El cántico de Moisés
1Entonces Moisés y los israelitas entonaron un cántico en honor del Señor, que decía:
Cantaré al Señor, que se ha coronado de triunfo
arrojando al mar caballos y jinetes.
2El Señor es mi fuerza y mi canción;
¡él es mi salvación!
Él es mi Dios y lo alabaré;
es el Dios de mi padre y lo enalteceré.
3El Señor es un guerrero;
su nombre es el Señor.
4Él arrojó al mar
los carros y el ejército del faraón.
Los mejores oficiales egipcios
se ahogaron en el mar Rojo.
5Las aguas profundas se los tragaron;
como piedras se hundieron en los abismos.
6Tu diestra, Señor, reveló su gran poder;
tu diestra, Señor, despedazó al enemigo.
7Fue tan grande tu victoria
que derribaste a tus oponentes;
diste rienda suelta a tu ardiente ira
y fueron consumidos como rastrojo.
8Bastó un soplo de tu nariz
para que se amontonaran las aguas.
Las olas se levantaron como un muro;
se inmovilizaron las aguas en el fondo del mar.
9«Iré tras ellos y les daré alcance
—alardeaba el enemigo—.
Repartiré sus despojos
hasta quedar hastiado.
¡Desenvainaré la espada
y los destruiré con mi propia mano!».
10Pero con un soplo tuyo se los tragó el mar;
se hundieron como plomo en las aguas turbulentas.
11¿Quién, Señor, se te compara entre los dioses?
¿Quién se te compara en grandeza y santidad?
Tú, Hacedor de maravillas,
nos impresionas con tus portentos.
12Extendiste tu brazo derecho,
¡y se los tragó la tierra!
13Por tu gran amor guías al pueblo que has rescatado;
por tu fuerza los llevas a tu santa morada.
14Las naciones temblarán al escucharlo;
la angustia dominará a los filisteos.
15Los jefes edomitas se llenarán de terror;
temblarán de miedo los jefes de Moab.
Los cananeos perderán el ánimo,
16pues caerá sobre ellos pavor y espanto.
Por tu gran poder, Señor,
quedarán mudos como piedras
hasta que haya pasado tu pueblo,
el pueblo que adquiriste para ti.
17Tú los harás entrar y los plantarás
en el monte que te pertenece;
en el lugar donde tú, Señor, habitas;
en el santuario que tú, Señor, te hiciste.
18¡El Señor reina por siempre y para siempre!
El cántico de Miriam
19Cuando los caballos y los carros del faraón entraron en el mar con sus jinetes,15:19 jinetes. Es decir, los conductores de los carros. el Señor hizo que las aguas se les vinieran encima. Los israelitas, sin embargo, cruzaron el mar sobre tierra seca. 20Entonces Miriam la profetisa, hermana de Aarón, tomó un pandero y, mientras todas las mujeres la seguían danzando y tocando panderos, 21Miriam les cantaba así:
Canten al Señor, que se ha coronado de triunfo
arrojando al mar caballos y jinetes.
Las aguas de Mara y de Elim
22Moisés ordenó a los israelitas que partieran del mar Rojo y se internaran en el desierto de Sur. Y los israelitas anduvieron tres días por el desierto sin hallar agua. 23Llegaron a Mara,15:23 En hebreo, Mara significa amarga. lugar que se llama así porque sus aguas son amargas, y no pudieron apagar su sed allí. 24Comenzaron entonces a murmurar en contra de Moisés y preguntaban: «¿Qué vamos a beber?». 25Moisés clamó al Señor y él le mostró un pedazo de madera, el cual echó Moisés al agua y al instante el agua se volvió dulce.
En ese lugar el Señor los puso a prueba y les dio una regla como norma de conducta. 26Les dijo: «Yo soy el Señor su Dios. Si escuchan mi voz y hacen lo que yo considero justo, y si cumplen mis mandamientos y estatutos, no traeré sobre ustedes ninguna de las enfermedades que traje sobre los egipcios. Yo soy el Señor que les devuelve la salud».
