TERCEIRO LIVRO
Salmo 73
Salmo da família de Asafe.
1Certamente Deus é bom para Israel,
para os puros de coração.
2Quanto a mim, os meus pés quase tropeçaram;
por pouco não escorreguei.
3Pois tive inveja dos arrogantes
quando vi a prosperidade desses ímpios.
4Eles não passam por sofrimento73.4 Ou sofrimento até morrer; ou ainda sofrimento; até morrer o corpo deles é
e têm o corpo saudável e forte.
5Estão livres dos fardos de todos;
não são atingidos por doenças como os outros homens.
6Por isso o orgulho lhes serve de colar,
e eles se vestem de violência.
7Do seu íntimo73.7 Hebraico: gordura. brota a maldade73.7 Conforme a Versão Siríaca. O Texto Massorético diz Seus olhos saltam-lhes da gordura.;
da sua mente transbordam maquinações.
8Eles zombam e falam com más intenções;
em sua arrogância ameaçam com opressão.
9Com a boca arrogam a si os céus,
e com a língua se apossam da terra.
10Por isso o seu povo se volta para eles
e bebe suas palavras até saciar-se.
11Eles dizem: “Como saberá Deus?
Terá conhecimento o Altíssimo?”
12Assim são os ímpios;
sempre despreocupados, aumentam suas riquezas.
13Certamente me foi inútil manter puro o coração
e lavar as mãos na inocência,
14pois o dia inteiro sou afligido,
e todas as manhãs sou castigado.
15Se eu tivesse dito: “Falarei como eles”,
teria traído os teus filhos.
16Quando tentei entender tudo isso,
achei muito difícil para mim,
17até que entrei no santuário de Deus,
e então compreendi o destino dos ímpios.
18Certamente os pões em terreno escorregadio
e os fazes cair na ruína.
19Como são destruídos de repente,
completamente tomados de pavor!
20São como um sonho que se vai quando acordamos;
quando te levantares, Senhor,
tu os farás desaparecer.
21Quando o meu coração estava amargurado
e no íntimo eu sentia inveja,
22agi como insensato e ignorante;
minha atitude para contigo era a de um animal irracional.
23Contudo, sempre estou contigo;
tomas a minha mão direita e me susténs.
24Tu me diriges com o teu conselho,
e depois me receberás com honras.
25A quem tenho nos céus senão a ti?
E, na terra, nada mais desejo além de estar junto a ti.
26O meu corpo e o meu coração poderão fraquejar,
mas Deus é a força do meu coração
e a minha herança para sempre.
27Os que te abandonam sem dúvida perecerão;
tu destróis todos os infiéis.
28Mas, para mim, bom é estar perto de Deus;
fiz do Soberano Senhor o meu refúgio;
proclamarei todos os teus feitos.
Cartea III
(Psalmii 73–89)
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf.
1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să‑mi alunece pașii,
3căci îi invidiam pe cei lăudăroși
când vedeam bunăstarea celor răi.
4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.4 Sau: Căci n‑au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.
5N‑au parte de necazul muritorului de rând
și nu sunt loviți ca alți oameni.
6De aceea mândria le este lănțișor la gât,
iar violența îi învelește ca o manta.
7Le iese ochiul din orbită,7 Sau: Le ies ochii din cauza grăsimii. LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.
iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.
8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus cu asuprire.
9Își înalță gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10De aceea poporul Lui se întoarce la ei
și soarbe ape din plin de la ei.
11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu
și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12Iată, așa sunt cei răi:
liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima
și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,
14căci sunt lovit toată ziua
și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,
iată că aș trăda generația fiilor Tăi.
16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,
a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,
17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu
și am luat aminte la sfârșitul lor.
18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19Cum sunt pustiiți într‑o clipă!
Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20Ei sunt ca un vis la deșteptare.
Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.
21Când mi se amăra inima
și eram străpuns în rărunchii mei,
22eram fără minte și nu știam nimic;
eram ca un animal înaintea Ta.
23Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ții de mâna dreaptă,
24mă călăuzești cu sfatul Tău
și apoi mă vei lua în slavă.
25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
și partea mea de moștenire pe vecie.
27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.
28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate lucrările Tale!
