A Regulamentação da Oferta pela Culpa
1“Esta é a regulamentação da oferta pela culpa, que é oferta santíssima: 2O animal da oferta pela culpa será morto no local onde são sacrificados os holocaustos, e seu sangue será derramado nos lados do altar. 3Toda a sua gordura será oferecida: a parte gorda da cauda e a gordura que cobre as vísceras, 4os dois rins com a gordura que os cobre e que está perto dos lombos, e o lóbulo do fígado, que será removido com os rins. 5O sacerdote os queimará no altar como oferta dedicada ao Senhor, preparada no fogo. É oferta pela culpa. 6Somente os homens da família dos sacerdotes poderão comê-la, mas deve ser comida em lugar sagrado; é oferta santíssima.
7“A mesma regulamentação aplica-se tanto à oferta pelo pecado quanto à oferta pela culpa: a carne pertence ao sacerdote que faz propiciação pela culpa. 8O sacerdote que oferecer um holocausto por alguém ficará com o couro do animal. 9Toda oferta de cereal, assada num forno ou cozida numa panela ou numa assadeira, pertence ao sacerdote que a oferecer, 10e toda oferta de cereal, amassada com óleo ou não, pertence igualmente aos descendentes de Arão.
A Regulamentação da Oferta de Comunhão
11“Esta é a regulamentação da oferta de comunhão que pode ser apresentada ao Senhor:
12“Se alguém a fizer por gratidão, então, com sua oferta de gratidão, terá que oferecer bolos sem fermento e amassados com óleo, pães finos sem fermento e untados com óleo, e bolos da melhor farinha bem amassados e misturados com óleo. 13Com sua oferta de comunhão por gratidão, apresentará uma oferta que inclua bolos com fermento. 14De cada oferta trará uma contribuição ao Senhor, que será dada ao sacerdote que asperge o sangue das ofertas de comunhão. 15A carne da sua oferta de comunhão por gratidão será comida no dia em que for oferecida; nada poderá sobrar até o amanhecer.
16“Se, contudo, sua oferta for resultado de um voto ou for uma oferta voluntária, a carne do sacrifício será comida no dia em que for oferecida, e o que sobrar poderá ser comido no dia seguinte. 17Mas a carne que sobrar do sacrifício até o terceiro dia será queimada no fogo. 18Se a carne da oferta de comunhão for comida ao terceiro dia, ela não será aceita. A oferta não será atribuída àquele que a ofereceu, pois a carne estará estragada; e quem dela comer sofrerá as consequências da sua iniquidade.
19“A carne que tocar em qualquer coisa impura não será comida; será queimada no fogo. A carne do sacrifício, porém, poderá ser comida por quem estiver puro. 20Mas, se alguém que, estando impuro, comer da carne da oferta de comunhão que pertence ao Senhor, será eliminado do meio do seu povo. 21Se alguém tocar em alguma coisa impura—seja impureza humana, seja de animal, seja qualquer outra coisa impura e proibida—e comer da carne da oferta de comunhão que pertence ao Senhor, será eliminado do meio do seu povo”.
A Proibição de Comer Gordura e Sangue
22E disse o Senhor a Moisés: 23“Diga aos israelitas: Não comam gordura alguma de boi, carneiro ou cabrito. 24A gordura de um animal encontrado morto ou despedaçado por animais selvagens pode ser usada para qualquer outra finalidade, mas nunca poderá ser comida. 25Quem comer a gordura de um animal dedicado ao Senhor numa oferta preparada no fogo, será eliminado do meio do seu povo. 26Onde quer que vocês vivam, não comam o sangue de nenhuma ave nem de animal. 27Quem comer sangue será eliminado do meio do seu povo”.
A Porção dos Sacerdotes
28Disse mais o Senhor a Moisés: 29“Diga aos israelitas: Todo aquele que trouxer sacrifício de comunhão ao Senhor terá que dedicar parte dele ao Senhor. 30Com suas próprias mãos trará ao Senhor as ofertas preparadas no fogo; trará a gordura com o peito, e o moverá perante o Senhor como gesto ritual de apresentação. 31O sacerdote queimará a gordura no altar, mas o peito pertence a Arão e a seus descendentes. 32Vocês deverão dar a coxa direita das ofertas de comunhão ao sacerdote como contribuição. 33O descendente de Arão que oferecer o sangue e a gordura da oferta de comunhão receberá a coxa direita como porção. 34Das ofertas de comunhão dos israelitas, tomei o peito que é movido ritualmente e a coxa que é ofertada, e os dei ao sacerdote Arão e a seus descendentes por decreto perpétuo para os israelitas”.
35Essa é a parte das ofertas dedicadas ao Senhor, preparadas no fogo, destinada a Arão e a seus filhos no dia em que foram apresentados para servirem ao Senhor como sacerdotes. 36Foi isso que o Senhor ordenou dar a eles, no dia em que foram ungidos dentre os israelitas. É um decreto perpétuo para as suas gerações.
