A Bênção do Senhor para Jerusalém
1Mais uma vez veio a mim a palavra do Senhor dos Exércitos. 2Assim diz o Senhor dos Exércitos: “Tenho muito ciúme de Sião; estou me consumindo de ciúmes por ela”.
3Assim diz o Senhor: “Estou voltando para Sião e habitarei em Jerusalém. Então Jerusalém será chamada Cidade da Verdade, e o monte do Senhor dos Exércitos será chamado monte Sagrado”.
4Assim diz o Senhor dos Exércitos: “Homens e mulheres de idade avançada voltarão a sentar-se nas praças de Jerusalém, cada um com sua bengala, por causa da idade. 5As ruas da cidade ficarão cheias de meninos e meninas brincando.
6“Mesmo que isso pareça impossível para o remanescente deste povo naquela época, será impossível para mim?”, declara o Senhor dos Exércitos.
7Assim diz o Senhor dos Exércitos: “Salvarei meu povo dos países do oriente e do ocidente. 8Eu os trarei de volta para que habitem em Jerusalém; serão meu povo e eu serei o Deus deles, com fidelidade e justiça”.
9Assim diz o Senhor dos Exércitos: “Vocês que estão ouvindo hoje estas palavras já proferidas pelos profetas quando foram lançados os alicerces do templo do Senhor dos Exércitos, fortaleçam as mãos para que o templo seja construído. 10Pois antes daquele tempo não havia salários para os homens nem para os animais. Ninguém podia tratar dos seus negócios com segurança por causa de seus adversários, porque eu tinha posto cada um contra o seu próximo. 11Mas agora não mais tratarei com o remanescente deste povo como fiz no passado”, declara o Senhor dos Exércitos.
12“Haverá uma rica semeadura, a videira dará o seu fruto, a terra produzirá suas colheitas e o céu derramará o orvalho. E darei todas essas coisas como uma herança ao remanescente deste povo. 13Assim como vocês foram uma maldição para as nações, ó Judá e Israel, também os salvarei e vocês serão uma bênção. Não tenham medo, antes, sejam fortes.”
14Assim diz o Senhor dos Exércitos: “Assim como eu havia decidido castigar vocês sem compaixão quando os seus antepassados me enfureceram”, diz o Senhor dos Exércitos, 15“também agora decidi fazer de novo o bem a Jerusalém e a Judá. Não tenham medo! 16Eis o que devem fazer: Falem somente a verdade uns com os outros e julguem retamente em seus tribunais; 17não planejem no íntimo o mal contra o seu próximo e não queiram jurar com falsidade. Porque eu odeio todas essas coisas”, declara o Senhor.
18Mais uma vez veio a mim a palavra do Senhor dos Exércitos. 19Assim diz o Senhor dos Exércitos:
“Os jejuns do quarto mês, bem como os do quinto, do sétimo e do décimo mês serão ocasiões alegres e cheias de júbilo, festas felizes para o povo de Judá. Por isso amem a verdade e a paz”.
20Assim diz o Senhor dos Exércitos: “Povos e habitantes de muitas cidades ainda virão, 21e os habitantes de uma cidade irão a outra e dirão: ‘Vamos logo suplicar o favor do Senhor e buscar o Senhor dos Exércitos. Eu mesmo já estou indo’. 22E muitos povos e nações poderosas virão buscar o Senhor dos Exércitos em Jerusalém e suplicar o seu favor”.
23Assim diz o Senhor dos Exércitos: “Naqueles dias, dez homens de todas as línguas e nações agarrarão firmemente a barra das vestes de um judeu e dirão: ‘Nós vamos com você porque ouvimos dizer que Deus está com o seu povo’ ”.
Domnul promite restaurarea Ierusalimului
1Cuvântul Domnului Oștirilor a venit la mine și mi‑a zis:
2„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos cu o mare gelozie pentru Sion și sunt aprins de gelozie pentru el.»
