Salmo 38
Salmo davídico. Uma petição.
1Senhor, não me repreendas no teu furor
nem me disciplines na tua ira.
2Pois as tuas flechas me atravessaram,
e a tua mão me atingiu.
3Por causa de tua ira, todo o meu corpo está doente;
não há saúde nos meus ossos por causa do meu pecado.
4As minhas culpas me afogam;
são como um fardo pesado e insuportável.
5Minhas feridas cheiram mal e supuram
por causa da minha insensatez.
6Estou encurvado e muitíssimo abatido;
o dia todo saio vagueando e pranteando.
7Estou ardendo em febre;
todo o meu corpo está doente.
8Sinto-me muito fraco e totalmente esmagado;
meu coração geme de angústia.
9Senhor, diante de ti estão todos os meus anseios;
o meu suspiro não te é oculto.
10Meu coração palpita, as forças me faltam;
até a luz dos meus olhos se foi.
11Meus amigos e companheiros me evitam
por causa da doença que me aflige;
ficam longe de mim os meus vizinhos.
12Os que desejam matar-me preparam armadilhas,
os que me querem prejudicar anunciam a minha ruína;
passam o dia planejando traição.
13Como um surdo, não ouço,
como um mudo, não abro a boca.
14Fiz-me como quem não ouve,
e em cuja boca não há resposta.
15Senhor, em ti espero;
tu me responderás, ó Senhor meu Deus!
16Pois eu disse: “Não permitas que eles se divirtam à minha custa
nem triunfem sobre mim quando eu tropeçar”.
17Estou a ponto de cair,
e a minha dor está sempre comigo.
18Confesso a minha culpa;
em angústia estou por causa do meu pecado.
19Meus inimigos, porém, são muitos e poderosos;
é grande o número dos que me odeiam sem motivo.
20Os que me retribuem o bem com o mal
caluniam-me porque é o bem que procuro.
21Senhor, não me abandones!
Não fiques longe de mim, ó meu Deus!
22Apressa-te a ajudar-me,
Senhor, meu Salvador!
Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte.
1Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
și nu mă mai disciplina în furia Ta!
2Căci săgețile Tale m‑au străpuns,
mâna Ta a coborât asupra mea.
3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.
4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5Rănile mele duhnesc, putrezesc,
din cauza nebuniei mele.
6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7Coapsele‑mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8Sunt atât de slăbit și de zdrobit!
Mă tânguiesc din cauza suspinelor inimii mele.
9Stăpâne, știi toate dorințele mele,
iar suspinele mele nu‑ți sunt ascunse!
10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiați mie stau deoparte.
12Cei ce caută să‑mi ia viața își întind cursele;
cei ce‑mi doresc răul pun la cale sfârșitul meu
și toată ziua urzesc numai înșelătorii.
13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut care nu‑și deschide gura!
14Am ajuns ca omul care nu aude
și a cărui gură nu mai are răspuns.
15Totuși, nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoțește întotdeauna.
18Îmi mărturisesc nelegiuirea;
păcatul meu mă frământă.
19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață19 Sau: și fără motiv.,
și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20Cei ce răsplătesc binele cu rău
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!