Provérbios 7 – NVI-PT & NTLR

Nova Versão Internacional

Provérbios 7:1-27

Advertência contra a Mulher Adúltera

1Meu filho, obedeça às minhas palavras

e no íntimo guarde os meus mandamentos.

2Obedeça aos meus mandamentos,

e você terá vida;

guarde os meus ensinos

como a menina dos seus olhos.

3Amarre-os aos dedos;

escreva-os na tábua do seu coração.

4Diga à sabedoria: “Você é minha irmã”,

e chame ao entendimento seu parente;

5eles o manterão afastado da mulher imoral,

da mulher leviana com suas palavras sedutoras.

6Da janela de minha casa

olhei através da grade

7e vi entre os inexperientes,

no meio dos jovens,

um rapaz sem juízo.

8Ele vinha pela rua,

próximo à esquina de certa mulher,

andando em direção à casa dela.

9Era crepúsculo, o entardecer do dia,

chegavam as sombras da noite, crescia a escuridão.

10A mulher veio então ao seu encontro,

vestida como prostituta, cheia de astúcia no coração.

11(Ela é espalhafatosa e provocadora,

seus pés nunca param em casa;

12uma hora na rua, outra nas praças,

em cada esquina fica à espreita.)

13Ela agarrou o rapaz,

beijou-o e lhe disse descaradamente:

14“Tenho em casa a carne dos sacrifícios de comunhão7.14 Ou de paz,

que hoje fiz para cumprir os meus votos.

15Por isso saí para encontrá-lo;

vim à sua procura e encontrei!

16Estendi sobre o meu leito

cobertas de linho fino do Egito.

17Perfumei a minha cama

com mirra, aloés e canela.

18Venha, vamos embriagar-nos de carícias até o amanhecer;

gozemos as delícias do amor!

19Pois o meu marido não está em casa;

partiu para uma longa viagem.

20Levou uma bolsa cheia de prata

e não voltará antes da lua cheia”.

21Com a sedução das palavras o persuadiu

e o atraiu com o dulçor dos lábios.

22Imediatamente ele a seguiu

como o boi levado ao matadouro,

ou como o cervo que vai cair no laço7.22 Hebraico: como o acorrentado que vai para o castigo de um tolo.

23até que uma flecha lhe atravesse o fígado,

ou como o pássaro que salta para dentro do alçapão,

sem saber que isso lhe custará a vida.

24Então, meu filho, ouça-me;

dê atenção às minhas palavras.

25Não deixe que o seu coração

se volte para os caminhos dela,

nem se perca em tais veredas.

26Muitas foram as suas vítimas;

os que matou são uma grande multidão.

27A casa dela é um caminho que desce para a sepultura,

para as moradas da morte.

Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 7:1-27

Avertizări cu privire la femeia adulteră

1Fiule, păzește cuvintele mele

și păstrează cu tine poruncile mele!

2Păzește poruncile mele și vei trăi;

păzește învățătura mea ca pe lumina ochilor tăi!

3Leagă‑le la degete,

scrie‑le pe tăblița inimii tale!

4Spune înțelepciunii: „Tu ești sora mea!“

și numește priceperea rudenia ta,

5ca să te păzească de femeia străină,

de necunoscuta care ademenește prin cuvintele ei.

6De la fereastra casei mele

priveam printre zăbrele.

7Am văzut printre cei naivi,

am remarcat printre tineri un băiat fără minte,

8trecând pe strada din apropierea colțului ei.

El a pășit pe calea spre casa ei,

9seara, în amurgul zilei,

în miezul nopții și al întunericului.

10Și iată că l‑a întâlnit o femeie

îmbrăcată ca o prostituată și cu inima șireată.

11Era gălăgioasă și răzvrătită;

picioarele nu‑i stăteau acasă:

12când pe străzi, când în piețe,

stând la pândă la orice colț.

13Ea l‑a apucat și l‑a sărutat

și, cu o față neobrăzată, i‑a zis:

14„Am acasă jertfe de pace14 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.;

astăzi mi‑am împlinit jurămintele.

15De aceea am ieșit să te întâlnesc,

să te caut cu ardoare; și te‑am găsit!

16Mi‑am împodobit patul cu așternuturi,

cu pânzeturi colorate din fir de Egipt;

17mi‑am înmiresmat patul

cu smirnă, aloe și scorțișoară.

18Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineață,

să ne desfătăm în dragoste!

19Căci soțul nu este în casa lui;

a plecat într‑o călătorie lungă.

20A luat cu el punga cu argint

și nu va veni în casa lui decât la lună plină.“

21Ea l‑a convins prin cuvinte stăruitoare

și l‑a sedus cu buzele ei lingușitoare.

22Deodată, el a urmat‑o,

ca un bou care este dus la înjunghiere,

ca un cerb care aleargă spre laț22 Sensul acestui vers este nesigur.,

23până când săgeata îi va străpunge ficatul,

ca o pasăre ce se repede în capcană,

fără să știe că o va costa viața.

24Și acum, fiilor, ascultați‑mă

și fiți atenți la ce vă spun!

25Fiule, nu‑ți lăsa inima să se abată spre calea ei

și nu rătăci pe cărările ei,

26căci ea a făcut să cadă mulți răniți,

și toți cei uciși de ea au fost numeroși.26 Sau: puternici.

27Casa ei este pe calea spre Locuința Morților,

coborând spre odăile morții.