Nova Versão Internacional

Salmos 139

Salmo 139

Para o mestre de música. Davídico. Um salmo.

Senhor, tu me sondas e me conheces.
Sabes quando me sento e quando me levanto;
de longe percebes os meus pensamentos.
Sabes muito bem quando trabalho
    e quando descanso;
todos os meus caminhos
    são bem conhecidos por ti.
Antes mesmo que a palavra
    me chegue à língua,
tu já a conheces inteiramente, Senhor.

Tu me cercas, por trás e pela frente,
e pões a tua mão sobre mim.
Tal conhecimento é maravilhoso demais
    e está além do meu alcance;
é tão elevado que não o posso atingir.

Para onde poderia eu escapar do teu Espírito?
Para onde poderia fugir da tua presença?
Se eu subir aos céus, lá estás;
se eu fizer a minha cama na sepultura[a],
    também lá estás.
Se eu subir com as asas da alvorada
    e morar na extremidade do mar,
10 mesmo ali a tua mão direita me guiará
    e me susterá.
11 Mesmo que eu diga que as trevas
    me encobrirão,
e que a luz se tornará noite ao meu redor,
12 verei que nem as trevas são escuras para ti.
A noite brilhará como o dia,
    pois para ti as trevas são luz.

13 Tu criaste o íntimo do meu ser
e me teceste no ventre de minha mãe.
14 Eu te louvo porque me fizeste
    de modo especial e admirável[b].
Tuas obras são maravilhosas!
Digo isso com convicção.
15 Meus ossos não estavam escondidos de ti
    quando em secreto fui formado
    e entretecido como nas profundezas da terra.
16 Os teus olhos viram o meu embrião;
todos os dias determinados para mim
    foram escritos no teu livro
    antes de qualquer deles existir.

17 Como são preciosos para mim
    os teus pensamentos, ó Deus!
Como é grande a soma deles!
18 Se eu os contasse, seriam mais
    do que os grãos de areia.
Se terminasse de contá-los[c],
    eu ainda estaria contigo.
19 Quem dera matasses os ímpios, ó Deus!
Afastem-se de mim os assassinos!
20 Porque falam de ti com maldade;
em vão rebelam-se contra ti.
21 Acaso não odeio os que te odeiam, Senhor?
E não detesto os que se revoltam contra ti?
22 Tenho por eles ódio implacável!
Considero-os inimigos meus!

23 Sonda-me, ó Deus,
    e conhece o meu coração;
prova-me, e conhece as minhas inquietações.
24 Vê se em minha conduta algo te ofende,
    e dirige-me pelo caminho eterno.

Notas al pie

  1. 139.8 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por profundezas, pó ou morte.
  2. 139.14 A Septuaginta, a Versão Siríaca e os manuscritos do mar Morto dizem porque tu és tremendo e maravilhoso.
  3. 139.18 Ou Quando acordasse

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 139

Psalmul 139

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
    şi de departe îmi cunoşti gândurile.
Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
    şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
    că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
    şi-Ţi pui mâna peste mine.
O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
    este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
    unde să fug dinaintea feţei Tale?
Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
    Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
Purtat de aripile zorilor,
    mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
    şi dreapta Ta mă apucă.

11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
    iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
    noaptea luminează ca ziua,
        iar întunericul este ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
    Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
    – minunate sunt lucrările Tale! –
        şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
    când am fost făcut într-un loc ascuns,
        când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
    iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
        mai înainte să existe vreuna din ele.

17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
    Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
    Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
    Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
    duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
    Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
    pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
    încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
    şi du-mă pe calea veşniciei!