Mensagem acerca da Babilônia
1Esta é a palavra que o Senhor falou pelo profeta Jeremias acerca da Babilônia e da terra dos babilônios:
2“Anunciem e proclamem entre as nações,
ergam um sinal e proclamem; não escondam nada.
Digam: ‘A Babilônia foi conquistada;
Bel foi humilhado,
Marduque está apavorado.
As imagens da Babilônia estão humilhadas
e seus ídolos apavorados’.
3Uma nação vinda do norte a atacará,
arrasará a sua terra
e não deixará nela nenhum habitante;
tanto homens como animais fugirão.
4“Naqueles dias e naquela época”, declara o Senhor,
“o povo de Israel e o povo de Judá virão juntos,
chorando e buscando o Senhor, o seu Deus.
5Perguntarão pelo caminho para Sião
e voltarão o rosto na direção dela.
Virão e se apegarão ao Senhor
numa aliança permanente
que não será esquecida.
6“Meu povo tem sido ovelhas perdidas;
seus pastores as desencaminharam
e as fizeram perambular pelos montes.
Elas vaguearam por montanhas e colinas
e se esqueceram de seu próprio curral.
7Todos que as encontram as devoram.
Os seus adversários disseram: ‘Não somos culpados,
pois elas pecaram contra o Senhor,
sua verdadeira pastagem,
o Senhor, a esperança de seus antepassados’.
8“Fujam da Babilônia;
saiam da terra dos babilônios
e sejam como os bodes que lideram o rebanho.
9Vejam! Eu mobilizarei e trarei contra a Babilônia uma coalizão
de grandes nações do norte.
Elas tomarão posição de combate
contra ela e a conquistarão.
Suas flechas serão como guerreiros bem treinados,
que não voltam de mãos vazias.
10Assim a Babilônia50.10 Ou Caldeia será saqueada;
todos os que a saquearem se fartarão”,
declara o Senhor.
11“Ainda que você esteja alegre e exultante,
você que saqueia a minha herança;
ainda que você seja brincalhão
como uma novilha solta no pasto,
e relinche como os garanhões,
12sua mãe se envergonhará profundamente;
aquela que a deu à luz ficará constrangida.
Ela se tornará a menor das nações,
um deserto, uma terra seca e árida.
13Por causa da ira do Senhor ela não será habitada,
mas estará completamente desolada.
Todos os que passarem pela Babilônia
ficarão chocados e zombarão por causa de todas as suas feridas.
14“Tomem posição de combate em volta da Babilônia,
todos vocês que empunham o arco.
Atirem nela! Não poupem flechas,
pois ela pecou contra o Senhor.
15Soem contra ela um grito de guerra de todos os lados!
Ela se rende, suas torres caem
e suas muralhas são derrubadas.
Esta é a vingança do Senhor;
vinguem-se dela!
Façam a ela o que ela fez aos outros!
16Eliminem da Babilônia o semeador
e o ceifeiro, com a sua foice na colheita.
Por causa da espada do opressor,
que cada um volte para o seu próprio povo,
e cada um fuja para a sua própria terra.
17“Israel é um rebanho disperso,
afugentado por leões.
O primeiro a devorá-lo
foi o rei da Assíria;
e o último a esmagar os seus ossos
foi Nabucodonosor, rei da Babilônia”.
18Portanto, assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel:
“Castigarei o rei da Babilônia e a sua terra
assim como castiguei o rei da Assíria.
19Mas trarei Israel de volta a sua própria pastagem
e ele pastará no Carmelo e em Basã;
e saciará o seu apetite nos montes de Efraim e em Gileade.
20Naqueles dias, naquela época”, declara o Senhor,
“procurarão pela iniquidade de Israel,
mas nada será achado,
pelos pecados de Judá,
mas nenhum será encontrado,
pois perdoarei o remanescente que eu poupar.
21“Ataquem a terra de Merataim
e aqueles que moram em Pecode.
Persigam-nos, matem-nos
e destruam-nos totalmente”, declara o Senhor.
“Façam tudo o que ordenei a vocês.
22Há ruído de batalha na terra;
grande destruição!
23Quão quebrado e destroçado
está o martelo de toda a terra!
Quão arrasada está a Babilônia
entre as nações!
24Preparei uma armadilha para você, ó Babilônia,
e você foi apanhada de surpresa;
você foi achada e capturada
porque se opôs ao Senhor.
25O Senhor abriu o seu arsenal
e trouxe para fora as armas da sua ira,
pois o Soberano, o Senhor dos Exércitos,
tem trabalho para fazer na terra dos babilônios.
