios en vano. Yo, el Señor, no tendré por inocente a quien se atreva a usar mi nombre en vano.
8Acuérdate del día sábado para santificarlo. 9Trabaja seis días y haz en ellos todo lo que tengas que hacer, 10pero el día séptimo será un día de reposo para honrar al Señor tu Dios. No hagas en ese día ningún trabajo, ni tampoco tu hijo, ni tu hija, ni tu esclavo, ni tu esclava, ni tus animales, ni tampoco los extranjeros que vivan en tus ciudades.20:10 en tus ciudades. Lit. dentro de tus puertas. 11Porque en seis días hizo el Señor los cielos y la tierra, el mar y todo lo que hay en ellos, y descansó el séptimo día. Por eso el Señor bendijo y consagró el día de reposo.
12Honra a tu padre y a tu madre, para que disfrutes de una larga vida en la tierra que te da el Señor tu Dios.
13No mates.
14No cometas adulterio.
15No robes.
16No des falso testimonio en contra de tu prójimo.
17No codicies la casa de tu prójimo, ni codicies su esposa, ni su esclavo, ni su esclava, ni su buey, ni su asno, ni nada que le pertenezca».
Reacción temerosa de los israelitas
18Ante ese espectáculo de truenos y relámpagos, de sonidos de trompeta y de la montaña envuelta en humo, los israelitas temblaban de miedo y se mantenían a distancia. 19Así que suplicaron a Moisés:
—Háblanos tú y te escucharemos. Si Dios nos habla, seguramente moriremos.
20—No tengan miedo —les respondió Moisés—. Dios ha venido a ponerlos a prueba, para que sientan temor de él y no pequen.
21Entonces Moisés se acercó a la densa oscuridad en la que estaba Dios, pero los israelitas se mantuvieron a distancia.
El altar de piedra
22El Señor ordenó a Moisés:
«Diles lo siguiente a los israelitas: “Ustedes mismos han oído que les he hablado desde el cielo. 23No hagan dioses de plata o de oro para adorarlos como a mí. 24Háganme un altar de tierra y ofrézcanme sobre él sus holocaustos y sacrificios de comunión, sus ovejas y sus toros. Yo vendré al lugar donde les pida invocar mi nombre y los bendeciré. 25Si me hacen un altar de piedra, no lo construyan con piedras labradas, pues las herramientas profanan la piedra. 26Y no pongan escalones a mi altar, no sea que al subir se les vea la desnudez”.
Cartea Legământului
(Ex. 20:1–23:33)
Cele Zece Porunci
(Deut. 5:6-33)
1Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând:
2„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor.
3Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine!
4Să nu‑ți faci vreun chip cioplit și nici vreo înfățișare a ceea ce este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. 5Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație5 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât și asupra familiei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generații (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24). a celor ce Mă urăsc 6și arăt îndurare6 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]. față de mii de generații ale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
7Să nu folosești nesăbuit7 Expresia poate avea mai multe sensuri: (1) abuzul față de acest Nume, concepția antică fiind aceea că o cunoaștere a numelui unei zeități oferă puteri magice cunoscătorului, care putea astfel să manipuleze zeitatea; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume – construcția gramaticală ebraică oferă spațiu pentru această interpretare; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis și corect (în mod nesăbuit). Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.
8Adu‑ți aminte de ziua de Sabat, ca s‑o sfințești8 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).! 9Să lucrezi șase zile și să‑ți faci toată lucrarea ta, 10dar ziua a șaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vitele tale și nici străinul care locuiește în cetatea ta. 11Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S‑a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat și a sfințit‑o11 Vezi nota de la 20:8..
12Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‑o dă Domnul, Dumnezeul tău!
13Să nu ucizi!
14Să nu comiți adulter!
15Să nu furi!
16Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!
17Să nu poftești casa semenului tău! Să n‑o poftești pe soția semenului tău, nici pe robul lui, nici pe roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“
18Tot poporul vedea tunetele și fulgerele, auzea sunetul trâmbiței18 Vezi nota de la 19:16. și vedea muntele fumegând. Când poporul a văzut, a tremurat de frică și a stat la depărtare.
19Ei i‑au zis lui Moise:
– Vorbește tu cu noi și vom asculta. Dar să nu mai vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim!
20Moise a răspuns poporului:
– Nu vă temeți, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare și să aveți teama de El înaintea ochilor20 Lit.: fețelor. voștri, pentru ca să nu păcătuiți.
21Poporul stătea la depărtare, iar Moise s‑a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu.
Idoli și altare
22Domnul i‑a zis lui Moise: „Așa să le vorbești fiilor lui Israel: «Voi înșivă ați văzut că v‑am vorbit din ceruri. 23Să nu vă faceți dumnezei de argint pe care să‑i puneți alături de Mine și să nu vă faceți dumnezei de aur.
24Să‑Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de pace24 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri., oile tale și vitele tale. În orice loc în care voi face ca Numele Meu să fie amintit, voi veni la tine și te voi binecuvânta. 25Dacă‑Mi vei face un altar de piatră, să nu‑l zidești din pietre cioplite, pentru că, atunci când vei pune dalta pe piatră, o vei întina.25 Interdicția era îndreptată probabil împotriva unor practici canaanite. 26Să nu te urci pe trepte la altarul Meu, pentru ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.»
