A Desgraça de Israel
1Que desgraça a minha!
Sou como quem colhe frutos de verão
na respiga da vinha;
não há nenhum cacho de uvas para provar,
nenhum figo novo que eu tanto desejo.
2Os piedosos desapareceram do país;
não há um justo sequer.
Todos estão à espreita para derramar sangue;
cada um caça seu irmão com uma armadilha.
3Com as mãos prontas para fazer o mal
o governante exige presentes,
o juiz aceita suborno,
os poderosos impõem o que querem;
todos tramam em conjunto.
4O melhor deles é como espinheiro,
e o mais correto é pior que uma cerca de espinhos.
Chegou o dia anunciado pelas suas sentinelas,
o dia do castigo de Deus.
Agora reinará a confusão entre eles.
5Não confie nos vizinhos;
nem acredite nos amigos.
Até com aquela que o abraça
tenha cada um cuidado com o que diz.
6Pois o filho despreza o pai,
a filha se rebela contra a mãe,
a nora, contra a sogra;
os inimigos do homem são os seus próprios familiares.
7Mas, quanto a mim, ficarei atento ao Senhor,
esperando em Deus, o meu Salvador,
pois o meu Deus me ouvirá.
Israel se Levantará
8Não se alegre a minha inimiga com a minha desgraça.
Embora eu tenha caído, eu me levantarei.
Embora eu esteja morando nas trevas,
o Senhor será a minha luz.
9Por eu ter pecado contra o Senhor,
suportarei a sua ira até que ele apresente a minha defesa
e estabeleça o meu direito.
Ele me fará sair para a luz;
contemplarei a sua justiça.
10Então a minha inimiga o verá
e ficará coberta de vergonha,
ela, que me disse:
“Onde está o Senhor, o seu Deus?”
Meus olhos verão a sua queda;
ela será pisada como o barro das ruas.
11O dia da reconstrução dos seus muros chegará,
o dia em que se ampliarão as suas fronteiras virá.
12Naquele dia, virá a você gente
desde a Assíria até o Egito,
e desde o Egito até o Eufrates,
de mar a mar
e de montanha a montanha.
13Mas a terra será desolada por causa dos seus habitantes,
em consequência de suas ações.
Súplica por Misericórdia
14Pastoreia o teu povo com o teu cajado,
o rebanho da tua herança
que vive à parte numa floresta,
em férteis pastagens7.14 Ou no meio do Carmelo.
Deixa-o pastar em Basã e em Gileade,
como antigamente.
15“Como nos dias em que você saiu do Egito,
ali mostrarei as minhas maravilhas.”
16As nações verão isso e se envergonharão,
despojadas de todo o seu poder.
Porão a mão sobre a boca
e taparão os ouvidos.
17Lamberão o pó como a serpente,
como animais que se arrastam no chão.
Sairão tremendo das suas fortalezas;
com temor se voltarão para o Senhor, o nosso Deus,
e terão medo de ti.
18Quem é comparável a ti, ó Deus,
que perdoas o pecado e esqueces a transgressão
do remanescente da sua herança?
Tu, que não permaneces irado para sempre,
mas tens prazer em mostrar amor.
19De novo terás compaixão de nós;
pisarás as nossas maldades
e atirarás todos os nossos pecados
nas profundezas do mar.
20Mostrarás fidelidade a Jacó,
e bondade a Abraão,
conforme prometeste sob juramento aos nossos antepassados,
na antiguidade.
Starea de păcat a poporului
1Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este niciun ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii,
după care tânjește sufletul meu!
2A pierit cel evlavios din țară
și n‑a mai rămas niciun om drept!2 Sau: A pierit cel evlavios de pe pământ / și nu mai este niciunul drept printre oameni.
Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe fratele său cu o plasă.
3Mâinile lor sunt deprinse la rău, ca să‑l înfăptuiască bine!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul cere mită.
Cel mare își spune dorința sufletului său
și apoi conspiră împreună3 Sensul versului este nesigur..
4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;
cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi,
ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5Nu‑l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzește‑ți ușa gurii
de cea care se odihnește la pieptul tău!
6Căci fiul își desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8Nu te bucura din cauza mea, dușmană a mea,
căci, deși am căzut, mă voi ridica!
Deși locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra cauza
și‑mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10Când va vedea dușmana mea lucrul acesta,
va fi acoperită de rușine,
ea, care‑mi zicea:
„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe ulițe.
11Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ți se va lărgi hotarul!
12În ziua aceea, vor veni la tine oameni
din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului12 Sau: din Asiria și până în Egipt.,
din Egipt și până la râu12 Eufratul.,
de la o mare și până la cealaltă,
de la un munte și până la celălalt.
13Însă țara13 Sau: pământul. va fi pustiită din cauza locuitorilor ei,
ca rod al faptelor lor rele.
Rugăciune și laudă
14Păstorește‑Ți cu toiagul poporul,
turma moștenirii Tale
care locuiește în singurătate,
în pădurea din mijlocul ținutului roditor14 Sau: în pădurea din mijlocul Carmelului.!
Să pască în Bașan și în Ghilad
ca în zilele de odinioară!
15„Îi voi arăta lucruri minunate,
ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“
16Neamurile vor vedea și se vor rușina
de toată puterea lor.
Își vor pune mâna la gură
și urechile le vor asurzi.
17Vor linge țărâna ca șarpele
și ca târâtoarele pământului.
Vor ieși tremurând din cetățuile lor,
se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,
și se vor teme de Tine.
18Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire
și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?
Tu nu rămâi mânios pe vecie,
ci Îți găsești plăcerea în îndurare18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului..
19Tu vei avea iarăși milă de noi
și vei zdrobi sub tălpi19 Sau: vei lua în captivitate, verbul ebraic având sensul de a subjuga, a înrobi. nelegiuirile noastre;
vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.
20Tu vei arăta credincioșie față de Iacov
și îndurare față de Avraam,
așa cum ai jurat părinților noștri
în zilele din vechime.