26Venham contra ela dos confins da terra.
Arrombem os seus celeiros;
empilhem-na como feixes de cereal.
Destruam-na totalmente
e não lhe deixem nenhum remanescente.
27Matem todos os seus jovens guerreiros!
Que eles desçam para o matadouro!
Ai deles! Pois chegou o seu dia,
a hora de serem castigados.
28Escutem os fugitivos e refugiados vindos da Babilônia,
declarando em Sião como o Senhor,
o nosso Deus, se vingou,
como se vingou de seu templo.
29“Convoquem flecheiros contra a Babilônia,
todos aqueles que empunham o arco.
Acampem-se todos ao redor dela;
não deixem ninguém escapar.
Retribuam a ela conforme os seus feitos;
façam com ela tudo o que ela fez.
Porque ela desafiou o Senhor,
o Santo de Israel.
30Por isso, os seus jovens cairão nas ruas
e todos os seus guerreiros se calarão naquele dia”,
declara o Senhor.
31“Veja, estou contra você, ó arrogante”,
declara o Soberano, o Senhor dos Exércitos,
“pois chegou o seu dia,
a sua hora de ser castigada.
32A arrogância tropeçará e cairá,
e ninguém a ajudará a se levantar.
Incendiarei as suas cidades,
e o fogo consumirá tudo ao seu redor”.
33Assim diz o Senhor dos Exércitos:
“O povo de Israel está sendo oprimido
e também o povo de Judá.
Todos os seus captores os prendem à força,
recusando deixá-los ir.
34Contudo, o Redentor deles é forte;
Senhor dos Exércitos é o seu nome.
Ele mesmo defenderá a causa deles
e trará descanso à terra,
mas inquietação aos que vivem na Babilônia.
35“Uma espada contra os babilônios!”, declara o Senhor;
“contra os que vivem na Babilônia
e contra seus líderes e seus sábios!
36Uma espada contra os seus falsos profetas!
Eles se tornarão tolos.
Uma espada contra os seus guerreiros!
Eles ficarão apavorados.
37Uma espada contra os seus cavalos,
contra os seus carros de guerra
e contra todos os estrangeiros em suas fileiras!
Eles serão como mulheres.
Uma espada contra os seus tesouros!
Eles serão saqueados.
38Uma espada contra as suas águas!
Elas secarão.
Porque é uma terra de imagens esculpidas,
e eles enlouquecem por causa de seus ídolos horríveis.
39“Por isso, criaturas do deserto e hienas nela morarão,
e as corujas nela habitarão.
Ela jamais voltará a ser povoada
nem haverá quem nela viva no futuro.
40Como Deus destruiu Sodoma e Gomorra
e as cidades vizinhas”, diz o Senhor,
“ninguém mais habitará ali,
nenhum homem residirá nela.
41“Vejam! Vem vindo um povo do norte;
uma grande nação e muitos reis se mobilizam
desde os confins da terra.
42Eles empunham o arco e a lança;
são cruéis e não têm misericórdia,
e o seu barulho é como o bramido do mar.
Vêm montados em seus cavalos, em formação de batalha,
para atacá-la, ó cidade50.42 Hebraico: filha. de Babilônia.
43Quando o rei da Babilônia ouviu relatos sobre eles,
as suas mãos amoleceram.
A angústia tomou conta dele,
dores como as de uma mulher que está dando à luz.
44Como um leão que sobe da mata do Jordão
em direção aos pastos verdejantes,
subitamente eu caçarei a Babilônia
pondo-a fora de sua terra.
Quem é o escolhido que designarei para isso?
Quem é como eu que possa me desafiar?
E que pastor pode me resistir?”
45Por isso ouçam o que o Senhor planejou contra a Babilônia,
o que ele preparou contra a terra dos babilônios:
os menores do rebanho serão arrastados,
e as pastagens ficarão devastadas por causa deles.
46Ao som da tomada da Babilônia a terra tremerá;
o grito deles ressoará entre as nações.
Profeție împotriva Babilonului
1Acesta este cuvântul rostit de Domnul prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon și la țara caldeenilor1 Caldeea (Babilonia) [peste tot în carte].:
2„Dați de știre și vestiți printre neamuri!
Înălțați un steag și vestiți!
Nu ascundeți nimic, ci spuneți:
«Babilonul va fi cucerit,
Bel va fi dat de rușine,
Marduk2 Cunoscut și sub numele simplu de Bel, era zeul suprem al Babilonului. va fi zdrobit!