37Essa é a regulamentação acerca do holocausto, da oferta de cereal, da oferta pelo pecado, da oferta pela culpa, da oferta de ordenação e da oferta de comunhão. 38O Senhor entregou-a a Moisés no monte Sinai, no dia em que ordenou aos israelitas que trouxessem suas ofertas ao Senhor, no deserto do Sinai.
Jertfa pentru vină
1În ce privește legea jertfei pentru vină, aceasta este o jertfă preasfântă. 2Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie animalul adus ca ardere‑de‑tot, după care sângele să‑i fie stropit pe altar, de jur împrejur. 3Apoi să fie adusă ca jertfă toată grăsimea ei – grăsimea cozii și grăsimea de pe măruntaie – 4cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și membrana ficatului, care va trebui luată odată cu rinichii. 5Preotul să le ardă pe altar, ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. Aceasta este o jertfă pentru vină. 6Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din ea într‑un loc sfânt, căci este o jertfă preasfântă.
7Ca jertfa pentru vină, așa este și la jertfa pentru păcat, existând aceeași lege pentru amândouă. Ele vor fi ale preotului care face ispășirea. 8De asemenea, preotul care aduce arderea‑de‑tot a cuiva, poate păstra pentru sine pielea animalului jertfit ca ardere‑de‑tot. 9Orice dar de mâncare copt în cuptor și tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar să‑i rămână preotului care îl aduce. 10Dar orice dar de mâncare amestecat cu untdelemn sau uscat să fie al tuturor fiilor lui Aaron, fiecare să primească la fel ca fratele său.
Jertfa de pace
11Aceasta este legea cu privire la jertfa de pace11, 13-37 Vezi nota de la 3:1., pe care cineva o va aduce Domnului: 12dacă o va aduce drept mulțumire, să aducă alături de jertfa de mulțumire niște turte nedospite, amestecate cu untdelemn, plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și turte din făină aleasă, bine frământată, amestecate cu untdelemn. 13Alături de jertfa de pace adusă ca mulțumire, să aducă drept ofrandă și turte de pâine dospită. 14Din fiecare ofrandă să aducă drept contribuție pentru Domnul câte o turtă. Aceasta va fi a preotului care stropește sângele jertfei de pace. 15Carnea jertfei de mulțumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca ofrandă. Să nu se lase nimic din ea până dimineață.
16Dar dacă ofranda pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ16 A unei promisiuni de a aduce Domnului un dar, ca răspuns la ajutorul dat într‑o situație anume. sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare. 17Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars în foc. 18Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei lui de pace a treia zi, nu va fi acceptată și nu i se va lua în considerare celui ce a adus‑o. Este necurată, iar cel ce o mănâncă va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
19Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc. Însă carnea curată poate fi mâncată de oricine este curat. 20Cât despre cel care va mânca din carnea jertfei de pace a Domnului când este necurat, acela să fie nimicit din poporul său. 21Dacă cineva va atinge un lucru necurat, fie vreo necurăție omenească, fie vreun animal necurat sau orice alt lucru spurcat, și va mânca apoi din jertfa de pace a Domnului, să fie nimicit din poporul său.»“
Grăsimea și sângele interzise
22Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 23„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră. 24Grăsimea de la cadavrul unui animal sau grăsimea unui animal care a fost sfâșiat de fiare poate fi folosită la orice altceva, dar să n‑o mâncați nicidecum. 25Dacă cineva dintre voi va mânca grăsimea unui animal din care a fost adusă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, cel care o va mânca să fie nimicit din poporul său. 26Să nu consumați niciun fel de sânge, al vreunei păsări sau al vreunui animal, în niciuna din locuințele voastre. 27Orice persoană care va consuma vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său.»“
Partea preotului din jertfa de pace
28Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 29„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Cel ce aduce Domnului jertfa lui de pace, să aducă Domnului ofranda lui chiar din jertfa lui de pace. 30Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc. Să aducă grăsimea împreună cu pieptul, iar pieptul să fie legănat înaintea Domnului ca o jertfă legănată. 31Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor săi. 32Spata dreaptă de la jertfele voastre de pace s‑o dați preotului drept contribuție. 33Acela dintre fiii lui Aaron care aduce sângele și grăsimea jertfei de pace să oprească spata dreaptă ca parte a lui. 34Căci Eu am luat de la fiii lui Israel, din jertfele lor de pace, pieptul jertfei legănate și spata adusă drept contribuție și le‑am dat preotului Aaron și fiilor săi, de la fiii lui Israel, printr‑o hotărâre veșnică.»“
35Aceasta este partea lui Aaron și partea fiilor săi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, din ziua în care El i‑a adus ca să slujească Domnului ca preoți. 36Domnul a poruncit ca această parte să le fie dată de către fiii lui Israel, din ziua când El i‑a uns. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor lor.
37Aceasta este legea cu privire la arderea‑de‑tot, darul de mâncare, jertfa pentru păcat, jertfa pentru vină, jertfa în vederea învestirii în slujire și jertfa de pace, 38pe care Domnul i‑a poruncit‑o lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le‑a spus fiilor lui Israel să‑și aducă jertfele înaintea Domnului, în pustia Sinai.
