Jó
1Então Jó respondeu:
2“Se tão somente pudessem pesar a minha aflição
e pôr na balança a minha desgraça!
3Veriam que o seu peso é maior que o da areia dos mares.
Por isso as minhas palavras são tão impetuosas.
4As flechas do Todo-poderoso estão cravadas em mim,
e o meu espírito suga delas o veneno;
os terrores de Deus me assediam.
5Zurra o jumento selvagem se tiver capim?
Muge o boi se tiver forragem?
6Come-se sem sal uma comida insípida?
E a clara do ovo, tem algum sabor?
7Recuso-me a tocar nisso;
esse tipo de comida causa-me repugnância.
8“Se tão somente fosse atendido o meu pedido,
se Deus me concedesse o meu desejo,
9se Deus se dispusesse a esmagar-me,
a soltar a mão protetora e eliminar-me!
10Pois eu ainda teria o consolo, minha alegria
em meio à dor implacável,
de não ter negado as palavras do Santo.
11“Que esperança posso ter, se já não tenho forças?
Como posso ter paciência, se não tenho futuro?
12Acaso tenho a força da pedra?
Acaso a minha carne é de bronze?
13Haverá poder que me ajude
agora que os meus recursos se foram?
14“Um homem desesperado deve receber a compaixão de seus amigos,
muito embora ele tenha abandonado o temor do Todo-poderoso.
15Mas os meus irmãos enganaram-me como riachos temporários,
como os riachos que transbordam
16quando o degelo os torna turvos
e a neve que se derrete os faz encher,
17mas que param de fluir no tempo da seca
e no calor desaparecem dos seus leitos.
18As caravanas se desviam de suas rotas;
sobem para lugares desertos e perecem.
19Procuram água as caravanas de Temá,
olham esperançosos os mercadores de Sabá.
20Ficam tristes, porque estavam confiantes;
lá chegaram tão somente para sofrer decepção.
21Pois agora vocês de nada me valeram;
contemplam minha temível situação e se enchem de medo.
22Alguma vez pedi a vocês que me dessem alguma coisa?
Ou que da sua riqueza pagassem resgate por mim?
23Ou que me livrassem das mãos do inimigo?
Ou que me libertassem das garras de quem me oprime?
24“Ensinem-me, e eu me calarei;
mostrem-me onde errei.
25Como doem as palavras verdadeiras!
Mas o que provam os argumentos de vocês?
26Vocês pretendem corrigir o que digo e tratar como vento
as palavras de um homem desesperado?
27Vocês seriam capazes de pôr em sorteio o órfão
e de vender um amigo por uma bagatela!
28“Mas agora, tenham a bondade de olhar para mim.
Será que eu mentiria na frente de vocês?
29Reconsiderem a questão, não sejam injustos;
tornem a analisá-la,
pois a minha integridade está em jogo6.29 Ou minha retidão ainda está firme.
30Há alguma iniquidade em meus lábios?
Será que a minha boca não consegue discernir a maldade?
Răspunsul lui Iov
1Iov a zis:
2„O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea
și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!
3Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns,
iar duhul meu le bea otrava.
Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.
5Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugește boul când are nutreț?
6Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albușul de ou?6 Sensul versului este nesigur.
7Refuz să mă ating de așa ceva;
ele sunt ca o mâncare stricată.7 Lit.: ca o boală a mâncării mele.
8Cine îmi va îndeplini cererea?
O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța!
9De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să‑Și întindă mâna și să mă nimicească!
10Atunci mi‑ar rămâne măcar această mângâiere
și această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt.
11Ce putere mai am ca să mai aștept?
Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare?
12Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine
și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine?
14Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,
părăsește teama de Cel Atotputernic.
15Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar și, în cazul acesta, impredictibil.,
ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă,
16care sunt tulburi din cauza gheții
în care stă ascunsă zăpada.
17Când se‑ncălzește vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18Caravanele se întorc din drumul lor;
înaintează în pustietate și pier.
19Caravanele din Tema se uită cu atenție;
călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.
20Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
21Ca ele sunteți și voi pentru mine:
îmi vedeți spaima și vă temeți.
22Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!»
sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»
23sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!»
sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!»
24Învățați‑mă și voi tăcea,
arătați‑mi unde am greșit.
25Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar ce dovedește mustrarea voastră?
26Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele
și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi vă jucați chiar și cu viața orfanilor,
vă vindeți chiar și prietenul!
28Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minți în față?
29Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți!
Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea29 Sau: dreptatea mea rămâne.!
30Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?