27Después los israelitas llegaron a Elim, donde había doce manantiales y setenta palmeras, y acamparon allí, cerca del agua.
Cântarea de laudă a lui Moise și a lui Miriam
1Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare Domnului. Ei au zis:
„Voi cânta Domnului,
căci S‑a înălțat cu multă slavă.
I‑a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț.
2Domnul2 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice. Vezi și 17:16. este puterea și cântarea mea,
El a devenit izbăvirea mea;
Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda,
este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.
3Domnul este un războinic;
Numele Lui este Domnul.
4El a aruncat în mare
carele lui Faraon și armata lui.
Căpeteniile lui alese
s‑au înecat în Marea Roșie4, 22 Vezi nota de la 10:19..
5Ape adânci i‑au acoperit;
au coborât în adâncuri ca o piatră.
6Dreapta Ta, Doamne,
este măreață în putere,
dreapta Ta, Doamne,
l‑a zdrobit pe dușman.
7Cu măreția maiestății Tale
i‑ai doborât pe cei ce s‑au ridicat împotriva Ta,
Ți‑ai dezlănțuit mânia
care i‑a mistuit ca pe o miriște.
8La suflarea nărilor Tale
apele s‑au adunat,
puhoaiele de ape s‑au ridicat ca un zid,
adâncurile s‑au închegat în inima mării.
9Dușmanul își zicea:
«Îi voi urmări, îi voi ajunge.
Voi împărți prada;
îmi voi împlini dorința cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
marea i‑a acoperit.
S‑au afundat ca plumbul
în apele mărețe.
11Cine este ca Tine dintre dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine, glorios în sfințenie,
de temut în cântări de laudă și înfăptuitor de minuni?
12Ți‑ai întins mâna dreaptă,
și pământul i‑a înghițit.
13Prin îndurarea13 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]. Ta ai condus poporul
pe care l‑ai răscumpărat;
prin puterea Ta l‑ai călăuzit
spre Locuința Ta cea sfântă13 Se poate referi la Sinai, sau la Șilo (Ier. 7:12), sau la Sion, sau la Țara Promisă (vezi v. 17)..
14Popoarele vor auzi și vor tremura;
îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.
15Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi;
un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.
16Spaima și groaza vor cădea peste ei.
Din cauza măreției brațului Tău,
vor amuți ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
până va trece poporul pe care l‑ai câștigat.16 Sau: l‑ai creat; l‑ai agonisit; l‑ai cumpărat.
17Tu îi vei aduce și‑i vei sădi
pe muntele moștenirii Tale,
Locul șederii Tale
pe care Tu, Doamne, l‑ai făcut,
Sfântul Lăcaș, Stăpâne,
pe care mâinile Tale l‑au întemeiat.
18Domnul va domni în veci de veci!“
19Când caii, carele și călăreții19 Sau: conducătorii carelor. lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.
20Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine și dansând. 21Miriam le cânta:
„Cântați Domnului,
căci S‑a înălțat cu multă slavă.
I‑a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț.“
Apele de la Mara și Elim
22După aceea, Moise l‑a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre pustia Șur. Ei au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. 23Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă din Mara pentru că era amară. De aceea i s‑a pus numele Mara23 Mara înseamnă Amar.. 24Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ 25El a strigat către Domnul, și Domnul i‑a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s‑a făcut dulce. Acolo i‑a dat Domnul hotărâri și porunci și acolo l‑a pus la încercare25 În TM este folosit pronumele la persoana a treia singular (i‑a dat… și l‑a pus la încercare). Din contextul v. 24 reiese că recipientul încercării este poporul, nu Moise.. 26El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul Domnului, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept în ochii Lui, dacă vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile pe care le‑am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul, Care te vindecă.“
27Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Ei și‑au așezat tabăra acolo, lângă ape.