3Așa vorbește Domnul: «Mă voi întoarce în Sion și voi locui în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul va fi numit ‘Cetatea Adevărului’, iar muntele Domnului Oștirilor va fi numit ‘Muntele cel Sfânt.’»
4Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Bătrâni și femei în vârstă vor ședea iarăși în piețele Ierusalimului, fiecare cu toiagul său în mână, datorită mulțimii zilelor lor. 5Piețele cetății vor fi pline de băieți și fete care se vor juca pe străzile lui.»
6Așa vorbește Domnul Oștirilor: «În acele zile, lucrul acesta va părea o minune în ochii rămășiței acestui popor, dar oare va fi o minune și în ochii Mei?» zice Domnul Oștirilor.
7Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Iată, îl voi izbăvi pe poporul Meu din țara de la răsărit și din țara de la asfințitul soarelui.7 Sau: de la un capăt la celălalt al pământului. 8Îi voi aduce înapoi și vor locui în mijlocul Ierusalimului. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, cu credincioșie și cu dreptate.»
9Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Întăriți‑vă mâinile, voi care ascultați în aceste zile cuvintele rostite prin gura profeților, care au vorbit în ziua când temelia Casei Domnului Oștirilor a fost pusă pentru zidirea Templului. 10Căci înainte de aceste zile nu exista răsplată nici pentru om, nici pentru animale și, din cauza vrăjmașului, cei ce se duceau și veneau nu aveau pace. Îi stârnisem pe toți oamenii împotriva semenilor lor. 11Dar acum nu‑i voi mai face rămășiței acestui popor ca în trecut, zice Domnul Oștirilor, 12ci vor semăna în pace12 Sau: sămânța va crește (sănătoasă)., vița își va da rodul, pământul își va da recolta iar cerul își va lăsa roua să cadă. Toate acestea le voi da în stăpânirea rămășiței acestui popor. 13Și, așa cum ați fost un blestem printre neamuri, Casă a lui Iuda și Casă a lui Israel, tot astfel vă voi mântui și veți fi o binecuvântare. Nu vă temeți deci, ci întăriți‑vă mâinile!»
14Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: «După cum am plănuit să vă fac rău când M‑au mâniat părinții voștri, zice Domnul Oștirilor, și nu Mi‑a părut rău, 15tot așa și acum, în zilele acestea, plănuiesc să fac bine din nou Ierusalimului și Casei lui Iuda! Nu vă temeți! 16Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le faceți: fiecare să spună semenului său adevărul! Să judecați la porțile voastre pe temeiul adevărului și al dreptății depline! 17Să nu gândiți rău în inima voastră împotriva semenului vostru și să nu iubiți jurământul fals, căci toate acestea sunt lucruri pe care Eu le urăsc, zice Domnul.»“
18Cuvântul Domnului Oștirilor a venit la mine și mi‑a zis: 19„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a șaptea și postul din luna a zecea19 Postul din luna a patra comemora spargerea zidului Ierusalimului (2 Regi 25:3-4); cel din luna a cincea, incendierea Templului (2 Regi 25:8-10); cel din luna a șaptea, asasinarea lui Ghedalia (2 Regi 25:22-25); cel din luna a zecea, începutul asediului Ierusalimului (2 Regi 25:1). vor deveni pentru Casa lui Iuda prilejuri de bucurie și de veselie și sărbători plăcute. Iubiți deci adevărul și pacea!»
20Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Vor veni din nou popoare și locuitori ai multor cetăți. 21Locuitorii unei cetăți vor merge la cealaltă și vor zice: ‘Haideți să mergem să ne rugăm Domnului și să‑L căutăm pe Domnul Oștirilor! Voi merge chiar eu însumi!’ 22Vor veni multe popoare și neamuri puternice să‑L caute pe Domnul Oștirilor în Ierusalim și să se roage Domnului.»
23Așa vorbește Domnul Oștirilor: «În zilele acelea, zece oameni din orice limbă a neamurilor vor apuca un iudeu de poala hainei, îl vor apuca și‑i vor zice: ‘Vrem să mergem cu voi, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu voi!’»“