Imaginile lui cioplite vor fi date de rușine
și idolii lui vor fi zdrobiți!»
3Căci un neam din nord se va sui împotriva lui
și îi va preface țara într‑un pustiu.
Nimeni nu va mai locui în ea!
De la oameni până la animale, toți vor fugi și vor pleca.
4În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul,
fiii lui Israel împreună cu fiii lui Iuda
vor veni și vor umbla plângând
și‑L vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5Vor întreba care este drumul Sionului
și își vor întoarce privirile spre el.
Vor veni și se vor alipi de Domnul
printr‑un legământ veșnic,
care nu va fi uitat niciodată!
6Poporul Meu era o turmă de oi pierdute.
Păstorii lor le făceau să rătăcească,
abătându‑le prin munți.
Umblau de pe munți pe dealuri.
Își uitaseră locul de odihnă.
7Toți cei ce le găseau le devorau.
Vrăjmașii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovați,
căci ele au păcătuit împotriva Domnului, staulul dreptății,
împotriva Domnului, speranța părinților lor.»
8Fugiți din Babilon,
ieșiți din țara caldeenilor
și fiți ca niște țapi în fruntea turmei!
9Căci, iată, voi stârni și voi aduce împotriva Babilonului
o mulțime de neamuri mari din țara de nord.
Ele se vor înșira la luptă împotriva lui
și îl vor cuceri.
Săgețile lor sunt ca ale unui viteaz priceput
care nu se întoarce cu mâinile goale.
10Astfel, Caldeea va fi prada lor
și toți jefuitorii ei se vor sătura,
zice Domnul.
11Pentru că v‑ați bucurat și v‑ați veselit
când ați jefuit moștenirea Mea,
pentru că ați sărit ca o juncană pe pășune
și ați nechezat ca armăsarii,
12mama voastră va fi într‑o mare rușine;
cea care v‑a născut va fi făcută de rușine.
Iată, ea va fi cea mai de pe urmă dintre neamuri –
un pustiu, un pământ uscat și fără apă.
13Din cauza mâniei Domnului,
ea nu va mai fi locuită,
ci va deveni un pustiu.
Toți cei ce vor trece prin Babilon
se vor îngrozi și vor fluiera
din cauza tuturor rănilor lui.
14Așezați‑vă în linie de luptă împrejurul Babilonului,
voi toți cei ce întindeți arcul!
Trageți împotriva lui, nu vă cruțați săgețile,
căci a păcătuit împotriva Domnului.
15Strigați împotriva lui din toate părțile!
El se predă, întăriturile îi cad
și zidurile îi sunt dărâmate.
De vreme ce este răzbunarea Domnului,
răzbunați‑vă pe el
și faceți‑i cum a făcut și el!
16Nimiciți din Babilon pe semănător
și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului!
Din cauza sabiei asupritorului,
fiecare să se întoarcă la poporul său,
fiecare să fugă în țara sa!
17Israel este o oaie rătăcită
pe care au vânat‑o leii.
Primul care a devorat‑o
a fost împăratul Asiriei,
iar ultimul care i‑a sfărâmat oasele
a fost Nebucadnețar, împăratul Babilonului.“
18De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Iată, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui,
așa cum l‑am pedepsit și pe împăratul Asiriei.
19Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la pășunea lui;
el va paște pe Carmel și pe Bașan;
își va potoli foamea
pe dealurile Efraimului și Ghiladului.
20În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul,
se va căuta nelegiuirea lui Israel,
dar aceasta nu va mai fi,
se va căuta păcatul lui Iuda,
dar el nu se va mai găsi,
căci voi ierta rămășița pe care am cruțat‑o.
21Suie‑te împotriva țării Meratayim21 Lit.: de două ori rebelă, nume simbolic pentru Babilon; joc de cuvinte cu mat marrati (Țara Râului Sălciu), denumire antică a sudului Babiloniei.
și împotriva celor ce locuiesc în Pekod21 Lit.: Pedeapsă; joc de cuvinte cu Pukdu, trib arameu din S‑E Babiloniei (vezi Eze. 23:23).
Urmărește‑i, ucide‑i și dă‑i spre nimicire21, 26 Vezi nota de la 25:9.,
zice Domnul!
Fă‑i tot ceea ce ți‑am poruncit!
22Zgomotul războiului este în țară
și prăpădul este mare.
23Cum s‑a rupt și s‑a sfărâmat
ciocanul întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul
o pricină de groază printre neamuri!
24Ți‑am întins o cursă, Babilonule,
și ai fost prins fără să te aștepți!
Ai fost găsit și cucerit,
căci te‑ai împotrivit Domnului.
25Domnul Și‑a deschis odaia cu arme
și a scos armele mâniei Lui,
căci Stăpânul, Domnul Oștirilor, are o lucrare de făcut
în țara caldeenilor.
26Veniți împotriva ei de departe,
deschideți‑i grânarele,
ridicați‑o ca pe niște snopi.
Dați‑o spre nimicire
și nu lăsați niciun supraviețuitor în ea.
27Ucideți‑i toți tăurașii!
Să se coboare la înjunghiere!
Vai de ei, căci le‑a venit ziua!
A sosit vremea pedepsei lor!
28Ascultați! Se aude glasul fugarilor
și al celor ce scapă din țara Babilonului
ca să proclame în Sion
răzbunarea Domnului, Dumnezeul nostru,
răzbunarea pentru Templul Său.
29Chemați arcașii împotriva Babilonului,
chemați‑i pe toți cei ce întind arcul.
Ridicați‑vă tabăra de jur împrejurul lui;
nu lăsați pe nimeni să scape!
Răsplătiți‑i după faptele lui;
faceți‑i potrivit cu tot ce a făcut și el,
căci s‑a îngâmfat față de Domnul,
față de Sfântul lui Israel.
30De aceea, tinerii lor vor cădea în piețe;
toți războinicii lor vor fi reduși la tăcere în ziua aceea,
zice Domnul.
31Iată, sunt împotriva ta, îngâmfatule,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor,
căci ți‑a sosit ziua,
ți‑a venit vremea să fii pedepsit!
32Îngâmfatul acela se va împiedica și va cădea
și nimeni nu‑l va ajuta să se ridice.
Voi aprinde un foc în cetățile lui,
care îi va mistui toate împrejurimile.“
33Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Fiii lui Israel sunt asupriți
și fiii lui Iuda la fel.
Toți cei care i‑au luat captivi îi țin strâns
și refuză să le dea drumul.
34Dar Răscumpărătorul lor este puternic,
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
El le va apăra cauza
ca să aducă odihnă țării
și să facă pe locuitorii Babilonului să se agite.
35Sabie împotriva caldeenilor! zice Domnul –
împotriva celor ce locuiesc în Babilon,
împotriva conducătorilor și înțelepților lor.
36Sabie împotriva descântătorilor!
Ei vor deveni nebuni.
Sabie împotriva vitejilor lor!
Ei vor fi înspăimântați.
37Sabie împotriva cailor și carelor lor
și împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor!
Ei se vor înfricoșa ca niște femei.
Sabie împotriva comorilor lor!
Ele vor fi prădate.
38Uscăciune38 Sau: sabie. peste apele lor!
Ele vor seca.
Căci este o țară de chipuri cioplite,
și au înnebunit de groaza idolilor lor38 Sau: idoli, / sunt înnebuniți după idolii lor; sau: idoli, / idoli care au înnebunit de teroare..
39De aceea, fiarele pustiei vor locui acolo împreună cu hienele,
și struții vor locui în ea.
Nu va mai fi locuit pentru totdeauna
și nu va mai fi sălășluit din generație în generație.
40Așa cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora
și cetățile vecine,
zice Domnul,
tot astfel niciun om nu va mai locui acolo
și niciun fiu al omului nu se va mai stabili în el.
41Iată, un popor vine din nord!
Un mare neam și regi mulți
au fost stârniți de la marginile pământului.
42Ei sunt înarmați cu arcuri și cu lănci;
sunt cruzi și fără milă.
Vuietul lor este ca marea învolburată
când vin călare pe cai;
sunt pregătiți de luptă
împotriva ta, fiică a Babilonului!
43Împăratul Babilonului a auzit vestea
și mâinile i‑au slăbit.
L‑a cuprins neputința,
durerea ca pe o femeie care naște.
44Iată, ca un leu care se suie din desișul Iordanului
împotriva unui staul trainic,
așa Mă voi repezi și‑l voi pune pe fugă din locul unde este.
Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta?
Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta?
Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?
45De aceea, ascultați planul Domnului,
pe care l‑a hotărât împotriva Babilonului,
și gândurile pe care le are
împotriva țării caldeilor:
sigur îi vor târî pe cei mici ai turmei;
sigur El le va distruge staulul.
46La vuietul cuceririi Babilonului pământul se cutremură
și un strigăt se aude printre neamuri.“
